Născut într-o lume rece

UN COPIL se naşte într-o lume dură, rece, o lume plină de stres. Deşi un nou-născut nu-şi poate exprima sentimentele în cuvinte, unii cercetători sunt de părere că, încă înainte de a se naşte, el este conştient de ceea ce se petrece cu el.

Cartea The Secret Life of the Unborn Child, de Thomas Verny afirmă: „Acum ştim că fetusul este conştient de ceea ce se petrece în jurul său, reacţionează la stimuli şi, încă de la şase luni (sau poate chiar mai devreme), are o viaţă afectivă intensă“. Unii cercetători se întreabă dacă naşterea, care-i produce suferinţă copilului, va avea ulterior unele consecinţe asupra lui, chiar dacă el nu-şi aduce aminte nimic.

După naştere, stresul continuă. Nemaifiind în pântecele mamei, copilul nu mai e hrănit în mod automat. Canalul prin care primea oxigen şi substanţe nutritive nu mai există. Ca să supravieţuiască, trebuie să înceapă să respire şi să se hrănească. Dar are nevoie de cineva care să-i dea să mănânce şi care să se îngrijească şi de celelalte necesităţi fizice ale sale.

Nou-născutul trebuie să se dezvolte şi din punct de vedere mintal, afectiv şi spiritual. Aşadar, are nevoie de cineva care să se îngrijească de el. Cine este cel mai în măsură să o facă? Care sunt necesităţile micuţului? Cum se pot achita părinţii cel mai bine de această sarcină? Următoarele articole ne vor ajuta să răspundem la aceste întrebări.