Cine îi va hrăni pe toţi locuitorii pământului?

VOR ajunge vreodată oamenii să protejeze biodiversitatea în loc să o distrugă? Potrivit opiniei biologului John Tuxill, aceasta ar presupune „o schimbare majoră a politicii“, lucru care, după părerea lui, „e puţin probabil că va avea loc dacă naţiunile nu îşi vor schimba radical concepţia despre foloasele biodiversităţii plantelor şi dacă nu vor fi dispuse să-şi schimbe metodele actuale şi să încerce altele noi“.

Mulţi sunt sceptici în privinţa producerii acestor schimbări radicale, iar mulţi alţii nu sunt deloc de acord cu concluzia lui Tuxill. Unii ecologi susţin că în prezent se cunosc foarte puţine lucruri despre rolul biodiversităţii şi că, probabil, unii dintre tovarăşii lor de breaslă exagerează în privinţa lui. Totuşi, în timp ce oamenii de ştiinţă dezbat această chestiune, merită să se acorde atenţie semnalului de alarmă tras de unii experţi în domeniu. Ei sunt îngrijoraţi nu numai de dispariţia biodiversităţii, ci şi de lăcomia şi obtuzitatea pe care le văd în spatele acestei dispariţii. Remarcaţi următoarele comentarii făcute de câţiva autori de lucrări ştiinţifice.

„Cu numai un secol în urmă, sute de milioane de agricultori, răspândiţi pe toată faţa pământului, aveau propriile rezerve de seminţe asupra cărora deţineau controlul. . . . Astăzi însă, o mare parte din rezerva de seminţe este realizată, modificată genetic şi omologată de companii globale, fiind păstrată sub formă de proprietate intelectuală. . . . Concentrându-se asupra a ceea ce aduce câştiguri imediate, industria biotehnologică ameninţă să distrugă însăşi moştenirea genetică, moştenire care, într-o bună zi, s-ar putea dovedi extrem de valoroasă ca protecţie împotriva vreunei noi boli rezistente sau a vreunui supergândac.“ — Jeremy Rifkin, autor de lucrări ştiinţifice.

 „Crezul pe care mass-media îl repetă la nesfârşit este că lucrurile cu adevărat importante pe care trebuie să le urmărim sunt piaţa, comerţul liber şi economia globală. Când mediile de informare sunt dominate de puterea bogăţiei şi de interesele unor mari companii, acest crez economic este ca o dogmă religioasă, fiind rareori contestat.“ — David Suzuki, genetician.

În cartea sa Seeds of Change — The Living Treasure, scriitorul Kenny Ausubel scoate în evidenţă ipocrizia de care dau dovadă ţările dezvoltate când „guvernele şi companiile [acestora] deplâng iminentul pericol mondial al distrugerii «moştenirii comune» a omenirii, adică fondul genetic“. El afirmă că şi aceste ţări ameninţă biodiversitatea prin promovarea monoculturii şi a procedeelor tehnice moderne de cultivare a plantelor.

Indiferent că cele mai mari temeri ale ecologilor sunt sau nu justificate, cu greu poate fi  cineva optimist cu privire la viitorul planetei noastre. Cât de mult va mai rezista ea, când locuitorii ei sunt mistuiţi de lăcomie? Căutând cu disperare un răspuns, mulţi speră că ştiinţa ne va veni în ajutor.

Pot ştiinţa şi tehnologia să ne salveze?

Cu puţin timp în urmă, Societatea Regală din Edinburgh şi-a exprimat îngrijorarea că progresele ştiinţifice sunt acum atât de rapide şi de complexe, încât oamenii de ştiinţă riscă să nu înţeleagă pe deplin implicaţiile acestora. „Ştiinţa oferă puţine informaţii despre natură, şi acestea parţiale“, a scris David Suzuki. „Nu ştim aproape nimic despre structura biologică a formelor de viaţă de pe pământ, ca să nu mai vorbim de relaţiile dintre ele şi de modul în care depind unele de altele.“

După cum s-a arătat în revista Science, „nici riscurile pe care le prezintă organismele obţinute prin inginerie genetică, nici foloasele pe care le-ar putea aduce ele nu sunt sigure sau generale. . . . Capacitatea noastră de a prezice impactul ecologic al speciilor introduse [într-un mediu sau habitat nou], inclusiv al celor obţinute cu ajutorul ingineriei genetice, este limitată“.

Multe dintre „progresele“ înregistrate s-au dovedit într-adevăr o sabie cu două tăişuri. Ele fac un oarecare bine, dar, totodată, dezvăluie lipsa de înţelepciune a oamenilor şi, foarte adesea, lăcomia lor (Ieremia 10:23). De exemplu, deşi revoluţia verde a produs o abundenţă de hrană şi a săturat o mulţime de guri, ea a contribuit şi la reducerea biodiversităţii. Promovând folosirea pesticidelor şi a altor procedee tehnice costisitoare de cultivare a plantelor, revoluţia verde le-a adus, în cele din urmă, profituri „marilor concerne agricole şi elitei lumii a treia, în paguba oamenilor de rând“, a scris dr. Mae-Wan Ho. Această tendinţă continuă să se manifeste pe măsură ce agricultura bazată pe biotehnologie devine o afacere tot mai profitabilă şi este practicată la o scară din ce în ce mai mare, rezervându-ne un viitor în care problema siguranţei hranei va depinde tot mai mult de ştiinţă.

Totuşi, aceste probleme nu trebuie să ne facă să devenim pesimişti. De fapt, ele au menirea de a ilustra un lucru mult mai profund. Biblia ne ajută să înţelegem că nu trebuie să aşteptăm prea multe de la oamenii imperfecţi care administrează acum planeta şi resursele ei. În prezent, eşecurile şi administrarea ineficientă fac pur şi simplu parte din natura umană. Astfel, Psalmul 146:3 ne sfătuieşte: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“. Ne putem totuşi pune pe deplin încrederea în Dumnezeu (Proverbele 3:5, 6). El are atât dorinţa, cât şi capacitatea de a ne ajuta. — Isaia 40:25, 26.

În curând, un pământ prosper, plin de viaţă

Înainte de a renova o casă dărăpănată, trebuie, probabil, înlăturată mizeria. În mod asemănător, Iehova Dumnezeu va curăţa în curând pământul de toată răutatea de pe el, înlăturându-i inclusiv pe cei ce consideră planeta noastră, resursele naturale şi chiar pe semenii lor doar nişte lucruri bune de exploatat în interesul lor sau al companiilor lor (Psalmul 37:10, 11; Revelaţia 11:18). Însă Iehova îi va ţine în viaţă pe toţi cei ce îl iubesc şi se străduiesc să facă voinţa sa. — 1 Ioan 2:15–17.

Apoi, pământul cu nenumăratele forme de viaţă de pe el — inclusiv oamenii ascultători — va fi administrat de un guvern instituit de Dumnezeu, Regatul mesianic (Daniel 7:13, 14; Matei 6:10). Şi ce abundenţă de hrană va produce pământul sub această domnie înţeleaptă! În Psalmul 72:16 se spune: „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“. Într-adevăr, hrana nu va mai constitui un motiv de dispute şi de îngrijorare, pentru că va fi o hrană sănătoasă şi se va găsi din belşug.

Aşadar, pe măsură ce actualul sistem se afundă tot mai mult în întunericul disperării şi al incertitudinii, cei ce se încred în Iehova pot aştepta cu nerăbdare un viitor glorios, chiar aici, pe pământ. Această speranţă este oferită de ‘vestea bună a Regatului’, pe care Martorii lui Iehova le-o împărtăşesc cu bucurie tuturor celor ce vor să trăiască într-o lume mai bună şi mai dreaptă (Matei 24:14). Datorită acestei speranţe sigure şi grijii părinteşti pe care o manifestă Dumnezeu faţă de poporul său, putem, chiar acum, ‘să locuim în siguranţă şi să trăim liniştiţi şi fără să ne temem de vreun rău’. — Proverbele 1:33.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Sub Regatul lui Dumnezeu, hrana va fi sănătoasă şi se va găsi din belşug

 [Provenienţa fotografiei de la pagina 9]

FAO Photo/K. Dunn

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 9]

Tourism Authority of Thailand