Ziua în care „oraşul-grădină“ a ars

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

LA 18 ianuarie 2003, locuitorii Canberrei, capitala Australiei, au fost treziţi de o lumină ciudată. Un văl gros de fum a prefăcut soarele dimineţii într-o minge însângerată. Aerul era fierbinte, înecăcios, insuportabil. Seceta lovise crunt Australia: copacii, frunzele şi arbuştii erau uscaţi precum pergamentul. Săptămâni la rând, întinsele păduri de eucalipt din împrejurimile Canberrei — numită cu drag capitala-grădină — au fost cuprinse de flăcări.

În acea după-amiază, rafalele de vânt dogoritor au făcut să se producă inimaginabilul. Limbile uriaşe de foc au mistuit barierele artificiale (printre care şosele, căi ferate, canale etc.) şi au înghiţit pădurile de pin din partea de sud-vest a Canberrei.

Pădurea e în flăcări!

Elliot, un pompier voluntar, povesteşte: „La ora 15 flăcările au cuprins pădurile de pin cu o aşa violenţă că şi noi şi suburbiile din apropiere am fost împroşcaţi cu cenuşă fierbinte. Era înfiorător să vezi un zid de foc de 40 m înălţime apropiindu-se în goană“. Căldura înăbuşitoare şi rafalele de vânt au format condiţii atmosferice specifice, creând o minge de foc ce se rostogolea înspăimântător de rapid prin suburbia Chapman, smulgând copaci din rădăcini şi distrugând case. Mulţi stâlpi de înaltă tensiune au fost cuprinşi de flăcări şi s-au prăbuşit, firele electrice fiind doborâte la pământ. Într-o singură oră au fost distruse 230 de case!

Echipele de pompieri erau copleşite de furia focului. Elliot îşi aminteşte: „Ni se rupea inima văzând casele în flăcări, pentru că noi trebuia să alegem casa pe care să o salvăm sau pe care să o abandonăm focului. Dar şi mai cumplit a fost să-i vedem pe oameni plângând de durere când se întorceau la ceea ce înainte fusese casa lor“.

Urmările

Patru oameni au murit în flăcări, iar sute au fost răniţi. Una dintre victime, o doamnă de 36 de ani, a fugit în casă pentru a-şi recupera fotografiile. Dar acoperişul s-a prăbuşit, blocând-o înăuntru. Nu a mai putut fi salvată.

Când vântul şi flăcările s-au potolit, 530 de case erau distruse, lăsând 2 500 de oameni fără adăpost. Serviciile de alimentare cu energie electrică, cu gaze, precum şi serviciile de canalizare au fost serios avariate, ceea ce putea pune în pericol sănătatea. Oameni cu probleme respiratorii au umplut secţia de urgenţă a Spitalului Municipal din Canberra. Din nefericire, în timp ce oamenii se adunau în centrele de evacuare, infractori fără scrupule jefuiau locuinţele abandonate. Dar au existat şi multe acte de eroism şi de omenie. Vecinii se ajutau între ei, necunoscuţii scoteau animalele din flăcări, şcolile îşi deschideau larg porţile pentru a-i primi pe cei fără adăpost, iar pompierii voluntari aveau grijă de casele altora, în timp ce ale lor cădeau, poate, pradă focului.

Primul-ministru John Howard a afirmat că deşi copacii vor creşte din nou, iar casele vor fi reconstruite, această tragedie „nu se va şterge niciodată . . . din mintea Canberrei“.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

AP Photo/Fairfax, Pat Scala