„Anatomia“ unui cutremur

„SUNTEM ATÂT DE OBIŞNUIŢI SĂ TRĂIM PE UN PĂMÂNT SOLID, ÎNCÂT ATUNCI CÂND ACESTA ÎNCEPE SĂ SE CLATINE RĂMÂNEM STUPEFIAŢI.“ — „THE VIOLENT EARTH“

„CUTREMURELE sunt considerate una dintre cele mai distrugătoare şi mai puternice manifestări ale forţelor naturii“, se arată în The World Book Encyclopedia. Această afirmaţie nu e o exagerare, întrucât energia eliberată de un cutremur puternic poate fi de 10 000 de ori mai mare decât cea eliberată de explozia primei bombe atomice! Iar ceea ce face ca aceste cutremure să fie şi mai înspăimântătoare este faptul că ele pot avea loc în zone cu orice tip de climă, în orice anotimp al anului şi în orice moment al zilei. Şi chiar dacă oamenii de ştiinţă pot afla ceva în legătură cu locul unde este posibil ca ele să se producă, ei nu pot spune cu exactitate momentul când se vor produce.

Cutremurele se produc din cauză că masele de rocă îşi schimbă poziţia sub scoarţa terestră. Acest gen de activitate are loc în permanenţă. Adesea, undele de şoc rezultate în urma deplasării rocilor nu sunt destul de puternice ca să fie resimţite până la suprafaţa Pământului, însă ele pot fi detectate şi înregistrate de un seismograf *. Alteori, se dislocă un număr suficient de mare de roci şi au loc suficient de multe deplasări ale rocilor pentru ca suprafaţa Pământului să fie zguduită în mod violent.

Dar de ce se află scoarţa terestră într-o permanentă mişcare? „O explicaţie ar putea fi furnizată de teoria plăcilor tectonice, teorie ce a revoluţionat gândirea în ştiinţele despre Pământ“, precizează Centrul American de Informaţii privind Cutremurele (NEIC). „Acum ştim că există şapte plăci continentale principale, împărţite în plăci mai mici, toate deplasându-se continuu una faţă de alta, cu viteze cuprinse între 10 şi 130 de milimetri pe an“, adaugă NEIC. Potrivit aceleiaşi surse, majoritatea cutremurelor se înregistrează în apropierea centurilor înguste ce delimitează marginile plăcilor. În aceste zone este foarte probabil să se producă 90% dintre cutremurele puternice.

Magnitudinea şi intensitatea

Proporţiile unui cutremur se stabilesc în funcţie de magnitudinea sau intensitatea lui. În anii ’30 ai secolului trecut, Charles Richter a conceput o scară pentru măsurarea magnitudinii cutremurelor. Pe măsură ce numărul staţiilor dotate cu seismografe a crescut, au fost concepute şi alte scări având la bază ideea lui Richter. De exemplu, scara intensităţii momentului seismic, cum este ea  numită, măsoară energia eliberată în centrul cutremurului.

Bineînţeles că aceste scări nu reflectă întotdeauna cât de mari sunt pagubele produse de un cutremur. De exemplu, cutremurul care a avut loc în nordul Boliviei în iunie 1994, cu magnitudinea de 8,2 grade pe scara Richter, a cauzat, potrivit rapoartelor, moartea a doar cinci persoane. În schimb, în cutremurul din Tangshan (China) din 1976, cu magnitudinea puţin mai mică, şi anume de 8 grade pe scara Richter, au murit sute de mii de oameni!

Spre deosebire de magnitudine, intensitatea cutremurului arată care sunt consecinţele acestuia asupra oamenilor, a clădirilor şi a mediului. Această mărime arată mai clar cât de grav a fost cutremurul, întrucât prezintă efectul asupra oamenilor. La urma urmei, nu mişcările tectonice în sine constituie un pericol pentru oameni. Dimpotrivă, moartea şi rănirea celor mai mulţi oameni sunt cauzate de pereţii clădirilor care cedează, de conductele de gaz care se sparg, de cablurile electrice care se rup, de obiectele care cad şi de alte lucruri de acest gen.

Unul dintre obiectivele seismologilor este acela de a putea da avertismente în timp util cu privire la activitatea seismică. În prezent, se pune la punct un program digital numit Sistemul avansat de cercetare şi monitorizare a activităţii seismice. Potrivit unei ştiri CNN, acest sistem — alături de accesarea mai rapidă a informaţiilor strânse şi de aplicaţii software mai puternice — va ajuta autorităţile să „poată indica aproape instantaneu zonele în care au loc cele mai violente zguduiri provocate de un cutremur“. Iar acest lucru, la rândul lui, le va permite să trimită ajutor în zonele calamitate.

Este cât se poate de clar că, dacă suntem pregătiţi pentru un cutremur, se pot reduce la minimum pagubele materiale şi numărul răniţilor şi, lucrul cel mai importat, se pot salva vieţi. Însă cutremure vor mai avea loc. Aşadar, întrebarea care se pune este: Cum au fost ajutaţi oamenii să facă faţă urmărilor unui cutremur?

[Notă de subsol]

^ par. 4 Seismograful este un aparat care înregistrează şi măsoară mişcarea solului în timpul unui cutremur de pământ. Primul seismograf a fost realizat în anul 1890. În prezent, pe glob există peste 4 000 de staţii dotate cu seismografe.

[Tabelul de la pagina 5]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Câte cutremure au loc?

Tipul Magnitudinea Media pe an

Catastrofale peste 8 1

Distrugătoare 7–7,9 18

Puternice 6–6,9 120

Destul de puternice 5–5,9 800

Mici 4–4,9 6 200*

Slabe 3–3,9 49 000*

Foarte slabe <3 Magnitudine 2–3:

circa 1 000 pe zi

Magnitudine 1–2:

circa 8 000 pe zi

* Aproximativ.

[Provenienţa]

Sursa: National Earthquake Information Center

Prin amabilitatea USGS/National Earthquake Information Center, SUA

[Provenienţa ilustraţiilor de la paginile 4, 5]

Seismograma de la paginile 4 şi 5: prin amabilitatea Berkeley Seismological Laboratory