Barcelona — un muzeu în aer liber, plin de  culoare şi stil

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

IMAGINAŢI-VĂ doar o clipă că vă plimbaţi într-o galerie de artă spaţioasă. Aici sunt expuse numeroase opere de artă care vă captează imediat atenţia şi vă stârnesc imaginaţia. Oriîncotro v-aţi uita, privirea vă e atrasă de infinita varietate de forme, contururi şi culori uluitoare, bizare. Această uimitoare colecţie de artă nu este însă găzduită de o clădire anume sau de un palat, ci de oraşul Barcelona, el însuşi un muzeu de artă în aer liber — o notă aparte făcând Quadrat d’Or * (Cartierul de aur). Exponatele nu sunt nişte picturi sau sculpturi, ci clădirile în sine, care-i oferă vizitatorului o extraordinară varietate de stiluri şi de elemente decorative.

Situată pe coasta nord-estică a Mediteranei, la doar 160 km sud de graniţa cu Franţa, Barcelona este, probabil, oraşul din Spania care aminteşte cel mai mult de oraşele din Europa Centrală. În ultimii o sută de ani, ea a devenit sinonimă cu inovaţia arhitecturală şi cu stilul artistic.

Deşi au trecut peste ea invaziile romană, vizigotă, maură şi francă, Barcelona s-a dezvoltat ca oraş comercial. În secolul al XIV-lea, devenise cel mai important centru industrial din Spania şi cel mai important port la Marea Mediterană. Catedrala şi clădirile în stil gotic, care astăzi se află chiar în inima oraşului, datează din acel secol. Grandoarea arhitecturii în stil gotic (1), stil caracterizat prin utilizarea unor tehnici de construcţie complexe şi avansate, e o mărturie a bogăţiei şi prosperităţii de care se bucura Barcelona acelor vremi.

Cum comerţul cu coloniile din Americi îi aduceau profituri mai mari, atenţia Spaniei s-a îndreptat, în secolul al XVI-lea, spre vest. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, odată cu revoluţia industrială, Barcelona a devenit cel mai important centru al industriei textile spaniole; oraşul a început să fie din nou înfloritor.

Se naşte un alt oraş

Dezvoltarea rapidă pe care a cunoscut-o secolul al XIX-lea a adus oraşului prosperitate, dar şi probleme. În a doua jumătate a aceluiaşi secol, Barcelona a înregistrat o explozie demografică, însă suprafaţa ei nu s-a extins. Problema supraaglomerării trebuia cumva rezolvată. Ildefons Cerdà, un inginer de construcţii civile, a primit sarcina de a întocmi un plan de urbanizare a zonei din împrejurimile Barcelonei şi de a extinde oraşul.

Proiectul lui Cerdà, conceput în 1859, s-a numit L’Eixample, sau extinderea, iar în prezent acesta este numele cartierului central al Barcelonei. Potrivit proiectului său, grupurile de clădiri încadrate de străzi perpendiculare mărginite de copaci — toate dispuse într-o armonie aproape perfectă — ar fi format un caroiaj. O nouă Barcelonă avea să se înalţe, impresionantă şi mai curată.

Oraşul a început să se extindă foarte rapid conform proiectului lui Cerdà. Fiecare grup de clădiri a fost proiectat în mod unic, oferindu-le vizitatorilor din zilele noastre ocazia de a contempla structuri arhitecturale de un farmec, de o varietate şi de o frumuseţe aparte. În proiect au fost incluse şi bulevarde moderne. În cartea sa Barcelona, Robert Hughes scrie că ‘prin arhitectura lui, [L’Eixample] este una dintre cele mai interesante zone urbane din Europa’.

Barcelona a devenit din ce în ce mai prosperă, iar în 1888 ea fost gazda Expoziţiei Universale. Pentru a comemora evenimentul a fost ridicat Arc de Triomf (2) (Arcul de Triumf) în apropiere de centrul oraşului. Însă acest monument neobişnuit constituie în acelaşi timp dovada pătrunderii unei mişcări artistice care a făcut din Barcelona un oraş unic între oraşele lumii.

O artă nouă înveseleşte oraşul

La începutul secolului al XX-lea, Art Nouveau * — un stil artistic decorativ inspirat din natură — a început să înflorească în Europa şi în Statele Unite. Barcelona avea banii, avea un plan urbanistic menit a pune în valoare oraşul, iar arhitecţii ingenioşi erau nerăbdători să folosească noile idei. Art Nouveau i-a oferit astfel oraşului o înfăţişare unică. Antoni Gaudí (1852–1926) a fost reprezentantul cel mai de seamă al acestei noi mişcări artistice; stilul lui a lăsat o urmă de neşters asupra peisajului urban al Barcelonei.

Majoritatea celor mai bune lucrări ale lui Gaudí, multe dintre care sunt incluse în lista Patrimoniului Mondial, pot fi întâlnite în Barcelona. Casa Milà (3), sau La Pedrera, situată pe Passeig de Gràcia, aproape de centrul oraşului, este un exemplu remarcabil. Construcţia nu  are pereţi drepţi. Faţada ondulată pare a fi dăltuită în gresie. Parapeţii din fier forjat, asemenea unor mănunchiuri de frunze şi muri, decorează exteriorul. În interior, tavanele şi coloanele ce urmează o linie ondulatorie iau orice formă pe care o poate zămisli imaginaţia.

Altă operă ce ilustrează geniul lui Gaudí este Casa Batlló (4), aflată tot pe Passeig de Gràcia. În perioada 1904–1906, Gaudí a modificat o clădire ce-i aparţinea lui Josep Batlló i Casanovas, un om de afaceri bogat. Gaudí a proiectat o casă ce pare a fi desprinsă dintr-o lume fantastică. Acoperişul ondulat aminteşte de coloana unui dinozaur, iar ţiglele, de solzii unui peşte. E aproape ireală!

Catedrala Sagrada Familia (5), opera lui cea mai de seamă, deşi neterminată, este probabil cel mai remarcabil exemplu al originalităţii artistului. Cele patru turle ale sale de pe faţada nordică se aseamănă cu patru sfeşnice uriaşe pe care s-au prelins şi s-au solidificat picuri de ceară. Punând în umbră clădirile dimprejur, aceste turnuri semeţe au devenit simbolul internaţional al Barcelonei.

La fel de uimitor este şi Parc Güell (6), parc proiectat de Gaudí şi situat pe un deal în partea vestică a oraşului. Sculpturi şi coloane torsionate, mozaicuri multicolore, clădiri şi hornuri impresionante contrastează cu grădinile fermecătoare dimprejurul lor. Un alt banchet de formă şi culoare este Palau de la Música Catalana (7) (Palatul muzicii), proiectat de Domènech i Montaner, contemporan cu Gaudí.

Între munte şi mare

Amplasamentul Barcelonei, precum şi moştenirea sa arhitectonică îi conferă oraşului un aer aparte. Munţii Collserola străjuiesc oraşul la vest, iar Marea Mediterană îl mărgineşte la est. Datorită mării, Barcelona, principalul port  comercial al Spaniei, a cunoscut o înflorire remarcabilă. Şi nu ne surprinde deloc faptul că lângă port se află o statuie a lui Cristofor Columb (8) cu mâna îndreptată spre mare.

La adăpostul munţilor şi mărginit de mare oraşul se bucură de o climă temperată ce te îmbie să petreci cât mai mult timp în aer liber. Pe tot parcursul anului, din zori de zi şi până seara târziu, străzile forfotesc de oameni. Aproape la orice colţ de stradă întâlneşti cafenele şi restaurante, ispitind trecătorii cu aroma de cafea proaspăt prăjită sau cu mirosul unei mâncări locale. În pieţe, precum faimoasa Boquería aflată pe La Rambla — un bulevard mărginit de copaci —, se vând practic orice fel de fructe, legume sau peşti.

Dar vizita în Barcelona nu ar fi completă dacă nu am merge şi pe Montjuïc, un deal abrupt ce se înalţă în apropierea mării. El le oferă turiştilor muzee, galerii de artă şi privelişti superbe asupra oraşului şi Mării Mediterane. Principalele terenuri şi clădiri folosite în 1992 la Jocurile Olimpice se află tot pe această colină. Martorii lui Iehova şi-au propus să meargă la Barcelona pentru un congres internaţional care va avea loc în perioada 31 iulie-3 august. Pentru a-i găzdui pe toţi delegaţii, congresul va fi ţinut pe uriaşul stadion Camp Nou.

Deşi, asemenea multor oraşe mari, Barcelona are problemele ei, turiştii se bucură de aerul mediteranean al oraşului. Fie că e vorba de cafenelele de pe La Rambla şi de tarabele pline de flori, fie de străzile înguste şi de vechiul şi splendidul Cartier gotic, fie de arhitectura fascinantă a oraşului, Barcelona reprezintă un muzeu în aer liber, plin de culoare şi stil, pe care puţini îl pot uita.

[Note de subsol]

^ par. 3 Acest nume este de origine catalană, limba oficială a Barcelonei şi a provinciei Catalonia. Este o limbă romanică, înrudită cu spaniola şi cu franceza. Majoritatea locuitorilor oraşului sunt vorbitori de limbă spaniolă şi catalană.

^ par. 13 Acest stil artistic este cunoscut în Spania sub numele de Modernismo.

[Harta de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Barcelona

Madrid

Sevilla

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Guri de aerisire şi hornuri la Casa Milà

[Provenienţa fotografiei]

Godo-Foto

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Fotografiile de sus: Godo-Foto

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Sandra Baker/Index Stock Photography

Godo-Foto