De ce este nevoie de noi surse de energie?

„Dacă acum considerăm petrolul o problemă, să ne gândim la ce ne aşteaptă peste 20 de ani. Va fi un coşmar.“ — Jeremy Rifkin, de la Foundation of Economic Trends, Washington, D.C., august 2003.

ÎN CIRCA 20 de ani — când Micah va fi destul de mare pentru a putea conduce o maşină —, consumul de energie la nivel mondial „va creşte, conform previziunilor, cu 58%“, se spune într-un raport pe 2003 al guvernului american (International Energy Outlook 2003, IEO2003). Revista New Scientist consideră această creştere „cel mai mare salt al cererii de energie înregistrat vreodată“. Pot satisface sursele convenţionale de energie toată această cerere fără nici un risc? Să vedem în continuare câteva realităţi grăitoare.

CĂRBUNELE:

▪ Dintre combustibilii fosili, cărbunele se găseşte în cele mai mari cantităţi. Potrivit estimărilor, zăcămintele de cărbune vor putea fi exploatate încă 1 000 de ani. La nivel mondial, centralele electrice pe cărbune furnizează aproape 40% din totalul de energie electrică. Australia e cel mai mare exportator de cărbune din lume, punând pe piaţă aproape o treime din cărbunele comercializat pe glob.

Totuşi, într-un comunicat de presă al Worldwatch Institute se spunea: „Cărbunele e combustibilul fosil cu cel mai mare conţinut de carbon, eliberând în atmosferă în urma arderii cu 29% mai mult carbon pe unitatea de energie produsă decât petrolul şi cu 80% mai mult decât gazele naturale. Cărbunele e răspunzător pentru 43% din emisiile de carbon anuale înregistrate la nivel mondial — aproximativ 2,7 miliarde de tone“. În afară de impactul asupra mediului, ce consecinţe are arderea de cărbune asupra sănătăţii omului? Vom da un singur exemplu, cel amintit de un raport recent al ONU (Global Environment Outlook): „În 11 oraşe mari ale Chinei, fumul şi particulele rezultate în urma arderii cărbunelui sunt anual cauza a peste 50 000 de morţi premature şi a 400 000 de cazuri de bronşită cronică“.

 PETROLUL:

▪ Pe glob se consumă deja 75 de milioane de barili de petrol pe zi. Din rezervele mondiale de petrol, estimate la aproximativ 2 000 de miliarde de barili, s-au consumat deja 900 de miliarde de barili. În ritmul actual de extragere, se crede că rezervele de petrol vor dura încă 40 de ani.

Însă geologii Colin Campbell şi Jean Laherrère au afirmat în 1998 că „în următorii 10 ani, producţia de petrol convenţional nu va mai putea ţine pasul cu cererea“. Aceşti experţi în industria petrolieră au dat următorul avertisment: „În general, e greşită ideea că ultima găleată de petrol poate fi pompată din sol la fel de rapid cum ţâşneşte azi petrolul din puţurile aflate în exploatare. În realitate, viteza cu care oricare puţ — sau oricare ţară — poate produce ţiţei creşte întotdeauna până la un maximum, după care, când s-a extras cam jumătate din ţiţei, începe să scadă treptat până la zero. Aşadar, din perspectivă economică, nu e semnificativ momentul în care se va epuiza complet rezerva de petrol: ceea ce contează e momentul când producţia începe să scadă“.

Dar când va scădea producţia de petrol, potrivit previziunilor? În opinia geologului Joseph Riva, specialist în petrol, „creşterile planificate în producţia de petrol . . . nu reprezintă nici jumătate din cantitatea necesară la nivel mondial estimată pentru anul 2010 de IEA [International Energy Agency]“. Revista New Scientist dă următorul avertisment: „Dacă rata producţiei scade, iar cererea continuă să crească, preţul petrolului va creşte probabil brusc sau va fluctua, fără a putea fi ţinut sub control, ceea ce poate duce la haos economic, probleme cu transportul produselor alimentare şi a altor bunuri, ba chiar la războaie, ţările ajungând să se lupte pentru orice strop de petrol existent“.

Deşi unii analişti văd în scăderea rezervelor de petrol o problemă, alţii consideră că, cu cât sfârşitul dependenţei noastre de petrol vine mai repede, cu atât mai bine. Într-un articol publicat în revista Utne Reader, Jeremiah Creedon a spus: „Ce ar putea fi mai grav decât epuizarea rezervelor de petrol? Mai grav ar fi ca ele să fie inepuizabile. Bioxidul de carbon rezultat în urma arderii de petrol continuă să încălzească planeta, dar, cu toate acestea, economia şi mediul încă sunt tratate de mulţi ca două lucruri separate“. Australian Broadcasting Commission atrage atenţia asupra consecinţelor dependenţei de petrol în cazul unei singure ţări: „Cele 26 de milioane de autovehicule din Marea Britanie produc o treime din totalul de bioxid de carbon (gaz care provoacă încălzirea globală) şi o treime din poluarea atmosferică din ţară (care provoacă anual moartea a aproximativ 10 000 de oameni)“.

 GAZELE NATURALE:

În următorii aproximativ 20 de ani „se aşteaptă ca principala sursă de energie în lume, cu cel mai rapid ritm de creştere a producţiei, să fie gazele naturale“, se spune în raportul IEO2003. E cel mai puţin poluant combustibil fosil şi se crede că în sol există mari zăcăminte.

Totuşi, „nimeni nu poate şti cu exactitate ce cantitate de gaze naturale există în realitate până când acestea nu sunt extrase“, semnalează Natural Gas Supply Association din Washington, D.C. „Fiecare estimare se bazează pe diverse seturi de ipoteze. . . . Aşadar, e greu să se dea un răspuns clar la întrebarea cât de mari sunt zăcămintele de gaze naturale.“

Metanul e principalul component al gazelor naturale, fiind „un gaz cu efect de seră foarte puternic. De fapt, metanul poate reţine căldura de aproape 21 de ori mai mult decât bioxidul de carbon“, precizează asociaţia menţionată. Tot aici se mai spune însă că, în urma unui important studiu condus de Environmental Protection Agency şi Gas Research Institute din SUA, „s-a ajuns la următoarea concluzie: reducerea emisiilor ca urmare a folosirii într-o măsură mai mare a gazelor naturale are consecinţe mai grave decât cele ale unei emisii de metan mai mari“.

ENERGIA ATOMICĂ:

„Aproximativ 430 de reactoare nucleare furnizează circa 16% din totalul de energie electrică“, se spune în revista Australian Geographic. Raportul IEO2003 preciza că aceste reactoare nu sunt singurele de pe glob: „În februarie 2003, dintre cele 35 de reactoare aflate în prezent în construcţie, 17 se găseau în ţările în curs de dezvoltare din Asia“.

În ciuda unor posibile dezastre (mărturie stă cel din 1986 de la Cernobâl, din fosta Uniune Sovietică), statele continuă să se bazeze pe energia nucleară. Revista New Scientist afirma că „la reactoarele din America apar tot mai multe fisuri; acestea sunt afectate şi de coroziune“. Tot aici se spunea că, în martie 2002, reactorul Davis-Besse din Ohio „a fost la un pas de o catastrofă (topirea miezului)“, din cauza coroziunii.

Având în vedere că actualele surse de energie sunt limitate şi prezintă unele riscuri, apare următoarea întrebare: Este omul condamnat să distrugă planeta încercând să-şi potolească „setea“ de energie? E clar că trebuie căutate alternative sigure, nepoluante. Există astfel de surse ce pot fi folosite pe scară largă?