Peştera Perlelor

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

CĂLCÂND pe covorul peşterii ţesut din milioane de „perle de peşteră“, un speolog american (specialist care se ocupă cu explorarea şi studiul complex al peşterilor) s-a simţit îndemnat să exclame: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că mi-ai dat viaţă să văd această minunăţie!“ El se afla în Peştera Perlelor, un sistem de peşteri din sud-estul Mexicului, care măsoară 529 m lungime şi 17 m adâncime şi care ascunde formaţiuni calcaroase spectaculare. Auzind despre această peşteră, eu şi soţia mea ne-am gândit să o vizităm.

Peştera se află pe proprietatea cuiva. Dar avem marea şansă de a o cunoaşte pe soţia proprietarului. Pătrundem prin intrarea care dă în galeria „perlelor“. Cam 200 de milioane de mărgele de calcit, sau perle de peşteră, ne încântă privirea. În faţa noastră se întinde un covor de „perle“ lung de 50 m şi gros de circa 12 cm. Nu ştiu cine ar rezista tentaţiei de a-şi umple pumnii cu „perle“ şi de a le lăsa pe cele mai mici, cât bobul de linte, să-i alunece printre degete. „Perlele“ cele mai mari sunt cam de mărimea unei mandarine. Curios, le dau la o parte ca să văd ce e sub ele. Sunt tot „perle“, cam de aceeaşi mărime, ce acoperă podeaua peşterii.

Dar cum se formează perlele de peşteră? Picăturile de apă cad cu viteză în lacurile mici. În urma procesului de precipitare, calcitul ajunge să acopere fărâme de materie străină: nisip, bucăţi de oase şi chiar paie de băut răcoritoare. „Perla“ se formează pe măsură ce se depun alte straturi de calcit.

Deşi peştera e cunoscută de cei din partea locului de ani de zile, speologii străini, fascinaţi de sumedenia de „perle“, au venit doar de puţin timp să o exploreze. Însă ei au şi început lucrările de conservare a acestei impresionante peşteri.

Asemenea locuri, precum Peştera Perlelor, ne amintesc cuvintele din Psalmul 111:2: „Mari sunt lucrările DOMNULUI, cercetate de toţi cei ce le iubesc“.