Părinţi fără partener, dar nu fără ajutor

„Cele mai frumoase clipe ca mamă le trăiesc când copiii vin acasă şi mă îmbrăţişează, spunându-mi că mă iubesc.“ — DORIS, MAMĂ FĂRĂ PARTENER, CARE ARE DOI COPII.

PĂRINŢII fără partener se pot simţi încurajaţi de următoarele cuvinte din Biblie: „Copiii sunt o binecuvântare şi un dar de la DOMNUL“ (Psalmul 127:3, Contemporary English Version). Copiii care cresc într-o familie monoparentală nu sunt mai puţin preţioşi în ochii lui Dumnezeu. Creatorul nostru doreşte ca familiile monoparentale să aibă succes. Iată ce se spune în Biblie despre el: „Sprijină pe orfan şi pe văduvă“ (Psalmul 146:9). Părinţii fără partener pot fi siguri că Dumnezeu e gata să-i ajute.

Copilul are dreptul să crească într-un cadru în care să se simtă iubit şi în siguranţă şi care să-i permită să se dezvolte pe plan fizic, emoţional şi spiritual. Este o datorie, dar şi un privilegiu ca părinţii să fie folosiţi de Dumnezeu pentru a-şi instrui copiii.

Mulţi părinţi fără partener au constatat că pentru a avea succes trebuie să se roage stăruitor lui Iehova, să aplice cu consecvenţă principiile biblice şi să se bizuie în totalitate pe el. Aceasta e în deplină armonie cu îndemnul din Psalmul 55:22: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini!“

Bunicii, bătrânii de congregaţie şi părinţii cu mai multă experienţă din congregaţia creştină s-ar putea oferi să-i ajute din când în când pe părinţii fără partener să facă faţă situaţiilor grele cu care se confruntă. Este adevărat că rudele şi colaboratorii în închinare îi pot ajuta mult pe părinţii fără partener în eforturile lor, însă Dumnezeu a acordat responsabilitatea de a-i creşte pe copii în exclusivitate părinţilor. *

 Din fericire, mulţi părinţi fără partener au reuşit să depăşească problemele specifice situaţiei lor, copiii ajungând adulţi temători de Dumnezeu, cu simţul responsabilităţii şi bine educaţi. Revista Treziţi-vă! a intervievat câţiva dintre aceşti părinţi. În continuare vă prezentăm câteva lucruri pe care le-au menţionat cu toţii:

O bună gospodărire a treburilor casei. Un bun părinte fără partener se străduieşte să fie bine organizat şi depune eforturi să-şi respecte programul propus. Sunt esenţiale o bună planificare şi o bună organizare. Biblia spune: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug“. — Proverbele 21:5.

Angajament. Un bun părinte fără partener face din viaţa de familie una dintre priorităţile sale. El urmăreşte să pună necesităţile copiilor înaintea propriilor necesităţi. — 1 Timotei 5:8.

O abordare echilibrată. Un bun părinte fără partener nu minimalizează, dar nici nu exagerează problemele; el caută soluţii. Acceptă greutăţile şi încearcă să le facă faţă fără să-şi plângă de milă sau să sufere cu amar.

O bună comunicare. Un bun părinte fără partener se îngrijeşte ca în familie să existe o bună comunicare. El îi ajută pe copii să-şi exprime în mod liber şi fără reţinere sentimentele şi gândurile. Iată ce a spus un tată fără partener despre copiii săi: „Vorbesc cu ei ori de câte ori am ocazia. Avem «momente de destăinuire» când pregătim cina. Atunci efectiv ei îmi mărturisesc totul“.

Să nu se neglijeze. Chiar dacă există multe activităţi care îi răpesc timpul, un bun părinte fără partener înţelege cât de important e să se ocupe de necesităţile lui spirituale, emoţionale şi fizice. Ethel, o mamă divorţată care are doi copii, a explicat: „Încerc să-mi rezerv puţin timp pentru mine. De exemplu, când copiii fac lecţii de muzică cu un prieten, eu am o oră pentru mine. Mă aşez în fotoliu, dar nu dau drumul la televizor“.

O atitudine pozitivă. Un bun părinte fără partener îşi păstrează o optică pozitivă faţă de ceea ce înseamnă a creşte copii şi faţă de viaţă în general. El vede aspectele pozitive ale unor situaţii stresante. O mamă fără partener a spus: „Am ajuns să înţeleg că a fi un părinte singur nu e chiar atât de descurajant“.

Părinţi care au avut succes

Sunt folositoare aceste principii? Da, aşa cum se poate vedea din numeroasele relatări ale unor părinţi fără partener care au avut succes în creşterea copiilor. Gloria din Anglia, despre care am vorbit în primul articol, este o mamă divorţată  care are un serviciu laic. Ea i-a crescut singură pe cei trei copii ai ei, doi băieţi şi o fată. Toţi trei sunt acum miniştri creştini cu timp integral, dedicându-şi viaţa promovării instruirii biblice. Întrebată cum a reuşit să-i crească, Gloria a spus: „Cel mai greu mi-a fost să ţin cu regularitate un studiu biblic în familie, care să fie şi interesant. Am vrut ca ei să fie fericiţi, să se bucure de pacea minţii, să fie mulţumiţi şi ocrotiţi de capcane. Am găsit un loc de muncă unde să lucrez noaptea. Am ţinut să-i am pe copii alături de mine cât mai mult posibil. Înainte să plec la serviciu, ne rugam ca familie şi îi trimiteam la culcare. Mătuşa mea rămânea cu ei în casă cât timp eu eram la muncă“.

Cum i-a ajutat Gloria pe copiii ei să-şi stabilească în mod corect priorităţile în viaţă? Ea a spus în continuare: „Principalul meu obiectiv a fost să pun lucrurile spirituale pe primul plan. N-aveam mulţi bani, iar copiii ştiau foarte bine lucrul acesta. Ori de câte ori le ceream să facă ceva, participam şi eu, iar ei au colaborat întotdeauna“. Amintindu-şi cum a reuşit să păstreze familia unită, Gloria a declarat: „Secretul este că am făcut mereu lucrurile împreună. Nici unul nu se ducea în camera lui. Găteam împreună, făceam curăţenie împreună, decoram locuinţa împreună. Toate activităţile noastre erau echilibrate. Întotdeauna am avut grijă să ne şi destindem“.

Carolyn, o mamă fără partener care are un băiat pe nume Joseph, este mulţumită de modul în care creşte el. Care e secretul ei? „Citim din Biblie împreună înainte de a merge la culcare, după care îi pun întrebări să văd ce a înţeles“, spune ea. „În plus, analizăm anumite paragrafe din publicaţiile bazate pe Biblie şi le aplicăm la situaţia noastră. Acest lucru îl ajută pe Joseph să înfrunte greutăţile, de exemplu, când este tachinat şi hărţuit de ceilalţi colegi la şcoală.“ Carolyn recunoaşte că nu duce în nici un caz o viaţă uşoară; totuşi, ea nu se simte abandonată, lipsită de ajutor. Iată ce spune ea: „E o luptă permanentă, dar simt că Iehova mă susţine cu adevărat. Beneficiez de multă încurajare şi din partea membrilor congregaţiei creştine“.

Mii de părinţi fără partener, la fel ca Gloria şi Carolyn, au avut succes în creşterea copiilor lor, ceea ce demonstrează că părinţii se pot baza şi azi pe principiile biblice, care de-a lungul timpului s-au dovedit a fi practice, ajutându-i să crească copii buni, puternici pe plan spiritual (Proverbele 22:6). Într-adevăr, este posibil să aveţi succes! A-ţi creşte singur copiii înseamnă a înfrunta multe probleme care devin ocazii de a progresa şi a face lucruri împreună. Cea mai bună cale de a înfrunta greutăţile când vă creşteţi singuri copiii este aceea de a vă bizui în totalitate pe Dumnezeu, convinşi fiind că el vă va ajuta. — Psalmul 121:1–3.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Pentru informaţii suplimentare referitoare la familiile monoparentale care se pot bucura de succes, vezi cartea Secretul unei familii fericite, capitolul 9, publicată de Martorii lui Iehova.

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Studiul biblic în familie i-a ajutat pe cei trei copii ai Gloriei să ajungă miniştri creştini cu timp integral. Iată-i pe doi dintre ei uitându-se la o fotografie şi la o scrisoare trimise de fratele lor mai mare, care în prezent slujeşte ca misionar

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Carolyn şi fiul ei, Joseph