Cât de important e să-i instruim pe copii de la o vârstă fragedă?

FLORENCE avea 40 de ani şi îşi dorea foarte mult să aibă un copil. În timpul sarcinii însă, medicul a avertizat-o că e posibil ca bebeluşul ei să se nască cu un fel de handicap de învăţare. Deşi exista acest risc, ea n-a vrut să renunţe la copil. În cele din urmă, a născut un băieţel sănătos.

La scurt timp după ce a născut, Florence a început să-i citească băieţelului ei, Stephen, şi să-i vorbească cu orice ocazie. Pe măsură ce copilul creştea, ei se jucau, se plimbau, numărau şi cântau împreună. „Chiar şi când îi făceam baie ne jucam“, îşi aminteşte ea. Toate acestea au meritat din plin efortul.

La vârsta de 14 ani, Stephen a absolvit Universitatea din Miami cu diplomă de merit. Doi ani mai târziu, la 16 ani, a absolvit Facultatea de Drept şi, potrivit biografiei sale, a devenit apoi cel mai tânăr avocat din Statele Unite. Mama sa, dr. Florence Baccus — fostă profesoară şi consilier şcolar —, a studiat mulţi ani cum pot fi instruiţi copiii de la o vârstă fragedă. Ea e convinsă că atenţia acordată în copilărie şi activităţile care l-au stimulat pe fiul ei când era mic i-au influenţat în mod categoric viitorul.

Moştenit sau dobândit?

În ultimul timp, un subiect foarte controversat în rândul specialiştilor în psihologia copilului îl constituie rolul pe care îl au în dezvoltarea copilului „natura“, adică ceea ce moşteneşte genetic copilul, şi „educaţia“, adică modul în care e crescut şi instruit copilul. Majoritatea cercetătorilor sunt convinşi că dezvoltarea copilului e influenţată de ambii factori.

Dr. Fraser Mustard, specialist în dezvoltarea copilului, explică: „În baza observaţiilor noastre ştim acum că experienţele trăite de copil în primii ani de viaţă îi influenţează dezvoltarea creierului“. Prof. Susan Greenfield face o afirmaţie asemănătoare: „Ştim, de exemplu, că la violonişti se dezvoltă mai mult decât la alţii zona creierului care controlează mişcarea degetelor de la mâna stângă“.

 Ce instruire să le oferim

Văzând rezultatele acestor cercetări, mulţi părinţi nu numai că fac tot posibilul să-şi dea copiii la cea mai bună grădiniţă, dar şi plătesc o grămadă de bani pe ore de muzică şi de studiu al artelor frumoase. Unii cred că, dacă copilul exersează tot ce se poate, când va fi mare va reuşi să facă orice. Astfel, apar tot mai multe instituţii preşcolare şi se înmulţesc programele de învăţământ particular specializat. Unii părinţi sunt dispuşi să facă tot ce le stă în putinţă pentru ca odraslele lor să fie mai avantajate decât alţi copii.

Se dovedeşte în totalitate benefic acest „devotament“ al părinţilor? Deşi se pare că ei le oferă copiilor lor o educaţie ce le deschide acestora nenumărate posibilităţi, în multe cazuri, aceşti copii nu beneficiază de cea mai importantă modalitate de a învăţa: joaca neprogramată. Pedagogii sunt de părere că jocurile improvizate stimulează creativitatea şi dezvoltă capacităţile afective, intelectuale şi sociale ale copilului.

Unii specialişti în dezvoltarea copilului consideră că jocurile organizate de părinţi creează un nou tip de copii-problemă: copiii a căror viaţă e „administrată“ de părinţi până în cele mai mici detalii. Aceşti copii sunt stresaţi, instabili emoţional, nu pot dormi şi se plâng de tot felul de dureri. Un psiholog afirmă că, atunci când ajung adolescenţi, mulţi dintre ei nu au capacitatea de a face faţă situaţiilor dificile şi sunt „surmenaţi, nesociabili şi răzvrătiţi“.

Prin urmare, mulţi părinţi se află într-o dilemă. Vor să-şi ajute copilul să-şi dezvolte la maximum potenţialul, dar îşi dau seama că ar fi o nesăbuinţă să-i ceară unui copil mic să facă prea multe lucruri, într-un timp scurt. Poate fi găsit un echilibru în această privinţă? Ce capacităţi îşi pot dezvolta copiii mici şi cum pot fi ele cultivate? Ce pot face părinţii pentru a se asigura că micuţii lor vor reuşi în viaţă? În următoarele articole vom analiza aceste chestiuni.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Experienţele din primii ani de viaţă pot influenţa dezvoltarea creierului unui copil

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Joaca stimulează creativitatea şi dezvoltă capacităţile copilului