Newgrange: Mai multe întrebări decât răspunsuri?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

ÎN LITERATURA antică irlandeză, locul este numit Brú na Bóinne, însemnând „Casa, ori Lăcaşul, de pe Boyne“. Azi, în acest loc plin de mistere, aflat pe un cot al râului Boyne, la circa 50 de kilometri nord de Dublin, au fost descoperite unele dintre cele mai vechi morminte din lume. Unul dintre acestea se numeşte Newgrange. Nimeni nu ştie cu exactitate ce vechime are — deşi unii sunt de părere că e mai vechi decât marea piramidă de la Gizeh (Egipt). Anual, în timpul solstiţiului de iarnă, la Newgrange se strâng turişti ca să vadă cu ochii lor o mărturie de-a dreptul senzaţională a talentelor oamenilor din antichitate.

De ce a fost construit?

Misteriosul monument trebuie să fi fost extrem de important pentru constructorii lui (vezi chenarul de la pagina 24). Dar pentru ce atâta timp, atâtea eforturi şi atâţia bani? De ce au construit ei acest mormânt remarcabil?

După cât se pare, Brú na Bóinne, sau Brugh na Boinne, a fost considerat nu numai un loc sacru de înmormântare, ci şi un loc pentru practicarea unor ritualuri religioase. Arheologul Michael O’Kelly, care a efectuat săpături în acest loc, a declarat: „Brú a fost asociat cu Dagda, Zeul cel Bun, cu soţia lui, Boann, şi cu fiul său Oengus, toţi fiind membri ai Tuatha Dé Danann, popor despre care se spune că ar fi locuit în Irlanda înainte de venirea gaelilor, sau a celţilor, şi care, după aceea, s-a retras în colinele şi forturile din Irlanda, locuite de zâne. Membrii acestui popor erau . . . consideraţi fiinţe supranaturale care puteau şi chiar făceau fapte ce depăşeau puterile muritorilor“. — Newgrange — Archaeology, Art and Legend.

Râul Boyne a fost denumit astfel după numele zeiţei Boann, din mitologia celtică. Întrucât movila funerară era mărginită în trei părţi de râu, constructorii au crezut, după cât se pare, că Boann le ocrotea locul de rău. Potrivit cercetătorului Martin Brennan, e posibil ca ei să fi crezut şi că în movilă chiar locuiau anumiţi zei. De fapt, el a afirmat că cele mai vechi legende despre aceste movile spun că ele „erau considerate lăcaşuri ale zeilor vii, concepuţi şi născuţi acolo“. — The Stars and the Stones.

Totuşi, Newgrange a fost mai mult decât un mormânt pentru oameni şi un lăcaş al zeilor. El este unul dintre cele mai vechi monumente din lume construite după criterii astronomice. Cu o mare precizie, arhitecţii au proiectat lungul coridor şi camera funerară pe aceeaşi traiectorie cu punctul de la orizont unde răsare soarele când are loc solstiţiul de iarnă. Apoi au practicat o deschizătură specială deasupra intrării în mormânt. Aceasta făcea posibil ca, atunci când răsărea, soarele să pătrundă până în cele mai ascunse colţuri ale mormântului.

Chiar şi în zilele noastre, turiştii se strâng la Newgrange la fiecare solstiţiu de iarnă, când soarele inundă camera interioară aproximativ 15 minute. Clare Tuffy, directoarea centrului turistic Brú na  Bóinne, a spus: „Unii sunt de părere că razele soarelui care pătrundeau în adâncul movilei reprezentau cununia zeiţelor pământeşti cu divinitatea solară şi că oamenii acelor timpuri credeau că acest lucru făcea pământul fertil“.

Misterul sculpturilor în piatră

După câte ştim, misterioşii constructori ai mormântului nu au lăsat nici un fel de consemnări, totuşi şi-au lăsat semnătura sub forma unor impresionante sculpturi în piatră. Ei au cioplit spirale, v-uri, dreptunghiuri, triunghiuri, linii curbe, cercuri şi alte forme, folosind, probabil, doar o bucată de cremene sau de cuarţ şi un ciocan de piatră. Martin Brennan a numit moştenirea lăsată de ei Irlandei „cea mai mare colecţie de artă megalitică din lume“.

Unii consideră că sculpturile criptice pot fi interpretate şi că ele reflectă cunoştinţe avansate de astronomie. Martin Brennan e de părere că ele vor să înfăţişeze activitatea soarelui şi a lunii. „E posibil ca . . . atât movilele, cât şi simbolurile să fi fost considerate ca fiind dedicate soarelui şi lunii“, a spus el. „Chiar şi  numai recunoaşterea în mare măsură a acestui fapt explică o mare parte din această artă.“ Totuşi, alţi specialişti împărtăşesc opinia lui Michael O’Kelly, menţionat mai înainte, care a scris că sculpturile „trebuie să fi avut o anumită semnificaţie pentru cei ce le priveau, fiind însă puţin probabil că o vom afla vreodată. Aceasta trebuie să rămână o parte a misterului legat de Brú, sau de lăcaşul zeilor antici“.

„Un popor foarte inteligent“

După cât se pare, Newgrange dă naştere la numeroase întrebări, la care nu există răspunsuri. Într-adevăr, misterul în care sunt învăluiţi constructorii coridorului din interiorul mormântului Brú na Bóinne rămâne în mare parte nedezlegat. Dar cel puţin un lucru a fost clarificat. Constructorii nu erau oameni primitivi. Michael O’Kelly a spus că arhitecţii, artiştii şi artizanii mormântului de la Newgrange „trebuie să fi avut un înalt nivel de cultură“. Scriitorul Peter Harbison a spus despre constructori că „nu erau nici pe departe oamenii primitivi ai cavernelor întâlniţi în legendele populare . . . Ci erau un popor foarte inteligent“.

Deşi nu ştim cine a construit Newgrange la Brú na Bóinne, acest mormânt e o mărturie vie a ingeniozităţii şi a inteligenţei arhitecţilor şi a constructorilor lui din antichitate — oricine ar fi fost ei.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 24]

Constructorii şi construcţia

Ce se ştie despre constructorii mormântului Newgrange? „Foarte puţine lucruri“, a spus Clare Tuffy, directoarea centrului turistic Brú na Bóinne. „Totuşi am aflat câte ceva. Ştim că se ocupau cu agricultura, că erau bogaţi, pentru că altfel nu ar fi avut resursele necesare construirii unui mormânt magnific, şi că nu aveau unelte de metal.“

Folosind blocuri uriaşe de piatră ce cântăreau până la zece tone, constructorii au clădit un coridor lung de circa 19 metri, înalt de 2 metri şi suficient de lat pentru ca un om să-l poată străbate cu uşurinţă. Coridorul duce la o cameră funerară lată de 6 metri, prevăzută cu trei nişe. Coridorul şi camera formează o cruce lungă.

Deasupra acestei camere funerare, ingenioşii constructori din antichitate au folosit alte blocuri masive de piatră, însă nu şi mortar, pentru a ridica un acoperiş boltit, înalt de 6 metri. Apoi, peste mormânt au construit o movilă uriaşă, cu un diametru de circa 80 de metri şi cu o înălţime de 12 metri. De asemenea, au ridicat un zid de sprijin din piatră rotundă, iar partea din faţă a zidului au acoperit-o cu pietricele de cuarţ rotunde. De jur împrejurul movilei au aşezat 97 de pietre de bordură imense, fiecare cântărind între două şi cinci tone. Cândva, în trecut, pietrele de bordură şi intrarea în mormânt au fost acoperite cu pământ. În 1699, un muncitor care căuta pietre a dat peste această intrare, iar coridorul anticului mormânt a ieşit din nou la lumină.

[Legenda fotografiei]

Intrarea în coridorul mormântului Newgrange

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Newgrange

DUBLIN

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Sus: În fiecare an, în timpul solstiţiului de iarnă, razele soarelui inundă camera interioară aproximativ 15 minute

Jos: Camera funerară privită din cel mai ascuns colţ; remarcaţi cele trei sculpturi în formă de spirală

[Provenienţa fotografiilor]

Toate fotografiile de la paginile 22–23, cu excepţia hărţii: Dúchas, The Heritage Service, Irlanda

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Movilă şi mormânt megalitic de la Newgrange

[Provenienţa fotografiei]

Dúchas, The Heritage Service, Irlanda