Ce este depresia post-partum?

Ce se întâmplă cu mine? Tocmai am născut un copil sănătos şi frumos. În loc să fiu fericită şi mândră, mă simt atât de deprimată şi de neliniştită! Uneori chiar sunt furioasă. Sunt oare o mamă rea? De ce sunt atât de deprimată?

DACĂ ai devenit de curând mamă, s-ar putea ca şi tu să ai sentimentele descrise mai sus. În acest caz, să ştii că nu eşti singura. Se estimează că, imediat după naştere, 70–80 la sută dintre mame cad uneori pradă acestor stări sufleteşti. Dar ce este depresia post-partum şi care sunt cauzele ei? Cum se poate face faţă acestei tulburări? Ce sprijin pot să acorde membrii familiei, precum şi alte persoane?

Manifestări

Expresia „depresie post-partum“ defineşte episoadele depresive ulterioare parturiţiei, sau naşterii. Acestea pot apărea după orice naştere, nu doar după prima, sau chiar în urma unui avort spontan ori a unei întreruperi de sarcină. Potrivit Biroului pentru Sănătatea Femeilor din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale din Statele Unite, simptomele se pot manifesta foarte variat, unele fiind chiar grave.

Multe femei sunt cuprinse de o stare de melancolie, numită şi „baby blues“, caracterizată prin tristeţe moderată, anxietate, iritabilitate, schimbări bruşte de dispoziţie şi oboseală. Această stare depresivă e normală şi de scurtă durată, dispărând de la sine în decurs de zece zile de la naştere, fără a fi necesară intervenţia medicului.

Cu toate acestea, Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor susţine că la una din zece lăuze aceste stări sunt mai accentuate şi depăşesc cu mult durata de câteva zile. Ele pot apărea chiar şi după câteva luni de la parturiţie. În acest caz, poate fi vorba despre depresie post-partum în adevăratul sens al cuvântului. Tristeţea, anxietatea şi disperarea ce caracterizează această tulburare se manifestă atât de pregnant, încât mama nu reuşeşte să-şi îndeplinească activităţile zilnice.

Mai mult decât atât, una până la trei lăuze din 1 000 suferă de o formă şi mai gravă de depresie. Aceasta se numeşte psihoză post-partum, iar bolnava are deliruri sau halucinaţii care de multe ori se manifestă prin dorinţa de a se răni pe sine sau de a-i face rău copilului. Această tulburare necesită îngrijire medicală urgentă. *

Cauze

Depresia post-partum nu are o singură cauză, clar definită. Factorii ce concură la instalarea tulburării se pare că sunt atât de natură fizică, cât şi de natură psihologică. Un factor fizic ar putea fi scăderea drastică în primele 24–48 de ore de la parturiţie a nivelului de estrogen şi de progesteron, până sub valorile de dinainte de concepţie. Acest proces generează o schimbare bruscă în starea fiziologică a organismului. Astfel, depresia este declanşată exact aşa cum sunt declanşate  schimbările de dispoziţie înainte de menstruaţie. S-ar putea ca şi nivelul hormonilor secretaţi de tiroidă să scadă după naştere. Bolnava prezintă simptome foarte asemănătoare cu cele ale depresiei. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii numesc depresia post-partum o „tulburare biochimică şi hormonală“.

Este demnă de reţinut ipoteza pe care o emite un buletin medical, potrivit căreia depresia post-partum poate fi cauzată de un dezechilibru alimentar, probabil de un deficit de vitamina B-complex.

Alţi factori care pot duce la instalarea depresiei sunt oboseala şi lipsa somnului. Iată ce afirmă dr. Steven Altchuler, psihiatru la Clinica Mayo din Minnesota (SUA): „În perioada imediat următoare parturiţiei, din cauza lipsei de vigoare şi a imposibilităţii de a dormi problemele minore ar putea părea majore. Unele lăuze se simt dezamăgite la gândul că le e greu să facă anumite lucruri care înainte de naştere nu constituiseră o problemă pentru ele, întrucât atunci nu sufereau de melancolie şi puteau dormi toată noaptea“. De asemenea, factorii de natură psihologică, precum o sarcină neplanificată, o naştere prematură, pierderea libertăţii, îngrijorarea cu privire la aspectul exterior şi lipsa sprijinului din partea altora, pot agrava depresia.

Mai mult decât atât, există numeroase concepţii greşite referitoare la ce înseamnă a fi mamă. Acestea joacă un anumit rol în accentuarea stării de depresie şi o pot determina pe lăuză să se simtă incompetentă. Printre astfel de concepţii se numără ideea că deprinderile materne sunt instinctive, că legătura dintre mamă şi copil se înfiripă imediat, că bebeluşul este perfect şi nu se agită niciodată şi că femeia care tocmai a născut trebuie să fie o mamă desăvârşită. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Mama dobândeşte treptat deprinderile materne. Adesea legătura dintre ea şi copil se consolidează în timp. De asemenea, unii sugari sunt mai uşor de îngrijit decât alţii, iar nici o mamă nu e o superfemeie.

Depresia post-partum începe să fie recunoscută

Până nu demult, nu s-a acordat o atenţie serioasă depresiei post-partum. Iată ce precizează dr. Laurence Kruckman: „În trecut, problemele legate de sănătatea mintală a femeilor au fost trecute cu vederea şi catalogate drept isterie, considerându-se că nu constituie un motiv de îngrijorare. În manualul de semiologie (DSM IV) al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, tulburarea post-partum nu a fost niciodată clar definită. Prin urmare, medicii nu au primit instruire în acest domeniu şi nici nu au avut la dispoziţie informaţii demne de încredere. . . . Şi, spre deosebire de felul în care se proceda în urmă cu 30 de ani, în prezent lăuzele sunt externate în decurs de 24 de ore. Majoritatea psihozelor post-partum, a stărilor de melancolie şi a unor forme de depresie apar într-un interval de 3–14 zile de la naştere. Fiind deja acasă, mamele nu se mai află sub observaţia specialiştilor care cunosc simptomele“.

Totuşi, potrivit opiniei dr. Carol Watkins, de la Northern County Psychiatric Associates din Baltimore (Maryland), nediagnosticată şi netratată, depresia post-partum se poate transforma într-o depresie de lungă durată, iar legătura dintre mamă şi copil se va forma foarte greu. E posibil ca mamele depresive pur şi simplu să ignore necesităţile sugarului sau, dimpotrivă, să-şi piardă stăpânirea de sine, uzând de pedeapsa fizică pentru a-şi disciplina copilul. Aceasta poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării emoţionale şi intelectuale a copilului.

De pildă, potrivit unui articol publicat în revista American Family Physician, copiii mamelor depresive obţin rezultate mai slabe la testele de inteligenţă decât cei a căror mamă nu a fost depresivă. În plus, depresia post-partum poate avea efecte negative şi asupra celorlalţi copii, precum şi asupra soţului.

Tratamentul

Ce se poate face? Oare nu ai altă soluţie decât să suporţi situaţia? Este o adevărată mângâiere să ştim că, potrivit ultimelor cercetări, această formă de depresie este temporară şi poate fi tratată. * Biroul pentru Sănătatea Femeilor afirmă că, în cazul în care simptomele sunt uşoare, odihna şi sprijinul familiei ar putea fi suficiente. Însă, dacă depresia te împiedică să te comporţi normal, este necesară consultarea unui medic.

Tratamentele obişnuite sunt medicaţia pe bază de antidepresive *, discuţiile cu un specialist în sănătate  mintală, terapia hormonală sau o combinaţie a acestora, în funcţie de gravitatea cazului. Îngrijirea de tip mamă-cangur *, care constă în ţinerea sugarului lipit de pieptul mamei, poate ameliora starea de depresie a lăuzei. Există şi alte tipuri de tratamente, precum cel naturist, acupunctura şi remediile homeopatice.

Există, totuşi, anumite lucruri pe care le poţi face singură ca să depăşeşti situaţia. Printre acestea se numără consumarea unor alimente nutritive (precum fructe, legume şi cereale integrale), evitarea cofeinei, a alcoolului şi a zahărului şi efectuarea cu moderaţie a exerciţiilor fizice. De asemenea, când bebeluşul doarme, ar fi bine să tragi câte un pui de somn. Ca Martoră a lui Iehova, Zoraya — o mamă care, deşi adusese pe lume o fetiţă sănătoasă, a plâns zile în şir după naştere — ne spune că ceea ce a ajutat-o să depăşească depresia a fost reluarea imediată a activităţilor legate de ministerul creştin. — Pentru sugestii suplimentare, vezi chenarul de mai jos.

Ce pot face alţii?

Întrucât o cauză majoră a depresie post-partum este lipsa odihnei, cei apropiaţi pot da o mână de ajutor la treburile casei şi la îngrijirea copilului. Potrivit studiilor, cazurile de depresie post-partum sunt mult mai rare în culturile la baza cărora stă familia extinsă. Membrii acesteia o sprijină pe proaspăta mamă prin cunoştinţe şi ajutor practic. De multe ori, o persoană poate fi de mare folos prin simplul fapt că e o „ureche ascultătoare“ şi că o încurajează pe lăuză fără să o critice sau să o judece. Nu uitaţi că depresia post-partum este o tulburare fizică şi nu e autoindusă. Potrivit organizaţiei Postpartum Education for Parents, „femeii îi este la fel de greu «să se adune» ca atunci când ar avea gripă, diabet sau cardiopatie“.

Din cele menţionate mai înainte, observăm că, deşi perioada postnatală poate fi minunată pentru noile mame, în unele cazuri ea poate fi şi foarte stresantă. Înţelegerea acestei perioade ne ajută să le acordăm mamelor sprijinul necesar.

[Note de subsol]

^ par. 8 Depresia post-partum nu trebuie confundată cu tulburarea de stres posttraumatic, de care suferă unele mame după o naştere grea. Totuşi, este posibil ca ambele tulburări să se facă simţite simultan.

^ par. 20 Dacă doreşti să alăptezi, consultă-ţi medicul în vederea alegerii celui mai potrivit tratament, deoarece unele medicamente pot afecta calitatea laptelui matern.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 23]

Sugestii utile pentru depăşirea depresiei post-partum

1. Vorbeşte cu cineva, îndeosebi cu alte mame, despre sentimentele pe care le ai.

2. Roagă-i pe alţii să te ajute la îngrijirea copilului, la treburile casei şi să-ţi facă unele comisioane. Roagă-l pe soţul tău să te ajute la hrănirea copilului în timpul nopţii şi la treburile casei.

3. Lasă-ţi zilnic timp, chiar şi numai 15 minute, ca să faci ceva în folosul tău. Încearcă să citeşti, să faci o plimbare sau o baie relaxantă.

4. Chiar dacă reuşeşti să faci un singur lucru pe zi, este un pas în direcţia cea bună. S-ar putea să ai zile în care să nu poţi duce nimic la bun sfârşit. În aceste situaţii, încearcă să nu te superi pe tine însăţi.

5. Deseori, izolarea prelungeşte perioada de depresie. Îmbracă-te şi ieşi din casă zilnic chiar şi numai pentru puţin timp. Aerul proaspăt şi schimbarea de decor vă vor prii atât ţie, cât şi bebeluşului.

[Provenienţa informaţiilor]

Informaţii parvenite de la Academia Americană a Medicilor de Familie, de la Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor şi de la Biroul pentru Sănătatea Femeilor.