Cum se poate pune capăt urii

„Să-⁠i iubiţi pe duşmanii voştri.“ — MATEI 5:44.

ZILE întregi, conducătorii a două state aflate în conflict au stat la masa negocierilor pentru pace, purtând discuţii aprinse. Preşedintele unei ţări puternic industrializate care era prezent la discuţii a încercat prin marea lui influenţă şi prin talentul său diplomatic să-⁠i ajute pe cei doi şefi de stat să ajungă la un acord. Însă rezultatul final al acestor eforturi chinuitoare n-⁠a fost decât mai multă suferinţă. La numai câteva săptămâni, între cele două ţări au izbucnit „cele mai violente conflicte din ultimii 20 de ani care au avut loc între aceste state“, după cum s-⁠a exprimat revista Newsweek.

În pofida tuturor eforturilor depuse de conducătorii statelor, ura şi animozităţile dintre diverse grupuri etnice şi naţionale de pe întregul glob nu pot fi stinse. Manifestările de ură sunt din ce în ce mai frecvente şi mai intense, fiind alimentate de ignoranţă, intoleranţă şi propagandă. Conducătorii de azi bâjbâie în căutarea unor soluţii noi. Toate aceste căutări sunt zadarnice, deoarece ei nu înţeleg că soluţia cea mai bună este una veche — la fel de veche ca şi Predica de pe munte. În predica sa, Isus Cristos i-⁠a încurajat pe ascultătorii lui să urmeze căile lui Dumnezeu. În acest context a făcut el afirmaţia citată mai sus, şi anume: „Să-⁠i iubiţi pe duşmanii voştri“. Îndemnul acesta nu numai că reprezintă cea mai bună soluţie la problema urii şi a prejudecăţilor, dar constituie şi singura soluţie care poate da rezultate!

Scepticii resping ideea de a-⁠ţi iubi duşmanul, considerând-⁠o efectiv o utopie. Însă, dacă oamenii pot învăţa să urască, nu ar fi rezonabil să ne aşteptăm ca ei să poată învăţa şi să nu urască? Aşadar, cuvintele lui Isus conţin o speranţă reală pentru omenire. Ele ne arată că e posibil să se pună capăt chiar şi unor animozităţi foarte vechi.

Să ne gândim care era situaţia în zilele lui Isus printre ascultătorii lui evrei. Ei nu trebuiau să caute prea mult ca să găsească nişte duşmani. Trupele romane continuau să-⁠şi exercite dominaţia în regiune, supunându-⁠i pe evrei unor taxe apăsătoare, maşinaţii politice şi abuzuri, precum şi exploatându-⁠i (Matei 5:39–⁠42). Însă unii puteau să-⁠i considere duşmani chiar pe conaţionalii lor evrei din cauza unor dezacorduri minore care, lăsate nerezolvate, se agravaseră (Matei 5:21–⁠24). Se aştepta oare Isus ca ascultătorii lui să-⁠i iubească pe cei ce i-⁠au făcut să sufere şi i-⁠au îndurerat?

Ce înseamnă ‘a iubi’

Pentru început, să reţinem că, atunci când a zis „să-⁠i iubiţi“, Isus nu s-⁠a referit la acea afecţiune ce există probabil între doi prieteni apropiaţi. Termenul grecesc din Matei 5:44 referitor la iubire provine din cuvântul agápe. Acest cuvânt transmite ideea de iubire îndrumată sau guvernată de principii. Nu înseamnă neapărat o caldă afecţiune. Întrucât e îndrumată de principii drepte, o asemenea iubire ne determină să acţionăm întotdeauna spre binele celorlalţi, indiferent de comportamentul lor. Aşadar, cultivând iubirea agápe, putem depăşi divergenţele personale. Isus însuşi a demonstrat o asemenea  iubire. În loc să invoce răul asupra soldaţilor romani care l-⁠au ţintuit pe stâlp, el s-⁠a rugat astfel: „Tată, iartă-⁠i, căci ei nu ştiu ce fac“. — Luca 23:34.

E realist să ne aşteptăm ca toţi oamenii să accepte şi să urmeze învăţăturile lui Isus şi să înceapă să se iubească unii pe alţii? În nici un caz. Biblia ne arată că această lume îşi va continua cu paşi repezi drumul spre dezastru. „Oamenii ticăloşi şi impostorii vor înainta din rău în mai rău“, prezice 2 Timotei 3:13. Cu toate acestea, la nivel individual se poate pune capăt urii prin studierea Bibliei şi dobândirea unei înţelegeri profunde a principiilor ei drepte. Faptele arată clar că mulţi au învăţat astfel să reziste urii în mijlocul căreia trăiau. Să vedem câteva cazuri reale.

A învăţat să iubească

La vârsta de 13 ani, José * făcea parte dintr-⁠un grup terorist implicat într-⁠un război de gherilă. El a fost învăţat să-⁠i urască pe cei despre care se zicea că sunt vinovaţi de nedreptăţile pe care le vedea în jur. Dacă era posibil, trebuia să-⁠i elimine. Văzând atât de mulţi camarazi ai săi murind, José a fost cuprins de resentimente şi de dorinţa de răzbunare. În timp ce făcea grenade, el se întreba: „De ce există atâta suferinţă? Dacă există un Dumnezeu, oare nu vede nimic din tot ce se întâmplă?“ De multe ori plângea, fiind deprimat şi confuz.

În cele din urmă, José a intrat în legătură cu o congregaţie locală a Martorilor lui Iehova. Când a asistat pentru prima oară la o întrunire a congregaţiei, el a remarcat imediat atmosfera plină de iubire ce domnea aici. Toţi l-⁠au salutat cu căldură, în mod prietenos. Mai târziu, în urma unei discuţii pe tema „De ce permite Dumnezeu răutatea?“, el a primit răspuns chiar la întrebările pe care şi le pusese. *

Cu timpul, cunoscând mai multe lucruri din Biblie, José a făcut schimbări în viaţă şi în modul său de gândire. El a ajuns să înveţe că „cel care nu iubeşte rămâne în moarte. Oricine . . . urăşte . . . este un ucigaş, şi . . . în nici  un ucigaş nu rămâne viaţa veşnică“. — 1 Ioan 3:14, 15.

Însă nu i-⁠a fost deloc uşor să rupă legăturile cu grupul terorist din care făcuse parte. De fiecare dată când mergea la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova era urmărit. Unii dintre foştii lui tovarăşi chiar au asistat la câteva întruniri ca să vadă ce anume l-⁠a făcut pe José să se schimbe atât de mult. Odată ce s-⁠au convins că José nu era un trădător şi că nu constituia o ameninţare pentru grupul lor, l-⁠au lăsat în pace. La 17 ani, José s-⁠a botezat ca Martor al lui Iehova. Curând după aceea a devenit un evanghelizator cu timp integral. Acum, în loc să pună la cale cum să-⁠i ucidă pe oameni, el le împărtăşeşte un mesaj de iubire şi speranţă!

Au fost doborâte bariere etnice

Pot membrii unor grupuri etnice să doboare barierele urii care îi separă? Să vedem cazul unui grup de Martori ai lui Iehova de limbă amharică din Londra. Grupul e format din 35 de persoane: 20 sunt etiopieni, iar 15 sunt eritreeni. Aceştia se închină împreună în pace şi unitate, chiar dacă în Africa eritreenii şi etiopienii au purtat recent un război crunt.

Unui Martor etiopian familia sa îi zisese: „Să n-⁠ai niciodată încredere în eritreeni!“ Însă acum el nu numai că are încredere în colaboratorii săi creştini eritreeni, dar îi numeşte chiar fraţi şi surori! Deşi aceşti eritreeni vorbesc în general limba tigrinya, ei au decis să înveţe amharica — limba fraţilor lor etiopieni —, ca să poată studia Biblia împreună cu ei. Ce mărturie impresionantă a puterii pe care o are iubirea sfântă ca „legătură perfectă a unirii“! — Coloseni 3:14.

A dat uitării trecutul

Dar ce se poate face când cineva a fost victima unui tratament inuman? Nu e firesc să nutrească resentimente amare faţă de cei care l-⁠au chinuit? Să luăm cazul lui Manfred, un Martor din Germania. El a stat 6 ani într-⁠o închisoare comunistă din simplul motiv că era Martor al lui Iehova. A simţit el vreodată ură faţă de opresorii lui? A nutrit el cumva dorinţa  de a se răzbuna? „Nu“, a răspuns el. Aşa cum se arată în ziarul german Saarbrüker Zeitung, Manfred a explicat: „Când comiţi o nedreptate ori răspunzi cu o nedreptate . . . nu faci altceva decât să intri într-⁠un cerc vicios care va duce de fiecare dată la o nouă nedreptate“. Este evident că Manfred a aplicat următoarele cuvinte din Biblie: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Dacă e posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“. — Romani 12:17, 18.

O lume fără ură!

Martorii lui Iehova nu susţin că sunt perfecţi în această privinţă. Ei constată de multe ori că nu e deloc uşor să laşi deoparte animozităţile şi duşmăniile vechi. Sunt necesare eforturi susţinute ca să aplici în viaţă principiile Bibliei. Ca grup însă, Martorii lui Iehova sunt un exemplu viu al puterii pe care o are Biblia în a pune capăt urii. Cu ajutorul unui program de studiere a Bibliei la domiciliu *, Martorii ajută anual mii de oameni să se elibereze din lanţurile prejudecăţilor rasiale şi ale intoleranţei (vezi chenarul „Sfaturile biblice ajută la eliminarea urii“). Succesul acestui program constituie o anticipare a rezultatelor unui program educaţional mondial ce va ajuta în curând la eliminarea definitivă a urii şi a cauzelor ei. Acest program educaţional din viitor se va desfăşura sub supravegherea Regatului lui Dumnezeu, un guvern mondial. În rugăciunea Tatăl nostru, Isus ne-⁠a învăţat să ne rugăm pentru acest Regat astfel: „Să vină regatul tău“. — Matei 6:9, 10.

Biblia ne promite că, sub supravegherea acestui guvern ceresc, „pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI“ (Isaia 11:9; 54:13). Atunci cuvintele profetului Isaia atât de des citate îşi vor găsi împlinirea la scară planetară: „[Dumnezeu] va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4). Aşadar, Dumnezeu însuşi va pune capăt urii, o dată pentru totdeauna.

[Note de subsol]

^ par. 11 Nu este numele lui adevărat.

^ par. 12 Vezi capitolul 8, „De ce permite Dumnezeu suferinţa?“, al cărţii Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 21 Puteţi beneficia de un studiu biblic gratuit la domiciliu dacă luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră sau dacă scrieţi editorilor revistei de faţă.

[Chenarul de la pagina 11]

Sfaturile biblice ajută la eliminarea urii

„De unde provin războaiele şi de unde provin luptele dintre voi? Nu provin ele din aceasta, şi anume din dorinţele voastre nesăţioase de plăceri senzuale care duc o luptă în mădularele voastre?“ (Iacov 4:1). Adesea, conflictele cu alţii pot fi eliminate dacă învăţăm să ne ţinem sub control dorinţele egoiste.

„[Priviţi] cu interes personal nu doar propriile voastre treburi, ci şi treburile celorlalţi“ (Filipeni 2:4). O altă modalitate de a elimina conflictele inutile ar fi să punem interesele altora înaintea propriilor noastre interese.

„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci aceasta duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). Putem şi chiar trebuie să ne ţinem sub control impulsurile distructive.

„Dumnezeu . . . a făcut dintr-⁠un singur om fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pământului“ (Faptele 17:24, 26). Nu este logic să ne considerăm superiori unei alte rase, având în vedere că toţi aparţinem aceleaşi familii umane.

‘Să nu faceţi nimic din dorinţă de ceartă sau din egotism, ci să consideraţi cu umilinţa minţii că ceilalţi vă sunt superiori’ (Filipeni 2:3). E absurd să-⁠i dispreţuim pe alţii — deoarece adesea ceilalţi oameni au calităţi şi talente pe care noi nu le avem. Nici o rasă ori cultură nu deţine monopolul asupra a tot ce e bun.

„Astfel, cât avem timp favorabil pentru aceasta, să facem ce este bine faţă de toţi“ (Galateni 6:10). Prin simplul fapt că luăm iniţiativa de a fi prietenoşi şi de a-⁠i ajuta pe alţii, indiferent de rasa ori cultura lor, putem să doborâm obstacolele din calea comunicării şi să eliminăm neînţelegerile.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Martori etiopieni şi eritreeni se închină împreună în pace

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Manfred, care a fost închis într-⁠o închisoare comunistă, refuză să fie prizonierul urii

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Biblia ne poate ajuta să dărâmăm barierele care-⁠i separă pe oameni