Ce am învăţat de la pigmei

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA CENTRAFRICANĂ

„Scoateţi-vă pantofii pentru că vom merge prin apă, iar apoi vom traversa drumul elefanţilor. Urmaţi-mi instrucţiunile îndeaproape. Dacă ne iese în cale o gorilă, ghemuiţi-vă şi nu o priviţi în ochi. Dacă întâlnim un elefant, rămâneţi nemişcaţi.“

RELAXÂNDU-NE pe terasa restaurantului, ne gândim la toate lucrurile pe care tocmai le-am văzut. Râul Sangha curge lin în faţa noastră, iar pe celălalt mal se vede pădurea deasă în toată splendoarea ei. Ne aflăm la Bayanga, în extremitatea sudică a Republicii Centrafricane, situate între Camerun şi Republica Congo. — Vezi harta de la pagina 19.

Nici n-am ajuns bine la biroul de informaţii al Parcului Naţional Dzanga-Ndoki, că am şi dat uitării oboseala călătoriei pe care o făcuserăm. Parcul este situat la 480 km de Bangui, capitala Republicii Centrafricane, iar ca să ajungem aici am călătorit cu maşina 11 ore pe un drum îngust, mărginit ici-colo de tufe de bambus. La Ngoto, a trebuit să luăm bacul ca să traversăm râul. Acest bac este unul neobişnuit, deoarece nu are motor; am trecut râul doar purtaţi de curent. Ambarcaţiunea e ghidată cu ajutorul unui troliu pe care rulează un cablu enorm. Câţiva tineri n-au trebuit decât să aducă bacul în poziţia corespunzătoare.

Mai încolo, pe râul Bambio se află un pod plutitor, care e foarte practic având în vedere că nivelul apei creşte şi scade în anotimpul ploios şi în cel secetos. Priveliştea e încântătoare şi avem ocazia să vedem  animalele în habitatul lor şi să ajungem la pigmeii aka *, ce au şi acum un stil de viaţă tradiţional.

V-ar face plăcere să ne însoţiţi în această vizită, pe care, din păcate, o veţi face doar cu gândul? Ghidul nostru e un pigmeu pe nume Benoît. Ne îndreptăm spre satul lui ca să întâlnim doi pigmei, Germaine şi Valérie, buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar ei ne vor întovărăşi. Uimirea noastră creşte în timp ce ei ne arată diverse plante din pădure folosite ca remedii.

Plante cu proprietăţi medicinale

După ce înaintăm câteva minute pe un drum forestier, noii noştri tovarăşi de drum ne roagă să ne lăsăm acolo maşina şi să-i urmăm în pădure. În timp ce îşi croiesc drum cu macetele, noi ne străduim să ţinem pasul cu ei. Acum ne aflăm în faţa primei surprize: mo nzambu nzambu, o plantă agăţătoare de apă. Călăuzele taie din ea bucăţi de 50 cm, iar noi bem lichidul pur şi proaspăt ce se scurge din plantă, potolindu-ne astfel setea.

După ce mai înaintăm puţin, însoţitorii noştri ne arată o frunză din arborele guava. Pigmeii fierb frunzele acestui arbore ca să obţină un ceai de tuse. Un alt arbore, ofuruma, produce latex alb, o loţiune de ochi perfectă pentru tratarea conjunctivitei. „Dar există vreun remediu pentru muşcătura de şarpe?“, întrebăm noi. „Bineînţeles. Mărunţim frunze de bolo [denumirea aka a unei liane, o plantă agăţătoare tropicală] şi le punem pe muşcătură“, ni se spune. La fiecare pas, descoperim noi plante despre care călăuzele ne spun că au proprietăţi tămăduitoare. Există remedii pentru vindecarea rănilor, precum şi pentru paraziţii intestinali, infecţiile la ureche, cariile dentare şi chiar pentru sterilitate.

Deşi uneori aceşti oameni sunt consideraţi primitivi, avem multe de învăţat de la ei. Pe măsură ce ne continuăm drumul prin pădure, cei doi pigmei îşi fac şi „cumpărăturile“: ciuperci, salată sălbatică, anumite rădăcini pe care le folosesc în locul usturoiului. Unele frunze trebuie să fie foarte gustoase deoarece ei le mănâncă pe loc. Cât de minunat va fi când, în lumea nouă promisă de Dumnezeu, vom avea mereu ceva de învăţat! — Isaia 65:17; 2 Petru 3:13; Revelaţia 21:1–4.

Elefanţii se adună să lingă sare

După-amiază, ne reluăm periplul ca să vedem elefanţii africani la depozitul de săruri minerale. Ghidul ne-a dat instrucţiunile amintite la începutul articolului în drum spre ei. Dar ce este acest depozit? Este o suprafaţă imensă de pământ acoperit cu săruri minerale, un adevărat deliciu pentru anumite animale. Iată de ce aici se întâlnesc zilnic elefanţi africani, bivoli-roşii, antilope bongo, porci-pensulaţi imenşi şi alte animale sălbatice.

Întrucât pădurea e deasă, fapt pentru care e foarte greu să zăreşti animalele, administraţia parcului a amenajat la marginea depozitului de săruri minerale o platformă de observaţie. Totuşi, pentru a ajunge la platformă, trebuie să traversăm o mlaştină, apa ajungându-ne aproape până la brâu. Călăuza noastră e foarte atentă la zgomotele din jur şi ne îndeamnă mereu să ne ţinem aproape de ea. De ce? Deoarece şi elefanţii aleg uneori acest traseu!

Odată ajunşi la locul de observaţie, privim animalele pe-ndelete: peste 80 de elefanţi, câţiva bivoli şi câteva antilope. Aici se află şi o cercetătoare care studiază elefanţii de 11 ani. Iată ce ne spune ea: „Fiecare are propria-i personalitate. Până acum am făcut o listă cu  3 000 de exemplare şi cunosc 700 pe nume“. Din nefericire, fildeşul elefantului african este foarte râvnit pentru producerea de sigilii personalizate, folosite în unele ţări din Orient pentru identificarea autorului unor documente sau picturi. *

Vânătoare cu plase

Dis-de-dimineaţă, însoţim un grup de zece vânători ca să vedem şi noi cum se vânează aici. Bărbaţii şi femeile au la ei plase făcute din liane, fiecare măsurând 20 m pe 120 cm. Pe măsură ce înaintăm tot mai mult în junglă, vânătorii se răspândesc şi trag de plasele pe care le-au legat unele de altele, astfel încât acestea au acum o lungime de aproximativ 200 m. Apoi, vânătorii noştri formează un cerc mare în jurul acestei bariere şi, mişcându-se încoace şi încolo, scutură crengile şi scot strigăte pentru a atrage în plasă animalele care s-ar afla prin preajmă. De această dată însă, nu au prins nici unul. Vânătorii desfac plasele, pătrund şi mai adânc în pădure luând-o de la capăt: o dată, de două ori, de zece ori.

Spre sfârşitul dimineţii ne simţim extenuaţi. Pigmeii văzuseră trei antilope mici, dar acestea au reuşit să scape. Noi nu ţineam să vedem vreun animal capturat; mai degrabă voiam să aflăm cum supravieţuiesc aceşti oameni, care, deşi lipsiţi de unelte şi de utilaje moderne, dispun de multă ingeniozitate. Prin urmare, nu ne simţim deloc dezamăgiţi, întrucât scenele pe care tocmai le urmăriserăm au fost extraordinare.

Cu piroga pe râul Sangha

Cui nu i-ar plăcea să alunece silenţios pe suprafaţa apei? Cu piroga e şi mai interesant, deoarece te afli practic la nivelul apei. În călătoria noastră de după-masă am văzut stârci cenuşii şi multe păsări multicolore, unele mai frumoase ca altele. Unele păsări zboară din ram în ram de-a lungul malului, lăsând impresia că ne urmăresc în timp ce înaintăm uşor pe apă.

Din când în când urmărim cimpanzeii care se amuză sărind de pe o liană pe alta — sau poate vor să ne amuze chiar pe noi! Barcagiul, Alain Patrick, vâsleşte din greu ca să mai înaintăm câteva sute de metri, deoarece în ziua precedentă văzuse nişte hipopotami. Îi vom vedea oare şi azi? Din nefericire, plecaseră de-acolo. Totuşi, în acest răstimp putem vedea câteva sate pe malul râului şi îi admirăm pe copiii ce-şi mânuiesc micile pirogi cu o dibăcie surprinzătoare. Într-adevăr, ne vom aminti mereu de călătoria noastră cu piroga pe râul Sangha.

Impresii finale

Pe drumul de-ntoarcere în Bangui ni se derulează în minte sute de imagini şi amintiri. Multe lucruri ne-au impresionat, iar altele ne-au uimit. Nu vom uita însă niciodată armonia dintre pigmei şi pădure. Cu câtă înţelepciune se folosesc ei de mediul natural în care trăiesc!

Mai mult, deşi nu am avut suficient timp la dispoziţie ca să le vedem pe toate, am fost privilegiaţi să vizităm un colţ de lume unic, în care elefanţii africani, gorilele, cimpanzeii, hipopotamii, antilopele, panterele, precum şi păsările şi fluturii viu coloraţi sunt la ei acasă. Ni s-a spus că pădurile dese din Rezervaţia Dzanga-Sangha şi din Parcul Naţional Dzanga-Ndoki adăpostesc aproximativ 7 000 de specii de plante şi 55 de specii de mamifere.

Toată această neasemuită biodiversitate ne aminteşte de versetul biblic în care psalmistul declară: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale“ (Psalmul 104:24). Această experienţă de neuitat ne-a întărit hotărârea de a aplica următoarele cuvinte consemnate în acelaşi psalm: „Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi. Fie plăcută Lui cugetarea mea! Mă voi bucura în DOMNUL“. — Psalmul 104:33, 34.

[Note de subsol]

^ par. 6 Pigmeii din Africa ecuatorială sunt cunoscuţi pentru statura lor măruntă, având o înălţime medie de 1,27 m.

^ par. 15 Aceste sigilii, numite chop-uri, se fac şi din alte materiale. Pentru informaţii suplimentare, vezi Treziţi-vă! din 22 iulie 1994, paginile 22–24.

[Hărţile de la pagina 19]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CAMERUN

REPUBLICA CONGO

REPUBLICA CENTRAFRICANĂ

Bangui

Bayanga

Parcul Naţional Dzanga-Ndoki

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 18]

© Jerry Callow/Panos Pictures