Ce viitor se întrevede în privinţa controlului armelor?

ÎN ULTIMII ani, guvernele din întreaga lume au discutat despre modalităţile de combatere a traficului de arme de foc de dimensiuni mici. Subiectul a fost dezbătut şi în cadrul Adunării Generale a ONU. S-⁠au întocmit rapoarte, s-⁠au făcut propuneri şi s-⁠au adoptat rezoluţii. Însă criticii spun că, întrucât atenţia e concentrată în exclusivitate asupra comerţului de pe piaţa neagră, cei ce fac cele mai mari afaceri cu arme — chiar guvernele — scapă de supraveghere.

În realitate, diferenţa dintre vânzarea de arme legală şi cea ilegală nu e prea clară. Multe arme ilegale au fost cândva vândute legal. Adesea, armele vândute iniţial unităţilor militare sau unităţilor de poliţie sunt furate, după care sunt vândute pe piaţa neagră. Se obişnuieşte apoi ca armele să fie vândute unui beneficiar secundar, fără ca cel care le-⁠a vândut iniţial să ştie sau să-⁠şi dea acordul. Iată ce se spune într-⁠un articol publicat în revista Arms Control Today: „Guvernele statelor n-⁠ar trebui în nici un caz să se limiteze la sprijinirea măsurilor disciplinare luate în privinţa traficului de arme uşoare, ci ar fi bine să-⁠şi examineze propriul rol în actualul comerţ legal cu arme“. Deşi mulţi  speră ca ţările să ia în cele din urmă măsuri disciplinare în privinţa traficului de arme de foc de dimensiuni mici, un ziarist a făcut următoarea observaţie: „Întrucât cele cinci state membre permanente ale Consiliului [de Securitate al Naţiunilor Unite] sunt răspunzătoare de peste 80% din comerţul cu arme din lume, poate că nici n-⁠ar trebui să fim prea nerăbdători să se întreprindă ceva“.

Controlul armelor de foc de dimensiuni mici şi a armelor uşoare aflate în circulaţie constituie o problemă dificilă şi deoarece aceste arme sunt uşor de fabricat. În timp ce numai aproximativ 12 ţări fabrică arme sofisticate, cum ar fi tancuri, avioane şi nave de luptă,  în prezent, în circa 50 de ţări există peste 300 de fabrici unde se produc arme uşoare. Numărul ridicat şi mereu crescând de fabrici de arme de foc nu numai că duce la mărirea arsenalelor ţărilor, dar şi le oferă miliţiilor, grupărilor rebele şi organizaţiilor criminale mai multe posibilităţi de înarmare.

Chestiuni viu disputate

Până acum ne-⁠am concentrat atenţia, în mare parte, asupra folosirii armelor de foc de dimensiuni mici în ţările sfâşiate de război. Însă controlul armelor de foc e o chestiune viu disputată şi în ţări unde situaţia e relativ stabilă, unde nu există nici un conflict armat. Cei care pledează în favoarea emiterii unor legi severe privind controlul armelor de foc susţin că, dacă există multe puşti şi pistoale, vor fi şi multe omucideri. Ei argumentează că, în Statele Unite, unde controalele nu sunt stricte, iar pistoalele şi puştile se găsesc din belşug, rata omuciderilor pe cap de locuitor e foarte ridicată; în schimb, în Anglia, unde controalele sunt stricte, rata omuciderilor e scăzută. Cei din tabăra adversă, care nu vor legi privind controlul armelor de foc, vin repede cu contraargumentul că, în Elveţia, unde majoritatea oamenilor au acces cu uşurinţă la pistoale şi la puşti, rata omuciderilor e scăzută.

Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, studiile arată că, în Statele Unite, rata omuciderilor care nu au fost comise cu arme de foc e mai mare decât rata totală a omuciderilor din multe state europene. Totuşi, există alte ţări unde rata omuciderilor care nu au fost comise cu arme de foc este mai mare decât rata totală a omuciderilor din Statele Unite.

Statisticile sunt folosite în mod frecvent — fie corect, fie greşit — pentru a sprijini un anumit punct de vedere. Iar în problema controlului armelor de foc se pare că pentru orice argument există un contraargument aparent plauzibil. Chestiunea în discuţie e complicată. În general însă, specialiştii sunt de acord că, pe lângă deţinerea de arme de foc, există mulţi alţi factori care determină rata omuciderilor şi a criminalităţii.

O importantă asociaţie americană (National Rifle Association) a declarat de repetate ori: „Nu puştile şi pistoalele ucid oameni, ci oamenii“. Potrivit acestei opinii, o armă de foc, deşi proiectată să ucidă, nu ucide de una singură. Trebuie un om care să apese pe trăgaci, fie intenţionat, fie din întâmplare. Bineînţeles, cu o armă omul îşi ucide mai uşor semenul, vor spune unii.

Din săbii îşi vor făuri fiare de plug

Potrivit Bibliei, problema uciderii omului de către om nu va fi rezolvată doar luând armele de foc din mâna celor care vor să ucidă. Criminalitatea e o problemă socială, nu o simplă chestiune legată de accesul oamenilor la arme. Adevărata soluţie implică schimbarea atitudinii şi a înclinaţiilor oamenilor. Profetul Isaia a scris sub inspiraţie: „[Dumnezeu] va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. — Isaia 2:4.

Această schimbare nu e imposibil de realizat, cum poate cred unii. Profeţia lui Isaia se împlineşte în prezent în mijlocul adevăraţilor creştini de pe întregul glob. Ei au realizat o transformare simbolică a armelor în instrumente ale păcii care reflectă o dorinţă interioară profundă de a-⁠i fi plăcuţi lui Dumnezeu şi de a trăi în pace cu ceilalţi oameni. În cele din urmă, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, toţi oamenii de pe pământ vor trăi în pace şi în siguranţă absolută (Mica 4:3, 4). Armele de foc nu vor mai ucide oameni. Oamenii nu-⁠şi vor mai ucide semenii. Instrumentele morţii vor fi de domeniul trecutului.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

„Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug“