Când teama ameninţă din umbră

„Am un cuţit! Dacă ţipi, te omor!“

ERA o frumoasă după-amiază de vară, iar Jane *, o Martoră a lui Iehova în vârstă de 17 ani, se plimba cu patinele cu rotile într-un parc din Virginia (SUA). Când şi-a dat seama că în parc nu mai era aproape nimeni, s-a decis să plece. În timp ce îşi scotea patinele lângă minifurgoneta familiei sale, s-a apropiat de ea un străin. Spunându-i înfiorătoarele cuvinte de mai sus, el i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu el, după care a înşfăcat-o şi a încercat să o împingă în minifurgonetă. Ea a ţipat cât a putut de tare, însă bărbatul tot nu a lăsat-o în pace.

„M-am simţit atât de neputincioasă“, a spus Jane mai târziu. „Eram ca un gândăcel care se lupta cu un monstru. Am continuat totuşi să ţip şi să mă lupt. În cele din urmă, am strigat: «Iehova, nu permite, te rog, să mi se întâmple una ca asta!»“ După cât se pare, aceste cuvinte l-au înspăimântat pe atacator, care dintr-o dată i-a dat drumul fetei şi a fugit.

În timp ce bărbatul se urca în maşina lui, Jane s-a încuiat în furgonetă, tremurând de frică. A pus mâna pe celular şi, străduindu-se să-şi păstreze calmul, a sunat la poliţie şi a făcut o descriere exactă a maşinii suspectului, indicând şi numărul de înmatriculare al acesteia. În câteva minute, bărbatul a fost arestat.

Un final fericit?

Da, dar nu imediat. Calvarul lui Jane abia începuse. Deşi poliţia şi ziarele au lăudat prezenţa de spirit şi luciditatea de care a dat dovadă, după ce şocul iniţial s-a mai atenuat, Jane simţea că nu avea o minte lucidă. „La câteva săptămâni am început să am mari probleme emoţionale“, a spus ea. „Corpul meu era într-o permanentă stare de panică ce îmi provoca insomnii. După câteva săptămâni în care această stare a persistat, nu mai reuşeam să învăţ sau să mă concentrez. Totodată aveam atacuri de panică. Odată, când un coleg de şcoală care semăna puţin cu cel care mă atacase m-a bătut pe umăr şi m-a întrebat cât e ceasul, aproape că mi-am pierdut controlul.“

Ea a mai spus: „Mă simţeam îngrozitor. Am întrerupt orice legătură cu prietenii mei, iar singurătatea nu a făcut decât să-mi agraveze starea de depresie. Mă învinuiam că mă expusesem atacului şi mă durea faptul că nu mai eram acea persoană de dinainte, fericită şi încrezătoare. Era ca şi cum acea persoană murise“.

Jane avea unele dintre simptomele-tip ale sindromului de stres posttraumatic (PTSD). Ce este PTSD-ul şi ce se poate face pentru a-i ajuta pe cei care suferă din cauza simptomelor devastatoare ale acestuia? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.

[Notă de subsol]

^ par. 3 Numele a fost schimbat.