Îţi pot fura identitatea!

O TÂNĂRĂ a început să primească pe robotul telefonic mesaje obscene de la diverşi bărbaţi. Apoi, într-⁠o zi, un bărbat a sunat-⁠o la telefon şi i-⁠a spus că răspundea invitaţiilor indecente pe care ea le transmisese pe Internet. Dar ea nici măcar nu avea calculator. I-⁠a luat ceva timp până când a aflat că altcineva se folosise de identitatea ei în ciberspaţiu şi transmisese acele anunţuri pe Internet. Dar impostorul din umbră nu s-⁠a oprit aici: el a dat adresa ei, precum şi indicaţii cum se poate ajunge la ea acasă, ba chiar şi cum se poate intra în casă fără ca sistemul de alarmă să se declanşeze!

Cei mai mulţi dintre noi considerăm identitatea noastră ca fiind ceva de la sine înţeles. Ştim cine suntem, iar dacă cineva ne cere socoteală putem dovedi cine suntem. Dar documentele pe care le folosim adesea ca dovadă a identităţii noastre — certificatul de naştere, numărul de identificare *, permisul de conducere, paşaportul, cartea de identitate şi altele — au ajuns să fie atât de uşor de falsificat sau de furat, încât şi-⁠a făcut apariţia un nou tip de infracţiune: „furtul de identitate“.

O fraudă ce ia proporţii uriaşe

Acest tip de infracţiune e complex, insidios şi poate avea rezultate devastatoare. Victimele descoperă la un moment dat că cineva le încarcă contul făcând mari cheltuieli, le înşală creditorii şi cauzează alte mari pagube în numele lor. În unele ţări, victimele sunt scutite prin lege de plata acestor cheltuieli, însă ele pot ajunge în final să aibă o reputaţie pătată şi să fie considerate clienţi cu o solvabilitate scăzută.

Forţele de ordine, insiderii (persoane care au acces la informaţii confidenţiale) care anunţă creditorii despre solvabilitatea clienţilor lor, precum şi asociaţiile de consumatori recunosc că furtul de identitate provoacă anual pagube în valoare de miliarde de dolari. Nu se poate şti cu precizie câţi oameni sunt înşelaţi în acest mod. Una dintre cele mai mari probleme este că s-⁠ar putea să treacă luni de zile până când persoana respectivă să-⁠şi dea seama că i s-⁠a furat identitatea. Unele forţe de ordine consideră că în Statele Unite furtul de identitate este cea mai „înfloritoare“ infracţiune. Şi în alte ţări sunt raportate probleme asemănătoare.

Hoţii ştiu că această fraudă e greu de investigat şi că rareori se ajunge în instanţă, ceea ce face ca situaţia să devină şi mai gravă. „Pentru infractori, e o infracţiune «fără chip»“, precizează Cheryl Smith, o anchetatoare specială. „Victima e o bancă sau un magazin universal. Ei nu se gândesc că îi fac rău unei persoane.“

Jefuiesc chiar în numele tău

Hoţii de identitate fură, de obicei, unul sau mai multe elemente-⁠cheie, cum ar fi numărul de identificare sau permisul de conducere. Apoi ei le  folosesc ca să se dea drept persoana ta şi să-⁠ţi încarce contul făcând diverse cheltuieli în numele tău. În acelaşi timp, ei schimbă destinaţia tuturor hârtiilor emise în urma cheltuielilor făcute, care ajung în propriile lor cutii poştale. Hoţii cheltuiesc cât pot de mult şi în cel mai scurt timp posibil. Nu vei şti ce se întâmplă decât atunci când agenţiile care se ocupă cu urmărirea conturilor expirate încep să te caute.

Dar cum reuşesc aceşti indivizi lipsiţi de scrupule să fure astfel de informaţii? E foarte simplu. De obicei, ei încep să strângă datele personale pe care mulţi oameni le furnizează, în general, în cererile de credit sau unor televânzători la telefon. Unii escroci se pretează la „scotocitul prin tomberoane“ — încercând să găsească înregistrări de credite, ipoteci sau înregistrări bancare chiar în tomberoanele unde îţi arunci tu gunoiul. Alţii interceptează corespondenţa legată de chestiunile financiare când aceasta ajunge în cutia ta poştală. În categoria celor ce „aruncă o privire peste umărul victimei“ intră hoţii care se folosesc de un aparat de fotografiat sau de un binoclu pentru a vedea ce numere tastează victimele lor la automatele bancare (ATM) sau la telefoanele publice. În unele ţări, multe date personale se pot găsi cu uşurinţă la tribunale, în documente publice sau pe Internet.

Îţi fură bunul renume

După ce a intrat în posesia numărului tău de identificare, escrocul s-⁠ar putea să aibă nevoie şi de alte informaţii legate de identitatea ta, cum ar fi data naşterii, şi de adresa şi numărul tău de telefon. Având aceste informaţii şi, probabil, un permis de conducere fals cu fotografia lui pe el, hoţul se poate apuca de treabă. El va face o cerere pentru un nou credit pe luna în curs, fie personal, fie prin poştă, dându-⁠se drept persoana ta. De cele mai multe ori, el îşi dă propria adresă, susţinând că s-⁠a mutat. Grăbindu-⁠se să dea creditul, inspectorii nu verifică de fiecare dată informaţiile sau adresele.

Apoi, după ce şi-⁠a deschis primul cont, impostorul se poate folosi de acest nou cont, precum şi de alte date legate de identitatea ta, pentru a părea o persoană cu o solvabilitate mai mare. Acest ultim pas îl ajută să facă mai multe înşelătorii. Acum escrocul e pe cale să se îmbogăţească şi, în acelaşi timp, să-⁠ţi ruineze atât contul bancar, cât şi bunul renume.

Ca să repari lucrurile îţi trebuie, probabil, mult timp şi, în plus, poate fi ceva greu şi frustrant. Mari Frank, o avocată din California, şi-⁠a dat seama cât de greu e acest lucru când un impostor a acumulat în timp în numele ei o datorie de aproximativ 100 000 de dolari. „A trebuit să scriu 90 de scrisori şi să pierd 500 de ore ca să mă bucur din nou de o reputaţie bună“, spune ea. „Lupţi pentru contul tău bancar şi pentru sănătatea ta mintală. . . . În tot acest timp, nu ştii cine te înşală, iar făptaşii nu sunt niciodată prinşi.“

Ce poţi să faci

Dacă eşti victima unui furt de identitate, există mai mulţi paşi pe care îi poţi întreprinde. Mai întâi de toate, e bine să anunţi departamentul local care se ocupă de fraude, din cadrul agenţiilor de evaluare a creditelor. Apoi fă şi o declaraţie scrisă în acest sens şi solicită să fii contactat pentru a verifica ulterioarele cereri de deschidere a vreunui cont bancar pe numele tău.

După aceea depune o plângere la poliţie. Asigură-⁠te că primeşti o copie a raportului făcut de poliţie, întrucât vei avea nevoie de aceasta ca să-⁠i înştiinţezi pe creditorii tăi.

Trebuie să informezi şi băncile şi companiile de cărţi de credit  cu care faci tranzacţii. Chiar dacă hoţul se foloseşte de informaţiile furate pentru a i se elibera noi cărţi de credit, vei fi mult mai în siguranţă dacă toate cărţile tale de credit vor fi emise din nou. În plus, dacă hoţul s-⁠a folosit de contul tău curent şi de contul tău de economii, s-⁠ar putea să fie necesar să-⁠ţi deschizi alte conturi. De asemenea, s-⁠ar putea să ai nevoie de alte carduri ATM şi de alte numere personale de identificare.

Se întrevede vreo soluţie?

Guvernele, forţele de ordine şi instituţiile de credit se luptă să găsească modalităţi de a preveni furtul de identitate. În unele ţări s-⁠au aprobat proiecte de lege care califică această infracţiune drept una deosebit de gravă, precum şi proiecte de lege care oferă o mai mare protecţie informaţiilor de natură personală. S-⁠au propus şi alte măsuri de siguranţă care apelează la tehnica de vârf. Printre acestea se numără cardurile care conţin amprente digitale codificate, cardurile ATM care recunosc amprentele palmei sau vocea, cardurile computerizate care pot înmagazina informaţii personale de identificare, cum ar fi grupa sanguină şi amprentele digitale, precum şi cardurile prevăzute cu un spaţiu pentru semnătură ce nu se poate şterge.

În afară de aceste măsuri de siguranţă atât de sofisticate, există şi lucruri practice pe care le poţi face pentru a te păzi de aceşti escroci (vezi chenarul „Cum să te păzeşti de hoţii de identitate“). Anticipând şi planificând cu atenţie lucrurile, poţi reduce riscul de a ajunge victima unui furt de identitate!

[Notă de subsol]

^ par. 3 În multe ţări, cetăţenii şi rezidenţii primesc un fel de număr de identificare. Numărul poate fi folosit nu numai la identificarea persoanei respective, ci şi când aceasta plăteşte impozitele sau i se acordă asistenţă medicală. În Statele Unite, cetăţenii americani primesc aşa-⁠numitul număr al asigurării sociale. Terminologia folosită pentru aceste numere de identificare diferă de la ţară la ţară.

[Chenarul de la pagina 21]

Cum să te păzeşti de hoţii de identitate

● Nu-⁠ţi da numărul de identificare decât atunci când e absolut necesar.

● Nu purta asupra ta, în portofel sau în geantă, mai multe cărţi de credit decât ai nevoie, nici cartea de identitate, certificatul de naştere sau paşaportul, exceptând cazurile când ai nevoie de ele.

● Înainte de a arunca cererile de credit aprobate în prealabil rupe-⁠le în bucăţi mici. Fă la fel şi cu extrasele de cont bancar, facturile de telefon, chitanţele de încasare pentru cărţile de credit ş.a.m.d.

● Când foloseşti un automat bancar sau când dai un telefon la mare distanţă folosindu-⁠te de cartela ta telefonică, ţine mâna cealaltă în aşa fel încât să nu se vadă pe ce butoane apeşi. Cei care „aruncă o privire peste umărul victimei“ pot fi prin preajmă cu un binoclu sau cu un aparat de fotografiat.

● Fă-⁠ţi rost de o cutie poştală cu cheie, pentru ca hoţul să nu-⁠ţi intercepteze corespondenţa.

● Ridică-⁠ţi personal de la bancă noile cecuri; nu cere să-⁠ţi fie trimise prin poştă.

● Fă-⁠ţi o listă cu toate numerele conturilor creditoare sau câte o fotocopie a lor şi păstrează-⁠le într-⁠un loc sigur.

● Nu-⁠ţi da niciodată la telefon numărul cărţii de credit sau alte informaţii personale, exceptând cazul când e vorba de o companie cu care ai relaţii de afaceri de încredere şi tu eşti cel ce a sunat.

● Ţine minte parolele. Nu păstra în portofel sau în geantă o bucată de hârtie pe care ai scrise parolele.

● Solicită să ţi se trimită acasă cu regularitate un raport de credit, în cazul în care e posibil acest lucru.

● Ştergeţi numele de pe listele promoţionale ce aparţin agenţiilor de evaluare a creditelor şi agenţiilor care oferă credite.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Cei care „aruncă o privire peste umărul victimei“ caută să vadă ce numere tastează victimele lor la telefoanele publice sau la automatele bancare

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Cei care „scotocesc prin tomberoane“ încearcă să fure date personale din gunoaie