Când apa devine roşie

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FILIPINE

Imaginaţi-⁠vă nişte pescari coborând în zori pe ţărmul mării, gata să-⁠şi reia obişnuita activitate de pregătire a bărcilor şi a plaselor. Ca de obicei, ei speră să prindă mulţi peşti. Dar, spre marea uimire a pescarilor, în faţa ochilor lor încă somnoroşi se deschide o privelişte îngrozitoare. Mii de peşti plutesc la mal morţi. Ce a cauzat această distrugere în masă? APELE ROŞII!

APELE ROŞII sunt un fenomen global. Ele au fost observate în apropierea ţărmurilor atlantic şi pacific ale Statelor Unite şi ale Canadei. Apele roşii au apărut şi în Australia, Brunei, nord-⁠vestul Europei, Filipine, Japonia, Malaysia, Papua-⁠Noua Guinee şi în alte locuri. Deşi destul de puţini oameni sunt conştienţi de existenţa lor, apele roşii nu sunt un fenomen nou.

În Filipine, apele roşii au fost văzute pentru prima oară în 1908, în provincia Bataan. În 1983, din cauza apelor roşii au murit otrăviţi o mulţime de peşti şi moluşte din marea Samar şi din golfurile Maqueda şi Villareal. De atunci, apele roşii pot fi întâlnite în multe alte zone litorale. Zenaida Abuso, de la National Red Tide Task Force (Filipine), a declarat revistei Treziţi-⁠vă! că, „în afară de pierderile piscicole, Biroul Filipinez privind Pescuitul şi Bioresursele Acvatice a înregistrat 1 926 de cazuri de paralizie prin intoxicare cu moluşte, care au avut drept cauză apele roşii“. * Dar ce este mai exact acest fenomen ucigător?

Ce sunt ele

Sintagma „ape roşii“ se referă la decolorarea apei, fenomen care apare uneori în anumite zone oceanice sau marine. Deşi în această situaţie culoarea apei este, în general, roşie, uneori poate avea nuanţă maronie sau gălbuie. The World Book Encyclopedia spune că „regiunile decolorate se pot întinde pe suprafeţe cuprinse între câţiva iarzi sau metri pătraţi şi peste 1 000 de mile pătrate (2 600 de kilometri pătraţi)“.

Ce anume duce la această decolorare? Apele roşii apar, în general, din cauza dezvoltării câtorva specii de alge unicelulare microscopice sau de protozoare din ordinul Dinoflagellata. Aceste organisme microscopice au nişte prelungiri asemănătoare firelor de păr, numite flageli, sau nişte filamente asemănătoare unui bici, cu ajutorul cărora se propulsează în apă. Există circa 2 000 de specii de dinoflagelate, dintre care 30 produc substanţe otrăvitoare. Aceste microorganisme stau, de regulă, în ape calde cu un nivel ridicat de salinitate.

Apele roşii apar când are loc o creştere bruscă — o explozie — a numărului acestor dinoflagelate microscopice. Concentraţia acestor microorganisme se poate ridica la 50 000 000  la litrul de apă! Deşi oamenii de ştiinţă nu înţeleg în totalitate de ce se petrece acest fenomen, se ştie că dinoflagelatele se înmulţesc când apa este supusă simultan anumitor factori. Printre aceştia se numără vremea ploioasă, temperaturile optime, cantităţi excesive de substanţe nutritive în apă, multă lumină şi curenţi marini favorabili. În urma unor căderi abundente de precipitaţii, apa spală solul de minerale şi de alte substanţe nutritive, aducându-⁠le în apele de coastă. Aceste substanţe pot contribui la proliferarea dinoflagelatelor. Rezultatul? Apele roşii!

Din nefericire, se pare că uneori chiar oamenii sunt cei care accelerează acest fenomen. Când în apă sunt deversate mari cantităţi de reziduuri industriale şi menajere, poate rezulta o supradoză de anumite substanţe nutritive. Aceasta poate declanşa o creştere enormă a populaţiei de dinoflagelate. Oxigenul din apă este în scurtă vreme consumat, motiv pentru care un număr foarte mare de peşti mor.

Apele roşii apar în mările calde şi în apele de coastă liniştite, de regulă la sfârşitul lunilor calde şi la începutul sezonului ploios. Ele îşi pot face simţită prezenţa pe parcursul unei perioade cuprinse între câteva ore şi câteva luni, în funcţie de condiţiile predominante în zona respectivă.

Victimele

Majoritatea apelor roşii sunt inofensive, totuşi unele sunt foarte dăunătoare. Anumite specii de dinoflagelate eliberează în apă substanţe toxice care paralizează şi ucid peştii şi alte forme de viaţă marină. Din cauza apelor roşii s-⁠au înregistrat pierderi uriaşe de peşti, stridii, calmari, moluşte, midii, crevete şi crabi, care se hrănesc cu dinoflagelate. Când apele roşii distrugătoare îşi fac apariţia, la suprafaţa apei pot fi văzuţi un număr mare de peşti morţi, care pot acoperi în cele din urmă kilometri întregi de plajă.

Efectele apelor roşii se răsfrâng foarte mult şi asupra oamenilor. În zonele în care pescuitul este o sursă de venit, apele roşii îi împiedică pe pescari să prindă peşte. Ceea ce este şi mai grav însă, apele roşii provoacă pierderi de vieţi omeneşti.

Otrăvirea cu ape roşii

Una dintre toxinele elaborate de unele dinoflagelate este cunoscută sub numele de saxitoxină. Aceasta este o sare solubilă în apă care atacă sistemul nervos al omului. Din acest motiv, ea este considerată o neurotoxină. The New Encyclopædia Britannica arată că „toxinele degajate în apă irită aparatul respirator al omului“. Staţiunile de pe malul mării trebuie închise  când toxinele apelor roşii sunt eliminate în aer ca urmare a mişcării valurilor.

Vă place să mâncaţi moluşte şi alte fructe de mare? Ei bine, din cauza apelor roşii, moluştele care se hrănesc cu dinoflagelate devin otrăvitoare. Revista Infomapper a anunţat că ‘scoicile bivalve şi alte moluşte de felul stridiilor şi al midiilor constituie cel mai mare pericol, deoarece modul lor de hrănire implică filtrarea apei, asimilând astfel mai multe toxine decât peştii’. Totuşi, „peştii, calmarii, crevetele şi crabii . . . pot fi consumaţi fără să le creeze probleme oamenilor“. Motivul? Toxinele apelor roşii se acumulează în intestinele acestor vieţuitoare marine şi, de regulă, intestinele sunt aruncate.

Cu toate acestea, e nevoie de prudenţă când se consumă fructe de mare — îndeosebi moluşte — ce provin din zone cunoscute pentru contaminarea lor cu ape roşii. Apele roşii pot cauza aşa-⁠numita paralizie prin intoxicare cu moluşte (PIM). Dacă aţi ingerat toxine ale apelor roşii, în 30 de minute veţi avea anumite simptome. Tabelul alăturat prezintă câteva dintre aceste simptome. Dacă nu este tratată corespunzător, PIM poate duce la paralizarea aparatului respirator şi, în final, poate cauza moartea.

Până în prezent nu s-⁠a descoperit încă un antidot pentru otrăvirea cu ape roşii. Totuşi, unele măsuri de prim ajutor dau, în parte, rezultate. Toxinele apelor roşii pot fi eliminate din stomacul pacientului prin inducerea stării de vomă. Spălăturile stomacale cu ajutorul unui tub introdus în stomac sunt un alt mijloc de eliminare a substanţelor otrăvitoare. În unele situaţii este necesară respiraţia artificială. În Filipine, unii sunt de părere că laptele de nucă de cocos amestecat cu zahăr nerafinat ajută victimele să se refacă mai repede.

Soluţia

În prezent, apele roşii depăşesc cu mult capacitatea noastră de a le ţine sub control. Totuşi, mulţi sunt de părere că problema apelor roşii ar putea fi redusă dacă ar fi folosite mai puţine îngrăşăminte chimice şi pesticide. Aceasta ar împiedica scurgerea lor în mare. De ajutor ar fi şi interzicerea deversării reziduurilor industriale şi menajere în ape. O altă măsură ar fi aceea de a curăţa litoralurile de posibilele surse de substanţe nutritive care pot cauza înmulţirea dinoflagelatelor.

Între timp, unele guverne monitorizează cu atenţie această situaţie. În Filipine, de exemplu, o instituţie guvernamentală testează periodic moluştele ca să se asigure că prezintă siguranţă pentru pieţele locale şi internaţionale. Însă, la urma urmei, numai Creatorul poate elimina efectele devastatoare ce se răsfrâng asupra oamenilor când apa devine roşie.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Deşi în Filipine apele roşii sunt direct răspunzătoare de problema paraliziei prin intoxicare cu moluşte, unii experţi spun că acest lucru nu este neapărat valabil în toate ţările în care a apărut fenomenul apelor roşii.

[Chenarul de la pagina 24]

Simptome ale otrăvirii cu ape roşii

1. Senzaţie de usturime sau de arsură a buzelor, a gingiilor şi a limbii

2. Amorţire şi usturime a feţei, senzaţie care se răspândeşte în tot corpul

3. Dureri de cap şi ameţeli

4. Sete puternică şi hipersalivaţie

5. Greaţă, vomă şi diaree

6. Greutate în respiraţie, vorbire şi înghiţire

7. Dureri articulare şi senzaţie de ameţeală

8. Puls accelerat

9. Slăbire a muşchilor şi pierderea echilibrului

10. Paralizie totală

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 24, 25]

Organisme responsabile de apariţia apelor roşii

Pyrodinium bahamense

Gymnodinium catenatum

Gambierdiscus toxicus

[Provenienţa ilustraţiilor]

Prin amabilitatea dr. Rhodora V. Azanza, Universitatea din Filipine

Prin amabilitatea dr. Haruyoshi Takayama

ASEAN-⁠Canada Cooperative Programme on Marine Science

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Efecte ale apelor roşii

[Provenienţa ilustraţiei]

Grant Pitcher/Courtesy WHOI

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 23]

Peter J. S. Franks, Scripps Institution of Oceanography

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 25]

Scripps Institution of Oceanography