O călătorie de neuitat pe „Autostrada nr. 1“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NORVEGIA

ÎN FIECARE seară, pe tot parcursul anului, o navă lasă în urmă oraşul Bergen, situat pe coasta sud-vestică a Norvegiei, şi se îndreaptă spre nord, parcurgând 4 500 de kilometri în 11 zile. În călătoria ei, nava trece pe lângă mii de insule şi prin numeroase fiorduri şi strâmtori, poposind în oraşele şi satele de pe frumoasa coastă dantelată, dar abruptă, a Norvegiei.

Călătoria pe ruta maritimă a Companiei Norvegiene de Transport Maritim de Coastă este considerată de mulţi cea mai frumoasă călătorie din lume. Totuşi navele companiei îndeplinesc şi un rol utilitar, transportând mărfuri şi pasageri şi ducând poşta până la îndepărtatul port final Kirkenes, aflat cu mult dincolo de Cercul Polar de Nord.

Dar cum navighează navele pe apele polare, mai ales pe timp de iarnă, când gheaţa blochează o mare parte din apele regiunii arctice, făcându-le impracticabile pentru navigaţie? Datorită poziţiei sale geografice, coasta Norvegiei este udată de apele calde ale Curentului Nord Atlantic şi este bătută de vânturile temperate din vest. Sub influenţa acestor doi factori, clima Norvegiei devine mai blândă, chiar mai blândă  decât ar indica latitudinea la care se află. De fapt, porturile norvegiene nu sunt aproape deloc afectate de gheaţă, nici chiar în timpul iernii.

Se inaugurează o „autostradă“ maritimă

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a făcut o analiză pentru a stabili pe ce cale să fie realizată legătura între locuitorii de pe coastă. Între drumuri, căi ferate şi cale maritimă, balanţa a înclinat în favoarea căii maritime. Dar chiar şi acest mijloc de transport ridica unele probleme, deoarece, deşi apele mării nu îngheţau, era periculos să se navigheze în timpul nopţii sau pe vreme rea.

La 2 iulie 1893 s-a inaugurat o linie de navigaţie pentru curse regulate, iar aceasta graţie în mare parte imaginaţiei şi tenacităţii căpitanului Richard With. În acea zi, prima navă-expres de coastă a plecat din portul Trondheim ajungând în cele din urmă la Hammerfest, cel mai nordic oraş al Europei. În pofida previziunilor sumbre, această linie de navigaţie s-a dovedit a fi un succes. De fapt, mai târziu, ea a fost extinsă pentru a include în traseu 34 de porturi, de la Bergen la Kirkenes — oraşe care sunt şi astăzi capete de linie. Probabil că cea mai elocventă mărturie a succesului pe care l-a înregistrat această cale maritimă, precum şi a importanţei ei este chiar numele neoficial dat de locuitorii de pe coastă: „Autostrada nr. 1“.

În prezent, „Autostrada nr. 1“ este deservită de o flotă de 11 nave moderne care pornesc la interval de 24 de ore. Însă, având în vedere că reţeaua de drumuri şi de căi ferate ce leagă multe dintre oraşele aflate de-a lungul coastei s-a îmbunătăţit foarte mult, navelor-expres începe să li se dea din ce în ce mai mult o utilizare turistică, lucru ce se poate observa chiar şi din aspectul lor.

O panoramă ce se deschide privirilor

Navele urmează o rută care le poartă în mare parte prin ape liniştite. Astfel, timp de 11 zile pasagerii sunt „răsfăţaţi“ cu unele dintre cele mai frumoase privelişti pe care Norvegia le poate oferi vizitatorilor ei: cătune cochete, aşezate în mijlocul unor păşuni bogate, sate de pescari, gheţari, fiorduri, munţi înzăpeziţi, faleze abrupte, unde cuibăresc nenumărate specii de păsări marine, cascade impresionante şi chiar balene.

Pasagerii beneficiază de încă un avantaj: ei pot debarca pentru a admira priveliştile în timp ce nava rămâne ancorată. De exemplu, oraşul Molde oferă o impresionantă panoramă a celor 87 de piscuri acoperite de zăpadă ale lanţului muntos Romsdal. La Ålesund şi Trondheim călătorii au timp să facă şi o mică excursie, plimbându-se pe străzile străjuite de clădiri cu o arhitectură tipică zonei. În unele oraşe, pasagerii închiriază o maşină şi se îmbarcă pe navă la următorul port de escală.

După ce părăseşte oraşul Bodø, nava-expres de coastă trece de fiordul Vest şi se îndreaptă spre Insulele Lofoten, un arhipelag ce se întinde pe o lungime de 175 de kilometri, având numeroase piscuri muntoase şi încântătoare sate de pescari. Unele dintre cele mai îndepărtate insule ale acestui arhipelag nu sunt mai mari decât nişte recife, fiind doar mici insule stâncoase ce ţâşnesc din apele oceanului — pe unele insule zărindu-se chiar câte un far sau o baliză. În acest arhipelag cuibăresc unele dintre cele mai mari colonii de păsări marine, precum pescăruşul, chira, eiderul, papagalul de mare, garia, cormoranul, pescăruşul cu trei degete, pinguinul mic şi, uneori, rândunica-de-furtună pitică. Sunt, efectiv, milioane de păsări!

În fiecare iarnă, apele mării ce scaldă arhipelagul Lofoten prind viaţă: pescarii ies cu bărcile ca să prindă cod, sau skrei cum i se spune aici. Zona este cunoscută şi pentru balenele ce înoată în aceste ape. Pasagerii sunt încântaţi de spectacolul dat de uriaşele mamifere ce ies din mare şi aruncă jeturi de apă, spectacol ce poate fi urmărit de la distanţă, de pe navă!

Vara, nava-expres se abate de la traseu şi pătrunde în fiordul Troll. Intrarea în acest fiord e atât de îngustă, iar ţărmul atât de abrupt, încât dacă întinzi mâna peste bordul navei poţi atinge stâncile ascuţite. Când trece pe aici, cârmaciul nu trage sirena navei ca nu cumva să declanşeze vreo avalanşă de pietre. Cu piscuri înzăpezite în fundal, această porţiune de coastă reprezintă visul fotografilor.

După câteva escale în oraşe şi în sate de pescari, navele se întorc spre est, îndreptându-se spre  o porţiune de coastă care pentru mulţi constituie atracţia călătoriei. De exemplu, din portul Honningsvåg, pasagerii pot porni într-o excursie la Capul Nord, unde stâncile ţâşnesc aproape vertical din Oceanul Arctic. Având o înălţime de aproximativ 300 de metri deasupra apei, ele oferă o privelişte de neuitat.

Nava-expres acostează la Kirkenes, capătul nordic al cursei, iar după numai câteva ore porneşte înapoi spre Bergen. În călătoria de întoarcere, spre sud, pasagerii se pot delecta cu priveliştile pe care le-au pierdut când dormeau în timpul călătoriei spre nord. De exemplu, la Cercul Polar de Nord ei pot admira impresionanta calotă de gheaţă Svartisen, care acoperă o suprafaţă de 370 de kilometri pătraţi. Navele trec apoi pe lângă frumosul lanţ muntos numit Cele Şapte Surori şi pe lângă Torghatten, un munte cu pante line, domoale, traversat de un tunel natural, lăsând impresia unei pălării cu o gaură în calotă. Între oraşele Måløy şi Florø, nava-expres trece pe lângă Hornelen, un munte ce iese din apele mării atingând o înălţime de 860 de metri. Versanţii lui sunt foarte abrupţi, iar cârmaciul nu sună din sirenă nici când trece pe lângă acest munte de teamă să nu declanşeze vreo avalanşă de pietre.

Soarele de la miezul nopţii şi noaptea polară

Turiştii care fac această călătorie în timpul verii pot vedea lumina zilei neîntrerupt pe aproape tot parcursul călătoriei. De fapt, o mare parte din „Autostrada  nr. 1“ se află în „ţara soarelui de la miezul nopţii“, adică la nord de Cercul Polar de Nord. Aici, în timpul verii, soarele străluceşte sus pe cer întreaga noapte. De pildă, la Capul Nord soarele nu apune niciodată timp de aproape 3 luni!

Cei ce călătoresc iarna au parte de fenomenul invers: o lungă noapte polară. Însă iarna îşi are frumuseţile ei: cerul, oceanul, munţii şi zăpada sunt scăldate de culorile blânde ale crepusculului, când soarele se află aproape de orizont, dar nu se ridică deasupra lui. Mai mult, iarna cerul oferă fundalul perfect pentru unul dintre cele mai frumoase spectacole: renumita auroră boreală. Când masele de aer având particule încărcate electric, provenite de la Soare, pătrund pe cerul polar, lumini verzi şi galben-verzui, uneori şi cu nuanţe de roşu, „dansează“ pe cerul înstelat, realizând un joc impresionant de forme, draperii, raze, panglici, arce, care se unduiesc în ritmul lor cosmic.

Bineînţeles că pentru a admira multe dintre aceste privelişti magnifice nu trebuie să vă aflaţi la bordul unei nave-expres. Graţie unei reţele extinse de drumuri şi de căi ferate, o mare parte din Norvegia poate fi văzută de la fereastra unei maşini sau a unui tren. Pentru cei al căror buget este restrâns, aceste mijloace de transport se dovedesc a fi mai economice. Însă indiferent de ruta pe care o veţi alege, un lucru e sigur: nu vă veţi plictisi niciodată de priveliştile de neuitat, ce se schimbă la fiecare kilometru şi în fiecare anotimp, de pe întreaga coastă a Norvegiei.

[Harta de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

FINLANDA

SUEDIA

NORVEGIA

OSLO

Ruta maritimă

▿ ▵ Bergen

▿ ▵ Florø

▿ ▵ Mȧløy

▿ ▵ Ȧlesund

▿ ▵ Molde

▿ ▵ Trondheim

CERCUL POLAR DE NORD

Monumentul de la Cercul Polar de Nord

▿ ▵ Bodø

▿ ▵ Insulele Lofoten

Fiordul Troll

▿ ▵ Tromsø

▿ ▵ Hammerfest

▿ ▵ Honningsvȧg

▿ ▵ Kirkenes

[Provenienţa]

Pe baza hărţii Hurtigruten

 [Legenda fotografiei de la pagina 15]

În fiordul Troll, înconjuraţi de piscuri muntoase

[Provenienţa fotografiei]

TO-FOTO AS, Harstad

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Pe Insulele Lofoten cuibăresc multe păsări marine, precum pescăruşul, garia şi papagalul de mare

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

„Autostrada nr. 1“ începe la Bergen

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Monumentul de la Cercul Polar de Nord

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Soarele la miezul nopţii

[Provenienţa fotografiei]

TO-FOTO AS, Harstad

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Cele Şapte Surori

[Provenienţa fotografiei]

Per Eide

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Sat de coastă cufundat în întunericul iernii

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Aurora boreală

[Provenienţa fotografiei]

TO-FOTO AS, Harstad

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Călătoria se încheie la Kirkenes

[Provenienţa fotografiei]

Hallgeir Henriksen

[Provenienţa fotografiei de la pagina 13]

Nancy Bundt