Iarăşi plouă!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

„O, nu! Iarăşi plouă!“

Aţi spus vreodată acest lucru? Să presupunem că aţi vrut să vizitaţi în plină vară un loc pitoresc de pe coasta irlandeză a Atlanticului. Probabil că aţi sperat să aveţi parte de o zi caldă şi însorită pentru a vă putea bucura de peisajul încântător. Dar, spre dezamăgirea voastră, aţi avut de înfruntat puternice rafale de vânt şi ploi torenţiale. Pe o aşa vreme e uşor să uităm că ar trebui să fim recunoscători pentru ploaie. Fără ploaie însă, nici noi nu am fi existat, dar nici superbul peisaj!

Plouă şi cu siguranţă va mai ploua, de parcă rezervele de apă ar fi inepuizabile. Cum e posibil acest lucru? Datorită unui extraordinar circuit. Chiar şi o scurtă trecere în revistă a celor trei etape principale ale acestui circuit de care depinde viaţa, şi anume evaporarea, condensarea şi formarea precipitaţiilor, ne ajută să înţelegem că nu e vorba de un proces la voia întâmplării. Potrivit unei lucrări de specialitate, e un proces complex „ce se desfăşoară potrivit unor legi precise şi imuabile“.

Evaporarea

Aproximativ 97% din cantitatea totală de apă de pe pământ se află în oceane. Restul e blocată în cea mai mare parte în gheţari sau e acumulată în lacuri şi în straturi acvifere. Bineînţeles, apa din oceane nu e potabilă. Acest lucru e oglindit de cuvintele marinarului din poemul Balada bătrânului marinar *, al cărui chin sufletesc e exprimat în versurile: „Doar apă, apă, peste tot, . . . Şi noi n-avem ce bea“.

Înainte de a deveni potabilă, apa oceanelor face o călătorie lungă şi plină de peripeţii. Mai întâi, ea se evaporă, ajungând în stare gazoasă, sub formă de vapori de apă. Anual, căldura soarelui ridică în atmosferă 400 000 km3 de apă de pe uscat sau din mare. În antichitate, un bărbat pe nume Elihu i-a atribuit lui Dumnezeu meritul de a fi adus în existenţă acest proces, spunând: „El trage sus picăturile de apă, le preface  în abur şi dă ploaia“. — Iov 36:27.

Atmosfera este „un sistem de o complexitate uluitoare“. Acest înveliş are o grosime de peste 400 km, iar circuitul apei are loc în stratul de 10–20 km, numit troposferă, din imediata apropiere a pământului. Iată cum este definită troposfera în cartea Our Fragile Water Planet: „strat aflat în contact cu suprafaţa pământului, zona în care se formează norii, ploaia, zăpada, uraganele şi tornadele“.

Cu cât aerul este mai cald, cu atât poate reţine mai multă apă. Acesta e motivul pentru care rufele se usucă mai repede în bătaia vântului dintr-o zi caldă. În regiunile tropicale, atmosfera reţine cea mai mare cantitate de apă. Însă probabil că vă întrebaţi cum e transportată toată această apă acolo unde e mare nevoie de ea. Cu ajutorul complexelor sisteme de vânturi de pe suprafaţa globului. Ele se produc datorită mişcării de rotaţie a pământului în jurul axei sale şi încălzirii inegale a suprafeţei terestre. Astfel, aerul din atmosferă este într-o permanentă mişcare.

Prin atmosfera noastră turbulentă se deplasează uriaşe mase de aer, porţiuni de aer cu temperatură aproximativ constantă în interior. Cât de mari sunt acestea? Ele se pot întinde pe o suprafaţă de milioane de kilometri pătraţi. Masele de aer mai cald iau naştere la tropice, iar cele de aer mai rece în regiunile polare. Masele de aer transportă prin atmosferă mari cantităţi de apă.

O altă capodoperă a acestui proces e mişcarea în atmosferă a vaporilor de apă. Datorită acestei mişcări, căldura e transferată din zonele  supraîncălzite, precum tropicele, în regiuni mai puţin calde, unde e nevoie de căldură. Altminteri, unele părţi ale pământului s-ar încălzi treptat, până la valori extreme.

Condensarea

Deşi în atmosferă îndeplinesc funcţii vitale, vaporii de apă nu ar fi de mare folos pentru pământ dacă ar rămâne acolo. Umiditatea atmosferei de deasupra Deşertului Sahara, de pildă, este foarte ridicată, totuşi regiunea rămâne aridă. Dar cum ajung pe pământ vaporii de apă din atmosfera? Mai întâi aceştia se condensează, revenind la starea lichidă.

Probabil aţi observat că, în momentul în care aerul cald de la un duş fierbinte intră în contact cu fereastra sau cu oglinda mai rece dintr-o baie, vaporii de apă se condensează pe aceste suprafeţe. Ceva asemănător se întâmplă şi când temperatura unei porţiuni de aer scade în timp ce se ridică la altitudini mai mari, unde temperaturile sunt mai scăzute. Ce anume face ca aerul să se ridice? Acest lucru se poate întâmpla când o masă de aer cald e împinsă în sus de o masă de aer mai rece, mai dens, şi prin urmare mai greu. Uneori, aerul urcă şi când întâlneşte în cale un masiv muntos. Alteori, îndeosebi în regiunile tropicale, poate fi ridicat de curenţii de convecţie.

Însă poate vă întrebaţi: Pe ce se condensează vaporii în atmosferă? Atmosfera e încărcată cu o mulţime de particule microscopice de praf, de fum şi de sare marină. În timp ce o porţiune de aer se răceşte, vaporii de apă se condensează pe aceste mici nuclee, minusculele picături de apă formate devenind astfel vizibile sub formă de nori.

Însă apa pe care o conţin norii nu cade imediat pe pământ. De ce? În fond, apa e mult mai grea decât aerul, densitatea ei fiind de 800 de ori mai mare decât a aerului. Răspunsul ar fi că fiecare picătură din nor e atât de mică şi de uşoară, încât poate pluti purtată de curenţii de aer. Uluit de această etapă fascinantă a circuitului apei, Elihu, menţionat mai înainte, a vorbit despre „plutirea norilor, lucrările minunate ale Aceluia [Creatorul] a cărui ştiinţă este desăvârşită“ (Iov 37:16). Nu e de-a dreptul surprinzător să aflăm că micul nor pufos ce pluteşte pe cerul albastru poate conţine între 100 şi 1 000 de tone de particule de apă?

 Precipitaţiile

Există mulţi nori din care nu va ploua, sau mai bine zis nu vor cădea precipitaţii, niciodată. E relativ uşor de explicat cum ajunge apa în atmosferă şi cum plutesc norii. „Adevărata dificultate constă însă în a explica modul în care ajunge apa [din nou] pe pământ“, spune autorul cărţii The Challenge of the Atmosphere.

Pentru formarea unei mici picături de ploaie pot fi necesare „un milion sau peste un milion de minuscule particule de apă din nori“. După cât se pare, nimeni nu poate explica pe deplin în ce mod se transformă aceste particule infime care plutesc în nor în aproape un miliard de tone de precipitaţii ce cad zilnic pe pământ în fiecare minut. Se unesc particulele pur şi simplu alcătuind picăturile mai mari de ploaie? Uneori, da. Aşa se explică probabil formarea picăturilor de ploaie în regiuni precum tropicele. Însă asta nu dezleagă „misterul formării picăturilor de ploaie“ în locuri precum coasta irlandeză a Atlanticului.

Aici, minusculele particule nu se unesc pur şi simplu pentru a forma picături de ploaie. Datorită unor mecanisme neînţelese încă foarte bine, ele formează mici cristale de gheaţă. Acestea se grupează devenind „una dintre cele mai delicate capodopere ale naturii“, fulgul de nea. Pe măsură ce fulgii se măresc şi devin mai grei, ei înving curenţii ascendenţi şi încep să cadă pe pământ. Dacă e destul de frig, ei cad sub formă de zăpadă, în urma unei ninsori obişnuite aşternându-se pe pământ miliarde de fulgi. Însă, dacă în cădere întâlnesc un strat de aer cald, fulgii se topesc şi devin picături de ploaie. Prin urmare, zăpada nu e ploaie îngheţată. Dimpotrivă, de cele mai multe ori, precipitaţiile din zonele cu climă temperată pornesc din nori sub formă de zăpadă, care, pe măsură ce se apropie de pământ, se topeşte.

Aşadar, după o călătorie de sute sau chiar mii de kilometri, pe parcursul căreia trece prin procese pe care încă nu le înţelegem pe deplin, apa revine pe pământ sub formă de ploaie. E-adevărat, s-ar putea să vă dea uneori planurile şi activităţile peste cap, însă acest fenomen extraordinar face ca rezervele noastre de apă să fie inepuizabile. Într-adevăr, ploaia e o binecuvântare! Aşadar, data viitoare când o simţiţi bătându-vă în faţă, poate că veţi aprecia ceva mai mult acest dar de la Dumnezeu.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Scris de poetul englez Samuel Taylor Coleridge.

[Chenarul/Diagrama de la pagina 14]

Cum se formează grindina

„Grindina e produsul neobişnuit al marilor nori de furtună care vin învolburându-se şi acoperă cerul“, se spune în cartea Weather. După ce, în norii de furtună, vaporii se condensează formând particule de apă, acestea sunt prinse uneori de curenţii ascendenţi puternici şi ridicate până în straturile superioare foarte reci ale norului. Aici, la temperaturi sub 0°C, alte particule se condensează pe picătura de ploaie aflată în faza ei incipientă şi îngheaţă instantaneu. Acest proces are loc de mai multe ori: picătura îngheţată se deplasează în sus şi în jos, intrând şi ieşind din stratul rece ca gheaţa al norului. De fiecare dată, picătura îngheţată acumulează un nou strat de gheaţă, asemănător straturilor unei cepe, fapt pentru care greutatea ei creşte. În cele din urmă, devine atât de grea, încât învinge curenţii ascendenţi din nor şi cade pe pământ în stare solidă, sub forma bine cunoscutei grindine. În cartea Atmosphere, Weather and Climate se spune că, „uneori, pietrele de grindină pot atinge dimensiuni uriaşe, cântărind fiecare până la 0,76 kg“.

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

grindină

↑ curent ascendent

nivel de îngheţ .........................

↓ curent descendent

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 15]

Ştiaţi că . . .

întreaga cantitate de apă existentă în atmosfera pământului e de-ajuns doar pentru 10 zile de precipitaţii?

o furtună de vară însoţită de descărcări electrice poate elibera tot atâta energie cât 12 bombe de tipul celei de la Hiroshima din al doilea război mondial? În întreaga lume se produc zilnic aproximativ 45 000 de astfel de furtuni.

atmosfera nu se încălzeşte, în principal, direct de la soare? Cea mai mare parte a energiei calorice trece prin atmosferă încălzind suprafaţa pământului, care, la rândul ei, prin energia radiată, încălzeşte atmosfera.

apa e singura substanţă ce se găseşte din abundenţă pe pământ şi poate exista simultan, în acelaşi loc, în trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă?

ceaţa e pur şi simplu un nor format la nivelul pământului?

[Diagrama/Fotografiile de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Oceanele conţin 97% din apa pământului

Apa se evaporă datorită căldurii solare

Vaporii de apă se condensează şi formează norii

Norii eliberează umiditatea sub forma precipitaţiilor

Picături de ploaie şi fulgi de zăpadă