Rolul de părinte

„DACĂ faci ca micuţul tău să se simtă iubit şi util, să simtă că face parte din familie şi dacă îi stârneşti curiozitatea, creierul i se va dezvolta“, afirmă Peter Gorski, de la Facultatea de Medicină Harvard. „Rolul nostru ca părinţi nu e acela de a face creierul să funcţioneze perfect, ci de a contribui la dezvoltarea unor fiinţe sănătoase, echilibrate, pline de compasiune.“

Câtă satisfacţie simte un părinte când îşi vede copilul devenind o persoană cu o moralitate ireproşabilă, plină de consideraţie faţă de ceilalţi! Dacă vreţi să fie aşa şi în cazul vostru, să ştiţi că în mare parte acest lucru depinde de voi, părinţii. Trebuie să fiţi pentru copilul vostru un exemplu, un prieten, un profesor şi să comunicaţi cu el. Deşi toţi copiii se nasc cu capacitatea fundamentală de a acţiona după principii, părinţii trebuie să le împărtăşească norme morale pe măsură ce ei cresc.

Cine îi formează pe copii?

În rândul cercetătorilor, părerile sunt împărţite referitor la cine exercită cea mai mare influenţă în formarea copiilor. Unii cred că cea mai mare influenţă o exercită anturajul. Însă dr. Berry Brazelton şi dr. Stanley Greenspan, specialişti în dezvoltarea copilului, sunt de  părere că rolul părintelui în educarea copilului în spiritul înţelegerii e foarte important.

Experienţele de mai târziu şi influenţa anturajului completează ceea ce a învăţat copilul acasă în primii ani de viaţă. E important ca unui copil să i se arate compasiune şi înţelegere în sânul familiei. De asemenea, trebuie învăţat să facă faţă sentimentelor sale cu maturitate. Copiii care sunt crescuţi astfel vor fi, în general, mai bine pregătiţi pentru a colabora şi pentru a arăta compasiune şi empatie faţă de cei cu care vor lucra.

Instruirea copiilor de la o vârstă fragedă necesită multe eforturi. Pentru a vă achita cu succes de rolul de părinte — îndeosebi dacă sunteţi de curând părinte —, e înţelept să căutaţi îndrumare la cei cu mai multă experienţă şi apoi să aveţi clar în minte un mod de a acţiona. S-au scris nenumărate cărţi de specialitate pe tema creşterii copiilor. De foarte multe ori însă, ele nu fac altceva decât să repete sfaturile demne de încredere aflate în Biblie. Când au fost aplicate, principiile sănătoase din Cuvântul lui Dumnezeu le-au fost de ajutor părinţilor pentru a-şi educa bine copiii. Să analizăm în continuare câteva sfaturi practice.

Fiţi generoşi în exprimarea iubirii

Copiii sunt ca plantele tinere care se dezvoltă şi cresc frumos când sunt îngrijite în mod constant cu atenţie şi iubire. Apa şi razele soarelui contribuie la creşterea tinerei plante, dându-i stabilitate. În mod asemănător, părinţii care revarsă asupra copiilor lor un şuvoi de expresii de iubire, atât prin cuvinte, cât şi prin gesturi, vor contribui la dezvoltarea pe plan mintal şi emoţional a copilului şi îi vor oferi stabilitate.

Biblia exprimă această idee într-un mod foarte simplu: „Iubirea zideşte“ (1 Corinteni 8:1). Părinţii care îşi exprimă cu generozitate iubirea faţă de copiii lor nu fac altceva decât să-l imite pe Creatorul lor, Iehova Dumnezeu. În Biblie se spune că, la botez, Isus a auzit vocea Tatălui său, care îşi exprima aprobarea şi iubirea faţă de Fiul său. Cât de încurajatoare au fost acele cuvinte pentru Isus, chiar dacă era adult! — Luca 3:22.

Afecţiunea pe care i-o arătaţi copilului, poveştile pe care i le citiţi înainte de culcare şi chiar momentele în care vă jucaţi cu el sunt esenţiale pentru dezvoltarea lui. „Tot ce face copilul e o nouă experienţă care îl ajută să se dezvolte“, spune dr. Fraser Mustard. „Dacă un copil învaţă să meargă de-a buşilea, modul în care voi, părinţii, îl încurajaţi şi vă arătaţi interesul faţă de această realizare a lui e important.“ Dragostea şi atenţia părintească constituie o bază solidă pentru dezvoltarea copilului, care poate deveni  un adult matur, cu simţul responsabilităţii.

Oferiţi-i prietenia voastră şi comunicaţi cu el

Când petreceţi timp cu copilul vostru se creează între voi o legătură de prietenie. Mai mult, îi stimulaţi capacitatea de a comunica. Scripturile încurajează o astfel de tovărăşie strânsă — acasă şi în orice alt loc şi cu orice ocazie potrivită. — Deuteronomul 6:6, 7; 11:18–21.

Specialiştii în dezvoltarea copilului sunt de acord că mult mai valoros decât jucăriile scumpe sau o activitate anume este timpul pe care părinţii îl petrec cu copiii lor. Activităţile zilnice, care nu necesită mulţi bani, sunt ocazii de a petrece timp cu copilul. De exemplu, simplul fapt de a merge în parc cu copilul şi de a observa împreună natura poate fi o ocazie ideală pentru părinţi de a-i pune copilului întrebări pline de sens şi de a promova o bună comunicare.

Scripturile spun că „jucatul [îşi are] timpul lui“ (Eclesiastul 3:1, 4). Într-adevăr, joaca lipsită de griji e esenţială pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale, emoţionale şi sociale ale copilului. Dr. Mustard e de părere că joaca e nu numai valoroasă, ci şi absolut esenţială. Iată ce spune el: „Îndeosebi prin joacă un copil îşi dezvoltă o reţea neurală ce îi permite creierului să îndeplinească o varietate de funcţii“. Jucăriile pe care copilul le are când se joacă spontan pot fi foarte simple: de exemplu, o cutie de carton goală. Obişnuitele articole de uz casnic, cu care nu-şi poate face nici un rău, sunt la fel de interesante pentru un copil mic ca şi jucăriile scumpe şi sofisticate. *

Specialiştii consideră că, atunci când viaţa copilului e încărcată cu prea multe activităţi organizate de adulţi, imaginaţia şi creativitatea acestuia pot fi înăbuşite. Ei recomandă moderaţia. Lăsaţi copilul să exploreze mica lui lume şi să-şi testeze inventivitatea. De multe ori, un copil va găsi ce să facă pentru a se distra. Aceasta nu înseamnă însă că aţi scăpat de responsabilitatea de a şti ce face copilul vostru şi unde se joacă. Trebuie să-l supravegheaţi ca să nu se rănească cu ceva.

Faceţi-vă timp să-l învăţaţi

Învăţatul e absolut necesar dacă vreţi ca micuţii voştri să devină persoane echilibrate. Mulţi părinţi îşi rezervă în fiecare zi timp pentru a le citi copiilor lor. Aceste momente sunt ocazii de a-l învăţa pe copil cum trebuie să se poarte şi de a-i arăta ce valori morale ne spune Creatorul nostru să avem. Biblia arată că fidelul învăţător şi misionar Timotei ‘cunoştea din pruncie scrierile sfinte’. — 2 Timotei 3:15.

Cititul poate stimula realizarea legăturilor sinaptice în creierul copilului. Un factor-cheie este ca citirea să fie făcută de o persoană iubitoare şi atentă. Linda Siegel, profesoară de pedagogie, atrage atenţia asupra  conţinutului textului citit: „Trebuie să fie la nivelul copilului ca să-i placă“. De asemenea, încercaţi să citiţi mereu la aceeaşi oră din zi. Astfel copilul va aştepta cu nerăbdare acea clipă.

Învăţatul include şi disciplinarea. Cei mici pot trage foloase când sunt disciplinaţi cu iubire. „Un fiu este înţelept când are parte de disciplinarea tatălui său“, se spune în Proverbele 13:1 (NW). Dar nu uitaţi că disciplina implică multe lucruri. De exemplu, ea poate îmbrăca forma corectării prin cuvinte, interzicerea anumitor lucruri sau alte forme de pedeapsă. Dr. Brazelton, ale cărui cuvinte le-am citat mai înainte, afirmă că a disciplina înseamnă „a-l învăţa pe copil cum să-şi înfrunte sentimentele şi să nu-şi iasă din fire. Fiecare copil caută să vadă până unde poate merge. După iubire, disciplina e cel mai important lucru pe care i-l dăruiţi copilului“.

Cum vă puteţi da seama, ca părinte, dacă disciplina va da rezultatul dorit? Mai întâi, copilul trebuie să înţeleagă de ce a fost disciplinat. Când îl corectaţi, procedaţi în aşa fel încât să-şi dea seama că sunteţi alături de el şi că îl iubiţi.

Eforturi care aduc roade

Fred i-a citit fetiţei lui de când era foarte mică câte o poveste în fiecare seară, înainte de culcare. După un timp a observat că ea memorase multe dintre poveştile citite şi că urmărea în carte, recunoscând unele cuvinte şi sunetele asociate lor. Chris, un alt tată care a avut grijă să le citească copiilor lui, s-a străduit să diversifice informaţiile pe care li le citea. Când copiii erau foarte mici, el folosea ilustraţiile din cărţi precum Cartea mea cu relatări biblice * pentru a-i învăţa lecţii de natură morală şi spirituală.

Alţi părinţi se străduiesc să realizeze un echilibru între citit şi activităţi de alt gen, cum ar fi desenatul, pictatul, cântatul, excursiile cu cortul sau vizitele cu familia în diverse locuri, precum grădina zoologică. Ei se folosesc de aceste ocazii pentru a-l învăţa pe copil lecţii valoroase şi pentru a întipări norme morale şi obiceiuri sănătoase în mintea şi inima lui, care în acei ani sunt uşor de modelat.

Merită oare efortul? Părinţii care fac tot ce le stă în putere pentru a aplica aceste sfaturi practice, oferindu-le copiilor lor un mediu în care să se simtă în siguranţă, vor avea mai multe şanse să-şi vadă copiii dezvoltând o atitudine pozitivă. Dacă în primii ani de viaţă ai copilului îl ajutaţi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale şi de comunicare, veţi contribui în mare măsură la formarea unui bun caracter moral şi spiritual.

Cu secole în urmă, Biblia a arătat clar acest lucru în Proverbele 22:6: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“. Părinţii au, cu siguranţă, un rol esenţial în instruirea copilului. Fiţi generoşi în exprimările de iubire faţă de copilul vostru. Petreceţi timp cu el, educaţi-l şi învăţaţi-l. Dacă veţi face aşa, veţi fi fericiţi atât voi, cât şi copilul vostru. — Proverbele 15:20.

[Note de subsol]

^ par. 15 Vezi articolul „Jucării africane care nu costă nimic“, apărut în numărul din 8 iulie 1993 al acestei reviste.

^ par. 23 Publicată de Martorii lui Iehova. Altă carte publicată de aceiaşi editori, intitulată Ascultă de Marele Învăţător, e folosită cu succes pentru a-i învăţa pe cei mici lecţii valoroase.

[Chenarul de la pagina 7]

Cum să vă jucaţi cu bebeluşul vostru

▪ Un bebeluş reuşeşte să se concentreze un timp foarte scurt. Prin urmare, jucaţi-vă cu el numai când se pare că îi place.

▪ Dacă îi daţi jucării, asiguraţi-vă că nu îşi poate face rău cu ele şi că îi stimulează simţurile.

▪ Încercaţi jocuri active. Unui bebeluş îi place foarte mult să faceţi acelaşi lucru de repetate ori: de exemplu, să ridicaţi o jucărie pe care el o lasă să-i cadă din mână.

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: Clinical Reference Systems

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

Cum să-i citiţi copilului vostru

▪ Pronunţaţi clar cuvintele. Copilul învaţă limba maternă ascultându-i pe părinţi cum vorbesc.

▪ Când copilul e foarte mic, arătaţi-i obiectele şi oamenii din pozele cărţilor cu poveşti şi spuneţi-i cum se numesc.

▪ Când copilul e mai mare, alegeţi cărţi al căror subiect îi place.

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: Pediatrics for Parents

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Petreceţi timp cu copilul vostru în activităţi recreative plăcute