Lumea în obiectiv

Cele mai ucigătoare boli din lume

„La nivel mondial, bolile cauzate de viruşi, bacterii şi paraziţi continuă să fie principala cauză a morţii“, semnalează ziarul Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung. Doar trei boli, şi anume SIDA, malaria şi tuberculoza, sunt răspunzătoare de „infectarea în fiecare an a câteva sute de milioane de persoane, dintre care aproximativ 10 milioane mor“. Ziarul explică: „Pe la mijlocul secolului al XX-lea, chiar mulţi dintre specialişti ajunseseră să fie convinşi că bolile infecţioase urmau ca în scurt timp să nu mai constituie o problemă. Cu toate acestea, ameninţarea pe care o reprezintă agenţii infecţioşi pentru oameni şi animale [continuă] să fie o realitate amară, lucru devenit mai mult decât evident odată cu izbucnirea epidemiei de SIDA, a bolii vacii nebune şi, mai recent, a epidemiei de febră aftoasă. . . . În diverse părţi ale lumii îşi fac apariţia bacterii şi viruşi deosebit de periculoşi, luându-i pe oameni complet prin surprindere“. Deşi adesea cauza bolilor o constituie însăşi natura acestor microorganisme, stilul de viaţă şi comportamentul uman contribuie şi ele la apariţia şi răspândirea acestor agenţi ce cauzează boli.

Jaf religios

„În pofida legilor tot mai aspre, furtul şi traficul de obiecte religioase nu înregistrează nici o scădere în Europa“, se arată în ziarul catolic La Croix din Franţa. Printre obiectele furate putem aminti cruci, piese de mobilier, obiecte de aur şi argint, sculpturi, picturi, ba chiar şi altare. Potrivit Consiliului Internaţional al Muzeelor, din Republica Cehă s-au furat în ultimii ani între 30 000 şi 40 000 de obiecte, iar din Italia peste 88 000. Franţa, cu cele 87 de catedrale ale ei, constituie şi ea o ţintă principală a hoţilor. În perioada 1907–1996, din instituţiile religioase din Franţa au fost furate aproximativ 2 000 de obiecte considerate „monumente istorice“, fiind recuperate mai puţin de 10% dintre ele. Acest tip de jaf e greu de ţinut sub control, mai ales că în biserici se intră cu uşurinţă şi, de multe ori, ele nu sunt destul de bine păzite.

Nivelul apei freatice pune în pericol Londra

În Londra „se sapă puţuri pentru a scoate cu ajutorul pompelor apa subterană ce ameninţă să inunde [oraşul]“, anunţă revista The Economist. Oglinda apei s-a ridicat, ajungând până la 40 m sub nivelul lui Trafalgar Square. La începutul secolului trecut, când industria extrăgea milioane de litri de apă, oglinda apei se afla la aproximativ 93 m sub nivelul pieţei. Aceasta înseamnă o creştere de 3 m pe an şi ar putea pune în pericol reţeaua de metrou londoneză, kilometrii de fire electrice subterane şi fundaţia multor clădiri din Londra. Potrivit unor estimări, vor trebui săpate aproximativ 50 de puţuri. „Agenţia pentru Protecţia Mediului estimează că, în prezent, de sub Londra se pompează un total de 50 de milioane de litri de apă pe zi“, precizează revista. Însă cantitatea va trebui dublată în următorii 10 ani, dacă se doreşte stabilizarea situaţiei.

„La urma urmei, nu suntem chiar atât de deosebiţi“

„Niciodată n-am fost mai umiliţi ca acum“, se spune în revista New Scientist. „În timp ce ne felicităm pentru memorabila realizare de a fi descifrat genomul uman, chiar genomul ne spune că, la urma urmei, nu suntem chiar atât de deosebiţi. Astfel am aflat că avem doar de cinci ori mai multe gene decât o bacterie, de trei ori mai multe decât un vierme şi cam de două ori mai multe decât o muscă.“ În plus, „aproximativ 40% din genele noastre sunt asemănătoare cu genele viermilor nematozi, 60% sunt asemănătoare cu cele ale musculiţelor-de-oţet, iar 90% cu cele ale şoarecilor“. Cunoaşterea genomului uman ne schimbă şi modul în care privim rasele, precizează revista. Doi indivizi care aparţin aceleiaşi rase pot semăna unul cu altul, însă din punct de vedere genetic ei se pot diferenţia mai mult decât doi indivizi aparţinând unor grupuri etnice care diferă foarte mult între ele. Iată ce a declarat Luigi Cavalli-Sforza, de la Universitatea Standford: „Diferenţele dintre oamenii aparţinând aceleaşi rase sunt atât de mari, încât e ridicol să ne gândim că rasele sunt diferite între ele — ba chiar să credem că există rase“.

Pornografia, o industrie

„Pornografia este o industrie ce aduce profituri mai mari decât fotbalul, baschetul şi base-ball-ul profesionist la un loc. În Statele Unite, oamenii cheltuiesc anual mai mulţi bani pe articole pornografice decât pe bilete la film sau pe tot ceea ce înseamnă spectacol“, precizează revista The New York Times. „Se estimează că, în Statele Unite, industria pornografică obţine anual un profit total de 10–14 miliarde de  dolari, în această cifră fiind incluse şi profiturile posturilor TV sau radio porno şi cele aduse de filmele prezentate de televiziunea prin cablu şi prin satelit pentru care se plăteşte o taxă suplimentară de vizionare, de site-urile Internet, de filmele vizionate în hoteluri prin circuit închis, de telefoanele erotice, de articolele pentru stimulare sexuală şi . . . de revistele pornografice.“ În revistă se mai spune: „Cu cele 10 miliarde de dolari ale ei, pornografia nu mai este o atracţie secundară în comparaţie cu principalele divertismente, să zicem, industria spectacolelor de teatru de pe Broadway, cu [profituri de numai] 600 de milioane de dolari; pornografia este principalul divertisment“. De exemplu, anul trecut, Hollywood-ul a scos pe piaţă 400 de filme, în timp ce industria pornografiei a produs în serie 11 000 de casete video „pentru adulţi“. Puţini americani însă vor recunoaşte că se uită la aşa ceva. „Nimic nu-i mai profitabil ca industria pornografiei“, se spune în The New York Times. „Pornografia este un spectacol la care nimeni nu se uită, dar care, în mod miraculos, nu se termină niciodată.“

Vaticanul reduce din semnalul radio

„Radio Vatican a fost de acord să reducă din semnalul radio, ca urmare a temerilor legate de unele efecte adverse asupra sănătăţii pe care le-ar putea provoca puternicele sale emiţătoare“, anunţă revista New Scientist. Timpul de transmisie pe lungimi de unde medii va fi redus la jumătate, iar intensitatea semnalului va fi şi ea redusă. Emisiunile radiofonice sunt transmise zilnic pe tot globul în 60 de limbi, folosindu-se o gamă largă de frecvenţe. Cu 50 de ani în urmă, când a fost construită, staţia avea 33 de antene situate într-o zonă slab populată din afara Romei. În prezent, în apropiere locuiesc aproximativ 100 000 de persoane şi există teama că transmisiile radio de înaltă intensitate constituie cauza multor cazuri de leucemie din zonă. Staţia nu are peste ocean relee de amplificare a semnalului. În 1998, Italia a stabilit noi norme privind radiaţia, după care a cerut Vaticanului să reducă din semnalul emis de staţie. Deşi a negat că ar exista vreun risc asupra sănătăţii şi a arătat că Italia nu are nici o autoritate asupra lui ca stat străin, Vaticanul a decis să reducă din semnal, fiind vorba de un „act de bună credinţă“, precizează New Scientist.

Apa îmbuteliată contra apei de la robinet

„Apa îmbuteliată este atât de căutată, încât în întreaga lume există peste 700 de tipuri de apă“, semnalează The New York Times. Cu toate acestea, „în multe cazuri, singura diferenţă dintre apa îmbuteliată, care costă mult, şi apa de la robinet este sticla“. După cum arată Fondul Mondial pentru Natura Sălbatică (WWF), „e posibil ca în multe ţări apa îmbuteliată să nu fie mai sănătoasă decât apa de la robinet, deşi preţul la care se vinde este de 1 000 de ori mai mare“. Folosirea apei de la robinet nu înseamnă numai economisirea unor bani, ci şi ocrotirea mediului, întrucât, anual, pentru fabricarea sticlelor de plastic se folosesc 1,5 milioane de tone de plastic, iar „substanţele chimice toxice rezultate în timpul procesului de fabricare a sticlelor şi de distrugere a celor aruncate pot degaja în atmosferă gaze ce contribuie la schimbările de climă“. Potrivit opiniei dr. Biksham Gujja, preşedintele Programului Internaţional privind Apa Potabilă, program coordonat de WWF, „în Europa şi în Statele Unite există mai multe norme care reglementează folosirea apei de la robinet decât în industria apei îmbuteliate“.

Cartografierea anticului oraş Alexandria

După cinci ani de săpături şi de cercetări subacvatice s-a reuşit în sfârşit să se întocmească harta anticului oraş Alexandria. Harta indică poziţia unde se aflau palatele faraonilor, şantierele navale şi templele. Arheologul francez Franck Goddio şi echipa sa au folosit desene executate pe baza reprezentărilor topografice electronice ale oraşului scufundat şi a informaţiilor oferite de scafandri. Ei au rămas uimiţi de rezultate. „La scurt timp după întocmirea pe cale electronică a primelor reprezentări topografice ale portului ne-am dat seama că topografia cartierelor antice ale Alexandriei era complet diferită de ceea ce s-a crezut până acum“, a declarat Goddio.

„Credeţi în îngeri?“

Întrebarea de mai sus a fost pusă la peste 500 de locuitori ai Quebecului, iar 66% dintre cei chestionaţi au răspuns afirmativ. După cum se arată în ziarul canadian Le Journal de Montréal, un cercetător atribuie această credinţă în forţe supranaturale atât de răspândită nu numai influenţei Bisericii Romano-Catolice, ci şi puternicei influenţe pe care o exercită budismul în această provincie. Totuşi, sociologul Martin Geoffroy a rămas surprins aflând că numai o treime dintre cei chestionaţi au recunoscut că ei cred în existenţa Diavolului. „E îngrijorător acest pozitivism“, declară el. „Credem în îngeri, dar nu şi în diavol. Excludem latura negativă.“