De la cititorii noştri

Cutremure Am citit seria de articole „Supravieţuitorii cutremurelor şi povestea lor“ (22 martie 2002). Aici aţi citat o sursă potrivit căreia „numărul cutremurelor cu magnitudinea de peste 7 grade pe scara Richter a rămas «în mare parte constant» pe parcursul secolului al XX-lea“. Însă publicaţia 1999 World Almanac arată că în anii ’90 s-a înregistrat o creştere considerabilă a numărului de cutremure.

F. A., Italia

„Treziţi-vă!“ răspunde: Fără a lua partea vreunei surse în această chestiune, dorim să precizăm că articolul nostru arăta doar ceea ce afirmă unii seismologi cu privire la frecvenţa generală a cutremurelor pe parcursul secolului al XX-lea. Am vrut să arătăm că profeţia lui Isus consemnată în Matei capitolul 24 se împlineşte în epoca noastră chiar dacă unii sunt de părere că numărul cutremurelor de pământ a rămas „în mare parte constant“. Isus nu a zis decât că vor avea loc „mari cutremure de pământ“. — Luca 21:11.

Pierderea sarcinii Când am văzut articolul „Mi-am pierdut copilaşul nenăscut“ (22 martie 2002), ochii mi s-au umplut de lacrimi, deoarece mi-am amintit de pierderea copilaşului nostru. I-am mulţumit imediat lui Iehova în rugăciune pentru informaţiile atât de necesare pe care ni le-a furnizat, dar şi pentru consolarea primită prin acestea. Ne vom simţi mereu mângâiaţi la gândul că, în lumea nouă a lui Dumnezeu, nimănui nu i se va mai întâmpla aşa ceva.

J. S., Statele Unite

Am pierdut sarcina în a 30-a săptămână. A fost cel mai groaznic lucru din viaţa mea. Acest articol mi-a fost de mare ajutor şi mi-a adus multă mângâiere, întrucât a tratat un subiect considerat, în general, tabu. Am găsit în el şi multe sfaturi practice.

K. W., Germania

Şi eu mi-am pierdut copilaşul nenăscut. M-am purtat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Însă în adâncul inimii mele simţeam că nu pot fi mângâiată. În fiecare zi, când eram singură plângeam. Probabil că durerea nu va dispărea atâta timp cât va dura acest sistem de lucruri. Articolul însă m-a ajutat foarte mult.

I. M., Japonia

Câtă dreptate aţi avut când aţi afirmat că între mamă şi copil se înfiripă o legătură chiar din primele săptămâni de la concepere! Durerea e inimaginabilă. Deşi au trecut 19 ani, încă îmi plâng copilul pierdut.

C. C., Marea Britanie

Întotdeauna mi-a fost greu să discut cu o mamă aflată în această situaţie. Când am auzit că o soră din congregaţie a pierdut sarcina, am recitit articolul şi le-am trimis atât ei, cât şi părinţilor ei ce aşteptau să fie bunici câte o scrisoare în care mi-am exprimat profunda compasiune.

D. R., Germania

Articolul a fost răspunsul la rugăciunile mele. Vă mulţumesc pentru că înţelegeţi durerea şi trauma resimţite în urma pierderii unei sarcini. Citind articolul, m-am simţit ca şi cum Iehova m-ar fi luat în braţe şi m-ar fi consolat.

C. P., Statele Unite

Mama a pierdut copilul pe care l-a avut între mine şi sora mea mai mică. Suferinţa ei a fost fără îndoială foarte mare. După ce am citit chenarul „Cum pot membrii familiei şi prietenii să ofere ajutor“, i-am scris imediat o scrisoare.

M. Y., Japonia

Câte continente există? La pagina 25 a numărului din 8 februarie 2002 aţi afirmat că Australia este „cel mai mic dintre cele cinci continente“. Mereu am crezut că sunt şapte continente.

L. U., Canada

„Treziţi-vă!“ răspunde: Într-adevăr, sunt şapte continente: Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Europa şi Australia. Unii însă consideră Europa şi Asia ca fiind un singur continent (Eurasia) şi, prin urmare, ei afirmă că sunt şase continente. Alţii nu consideră că Antarctica ar fi un continent.