Tinerii se întreabă . . .

De ce ne lasă Dumnezeu să suferim?

„Dumnezeu e sus în ceruri, unde totul e frumos, iar noi suntem aici pe pământ şi suferim.“ — Mary. *

TINERII de azi s-au născut într-o lume crudă. Cutremurele puternice şi alte dezastre naturale ce curmă viaţa a mii de oameni par a fi la ordinea zilei. Războaiele şi atentatele teroriste sunt principalul subiect al ştirilor. Bolile, criminalitatea şi accidentele ne răpesc fiinţe dragi. Pe Mary, ale cărei cuvinte le-am citat mai înainte, necazul a lovit-o, am putea spune, din plin. Ea rostise aceste cuvinte pline de amărăciune după ce îi murise tatăl.

Când necazurile se abat asupra noastră, e cât se poate de firesc să ne simţim cuprinşi de deznădejde, să avem acel sentiment de pierdere sau chiar să ne mâniem. Poate că te întrebi: De ce a trebuit să se întâmple asta? De ce mie? De ce acum? Pentru aceste întrebări avem nevoie de răspunsuri care să ne satisfacă. Dar pentru a primi răspunsurile corecte, trebuie să apelăm la sursa corectă. E adevărat, uneori oamenii „sunt atât de îndureraţi, încât nu mai au puterea să analizeze cum stau lucrurile  în realitate“, după cum s-a exprimat un tânăr pe nume Turrell. Prin urmare, trebuie să găseşti o modalitate de a te linişti un pic ca să poţi gândi logic şi raţional.

În faţa tristei realităţi

Deşi poate fi greu de acceptat, moartea şi suferinţa sunt realităţi ale vieţii. Iov a recunoscut acest lucru spunând: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“. — Iov 14:1.

Biblia promite o lume nouă în care „va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13; Revelaţia 21:3, 4). Dar, până când aceste condiţii ideale vor deveni realitate, va trebui să trecem printr-o perioadă de răutate fără precedent. „Să ştii aceasta, că în ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“, spune Biblia. — 2 Timotei 3:1.

Cât vor dura aceste timpuri grele? Chiar şi discipolii lui Isus au pus o întrebare asemănătoare. Însă Isus nu le-a spus ziua şi ora exactă când avea să se sfârşească acest sistem de lucruri plin de suferinţe. Dimpotrivă, el a zis: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:3, 13). Din cuvintele lui Isus înţelegem că trebuie să privim lucrurile în perspectivă. Trebuie să fim pregătiţi să suportăm multe situaţii triste până când, în cele din urmă, va veni sfârşitul.

E Dumnezeu de vină?

Aşadar, are sens să ne înfuriem pe Dumnezeu pentru că permite suferinţa? În nici un caz! Să ne gândim că el a promis că va pune capăt tuturor suferinţelor. Însă n-are sens nici să considerăm că Dumnezeu e cel care cauzează lucrurile rele. Multe dintre întâmplările tragice nu sunt decât rezultatul unor evenimente neprevăzute. Imaginează-ţi, de exemplu, că un vânt puternic doboară un copac şi răneşte pe cineva. Oamenii ar putea spune că a fost „mâna lui Dumnezeu“. Dar nu Dumnezeu a făcut ca acel copac să fie smuls din rădăcini! Biblia ne ajută să înţelegem că asemenea întâmplări triste sunt rezultatul ‘timpurilor şi împrejurărilor’ neprevăzute. — Eclesiastul 9:11.

Suferinţele ar putea avea drept cauză şi lipsa discernământului. Să presupunem că un grup de tineri consumă în exces băuturi alcoolice, după care se urcă într-o maşină şi pleacă la drum. Are loc un accident grav. Cine e de vină? Dumnezeu? Nicidecum! Tinerii au cules roadele amare ale lipsei lor de discernământ. — Galateni 6:7.

Poate că te întrebi: Dar nu e oare Dumnezeu destul de puternic pentru a pune capăt acum suferinţelor? Această întrebare şi-au pus-o şi unii oameni fideli din timpurile biblice. Iată ce l-a întrebat profetul Habacuc pe Dumnezeu: „Cum ai putea privi Tu pe cei mişei şi să taci, când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?“ Totuşi, Habacuc nu s-a grăbit să tragă o concluzie pripită. El a zis: ‘Am să veghez ca să văd ce-mi va spune’. Mai târziu, Dumnezeu l-a asigurat că la ‘timpul hotărât’ va pune capăt suferinţei (Habacuc 1:13; 2:1–3). Prin urmare, trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm ca Dumnezeu să înlăture răutatea la timpul hotărât de el.

Nu te grăbi să tragi concluzia că, într-un fel, el vrea ca noi să suferim sau că ne supune unui test. E adevărat că atunci când suferim scoatem la iveală cele mai frumoase calităţi şi că, potrivit Bibliei, încercările pe care Dumnezeu le permite ne pot rafina credinţa (Evrei 5:8; 1 Petru 1:7). De fapt, mulţi dintre cei care au trecut prin situaţii grele, chiar dureroase, au devenit mai răbdători şi mai înţelegători. Dar să nu tragem concluzia că suferinţa le-a fost provocată de Dumnezeu. Un asemenea mod de gândire nu ia în considerare iubirea şi înţelepciunea divină. Biblia ne spune cât se poate de clar: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta“. Dimpotrivă, de la Dumnezeu vine „orice dar bun şi orice cadou perfect“. — Iacov 1:13, 17.

De ce permite Dumnezeu răul

Atunci de unde vine răul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu are adversari — principalul fiind „cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit“ (Revelaţia 12:9). Dumnezeu i-a creat pe primii noştri părinţi, Adam şi Eva, pentru a trăi într-o lume lipsită de probleme. Însă Satan a convins-o pe Eva că i-ar merge mai bine fără guvernarea lui Dumnezeu (Geneza 3:1–5). Din nefericire, Eva a crezut minciuna lui Satan şi n-a ascultat de Dumnezeu. Adam i s-a alăturat, răzvrătindu-se şi el. Cu ce  rezultat? „Moartea s-a extins la toţi oamenii“, spune Biblia. — Romani 5:12.

În loc să suprime pe loc această răzvrătire distrugându-i pe Satan şi pe cei ce l-au ascultat, Dumnezeu a considerat că e potrivit să lase să treacă un anumit timp. Ce avea să se realizeze astfel? Mai întâi, Satan putea fi demascat ca mincinos. Apoi se puteau aduna dovezi că independenţa de Dumnezeu nu duce decât la ruină. Şi oare nu exact asta s-a întâmplat? „Întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Mai mult, ‘omul a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’ (Eclesiastul 8:9). Religiile lumii sunt un amalgam de învăţături contradictorii. Moralitatea a decăzut la un nivel fără precedent. Guvernele omeneşti au încercat toate formele de conducere imaginabile şi inimaginabile. Au semnat tratate, au adoptat legi, dar necesităţile oamenilor de rând au rămas în continuare nesatisfăcute. Războaiele n-au făcut decât să înmulţească suferinţele.

E clar că e nevoie de intervenţia lui Dumnezeu pentru a pune capăt răutăţii! Dar acest lucru se va întâmpla numai la timpul stabilit de Dumnezeu. Până atunci, avem privilegiul de a susţine guvernarea divină supunându-ne legilor şi principiilor prezentate în Biblie. Când se întâmplă lucruri rele, putem găsi mângâiere în speranţa sigură că va veni o lume în care nu vor mai exista probleme.

Nu eşti singurul

Cu toate acestea, când asupra noastră se abate un necaz, probabil că ne întrebăm: De ce mi se-ntâmplă tocmai mie? Însă apostolul Pavel ne aduce aminte că nu suntem singurii care suferă. El spune că „toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum“ (Romani 8:22). Ştiind acest lucru vei putea face faţă mai uşor suferinţelor cu care te confrunţi. De exemplu, Nicole a rămas traumatizată în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, din New York şi Washington. „Am fost speriată şi îngrozită“, mărturiseşte ea. Dar când a citit relatările * despre modul în care colaboratorii ei creştini au făcut faţă tragediei, ea şi-a schimbat punctul de vedere. „Mi-am dat seama că nu eram singură. Încetul cu încetul mi-am revenit, eliberându-mă de durerea şi tristeţea ce mă copleşeau.“

În unele situaţii ar fi bine să cauţi pe cineva cu care să stai de vorbă — un părinte, un prieten matur sau un bătrân creştin. Dacă îţi vei deschide inima cuiva în care ai încredere vei putea primi un „cuvânt bun“ de încurajare (Proverbele 12:25). Un tânăr creştin din Brazilia îşi aminteşte: „Mi-am pierdut tatăl cu 9 ani în urmă. Ştiu că Iehova îl va învia. Dar m-am simţit mai bine când mi-am exprimat sentimentele în scris. În plus, am vorbit despre sentimentele mele cu prieteni creştini“. Nu ai şi tu un ‘prieten adevărat’ căruia i te-ai putea destăinui (Proverbele 17:17)? Dacă da, profită de ajutorul iubitor pe care ţi-l poate da el! Nu-ţi fie teamă să verşi lacrimi sau să-ţi exprimi sentimentele. De fapt, chiar şi Isus „a izbucnit în lacrimi“ când şi-a pierdut un prieten drag! — Ioan 11:35.

Biblia ne dă asigurarea că va veni timpul când vom fi ‘eliberaţi din sclavia descompunerii’ şi ne vom bucura de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21). Până atunci însă, probabil că mulţi oameni buni vor suferi. Totuşi, poţi găsi mângâiere ştiind de ce suferim şi că în curând suferinţele vor lua sfârşit!

[Note de subsol]

^ par. 3 Unele nume au fost schimbate.

^ par. 20 Vezi seria de articole „Curaj în faţa dezastrului“, apărută în numărul din 8 ianuarie 2002 al revistei Treziţi-vă!

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Te-ai putea simţi mai bine dacă îţi exteriorizezi durerea