Vor supravieţui oare focile-monah mediteraneene?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GRECIA

ÎN CREAŢIA sa epică Odiseea, Homer le-⁠a descris încălzindu-⁠se la soarele ce scălda plajele Greciei. Într-⁠un oraş antic din Asia Mică se băteau monede cu imaginea lor. Odinioară ele mişunau în apele Mării Negre şi ale Mediteranei. În prezent însă, este puţin probabil că veţi întâlni vreuna dintre aceste creaturi timide, şi anume foca-⁠monah mediteraneană.

Ca în cazul majorităţii mamiferelor marine, focile-⁠monah mediteraneene au fost vânate în mod excesiv pe parcursul secolelor al XVIII-⁠lea şi al XIX-⁠lea. Pentru blana, grăsimea şi carnea lor au fost ucise mii de exemplare.

În prezent, daunele aduse acestei specii sunt mult prea evidente. Se estimează că au mai rămas între 379 şi 530 de exemplare de foci-⁠monah mediteraneene. Această specie se află la un pas de dispariţie. Totuşi, trebuie să recunoaştem că estimările populaţiei de foci constituie „o ştiinţă surprinzător de inexactă“, aşa cum se spune în buletinul Monachus Guardian.

Este într-⁠adevăr prea târziu pentru a se mai face ceva? Ce eforturi se depun pentru ocrotirea focilor-⁠monah?

O luptă crâncenă

Probabil că foca-⁠monah se numeşte astfel datorită culorii ei distincte, asemănătoare cu cea a veşmintelor pe care le poartă membrii anumitor ordine religioase. Ea trăieşte îndeosebi pe stâncile greu accesibile şi în peşterile marine ale Sporadelor de Nord, din Marea Egee. Grupuri mai mici pot fi văzute şi pe coastele nord-⁠vestice ale Africii şi ale insulelor Desertas, din Portugalia. Atingând o lungime de 3 metri şi cântărind în jur de 275 de kilograme, foca-⁠monah este una dintre cele mai mari specii de foci din lume.

La o privire mai atentă se poate observa că foca-⁠monah are capul rotund, acoperit cu blană argintie, ochi de un negru intens, un bot cu nări mari, mici despicături ce servesc drept urechi, mustăţi lungi şi groase şi multe bărbii succesive, care-⁠i dau un aspect durduliu. Corpul îi este acoperit cu păr scurt de culoare neagră sau ciocolatie, cel de pe burtă fiind mai deschis la culoare. Însă puii nou-⁠născuţi au părul lung şi negru pe spate şi o pată albă pe burtă.

Lupta pentru supravieţuire a focii-⁠monah este îngreunată şi de rata de reproducere foarte scăzută înregistrată în rândul acestei specii. Femelele nu nasc mai mult de un pui pe an. Şi, ca şi cum asta n-⁠ar fi de-⁠ajuns, nu toate femelele mature nasc în fiecare an.

Însă rata scăzută de reproducere nu constituie în sine explicaţia problemei. Dr. Dennis Thoney, administratorul general al Acvariului din New York pentru Conservarea Faunei, spune: „Spre deosebire de focile-⁠monah  mediteraneene, care au o rată de reproducere scăzută, numărul viţeilor-⁠de-⁠mare, care au aceeaşi rată de reproducere, nu este în scădere. Prin urmare, cu siguranţă că altele sunt cauzele acestei descreşteri“.

În pericol

Imaginaţi-⁠vă dezastrul pe care l-⁠ar lăsa în urma sa un incendiu ce ar izbucni în locuinţa voastră. V-⁠aţi pierde toate bunurile: mobila, îmbrăcămintea, lucrurile de preţ şi suvenirurile. Viaţa vi s-⁠ar schimba radical. Aşa au decurs, în principiu, evenimentele în cazul habitatului focii-⁠monah mediteraneene. Poluarea, turismul, industria şi alte activităţi umane au dus la distrugerea unei mari părţi din habitatul natural al focii.

Mai mult decât atât, rezervele de hrană ale focii-⁠monah s-⁠au împuţinat considerabil din cauza pescuitului excesiv. Dr. Suzanne Kennedy-⁠Stoskopf, care este zoolog, afirmă: „Când nu găseşte pradă, foca trebuie să consume mai multă energie ca să se hrănească“. Aşadar, focile-⁠monah nu numai că au suferit din cauza daunelor enorme produse în habitatul lor, locuinţa lor, dar ele au şi trebuit să se străduiască din greu să se hrănească!

Altă consecinţă a pescuitului excesiv este că focile se încurcă uneori în năvoade şi mor înecate. Însă, mult mai adesea, focile sunt ucise chiar de pescari. De ce? Pentru că focile au învăţat să fure hrană din năvoade, în acelaşi timp distrugându-⁠le. Aşadar, omul este adversarul animalului în competiţia pentru rezervele tot mai scăzute de peşte. Această bătălie disproporţionată a făcut ca focile-⁠monah să se îndrepte cu repeziciune spre dispariţie.

Întrucât focile se află spre capătul lanţului trofic, unii oameni de ştiinţă avansează ipoteza că aceste mamifere marine sunt „o specie-⁠indicator“. Aceasta înseamnă că, dacă lor nu le merge bine, atunci acest lucru este un indiciu demn de luat în considerare că nici celorlalte verigi ale lanţului trofic nu le merge bine. Dacă aşa stau lucrurile, situaţia nu este prea favorabilă în ce priveşte conservarea ecosistemului mediteranean, deoarece foca-⁠monah este una dintre cele mai ameninţate specii din Europa.

Vor supravieţui ele?

În mod paradoxal, oamenii constituie cea mai mare ameninţare pentru foca-⁠monah şi, în acelaşi timp, şi cel mai mare sprijin. S-⁠au înfiinţat organizaţii neguvernamentale şi guvernamentale pentru ocrotirea focilor. S-⁠au creat rezervaţii pentru ele. S-⁠au condus numeroase studii pe teren pentru a vedea cum pot fi ajutate aceste animale minunate.

În 1988 s-⁠a înfiinţat Societatea Elenică pentru Studierea şi Ocrotirea Focii-⁠Monah Mediteraneene (MOm). Cercetătorii de la MOm vizitează cu regularitate habitatul focilor-⁠monah pentru a ţine sub supraveghere numărul focilor şi pentru a strânge informaţii ce pot fi folosite spre ocrotirea acestor animale.

Folosind bărci cu motor, o echipă de paznici patrulează zonele ocrotite prin lege. De asemenea,  echipa îi informează şi îi instruieşte pe vizitatorii şi pescarii ce străbat Parcul Naţional Marin de pe Alónnisos, din Sporadele de Nord. Când sunt găsite foci bolnave sau rănite, echipa le acordă îngrijirea veterinară necesară şi le transportă la centrul de reabilitare al MOm.

Centrul de Tratare şi Reabilitare a Focilor adăposteşte pui de focă orfani, bolnavi şi răniţi. Ei sunt trataţi şi îngrijiţi până în momentul în care sunt în stare să supravieţuiască fără ajutor. Până în prezent, rezultatele sunt promiţătoare. După ani de declin rapid, populaţia de foci-⁠monah din Sporadele de Nord dă semne de însănătoşire.

Vor fi încununate de succes aceste eforturi? Timpul va dezvălui acest lucru. Însă un lucru e clar: Este nevoie de mult mai multă muncă pentru ca această specie să supravieţuiască. Dr. David Wildt, de la Institutul Smithsonian, a declarat reprezentantului revistei Treziţi-⁠vă!: „Fauna marină, în general, nu se află într-⁠o prea bună stare. Problema este că efectiv nu ştim suficient de multe lucruri cu privire la ce se întâmplă în oceane şi, cu siguranţă, încă nu ştim cum să ocrotim fauna marină“.

[Chenarul de la pagina 17]

Verişoarele lor în pericol

Şi în alte oceane ale lumii se găsesc foci-⁠monah, dar şi acestea sunt pe cale de dispariţie. În revista National Geographic se afirmă că foca-⁠monah din Marea Caraibilor (Monachus tropicalis), sau din Indiile Occidentale, a fost „prima focă pe care a văzut-⁠o Columb în Lumea Nouă. Animale iubitoare de ţărm şi aducătoare de profit, focile-⁠monah au început, nu după mult timp, să fie ucise în masă. . . . Potrivit consemnărilor, ultima focă-⁠monah din Marea Caraibilor a fost zărită în 1952“.

French Frigate Shoals, un grup de insule din Parcul Naţional al Insulelor Hawaii, ar putea fi ultimul adăpost pentru focile-⁠de-⁠Hawaii (Monachus schauinslandi). Cu toate acestea, cele aproximativ 1 300 de foci care au supravieţuit „întâmpină o serie de probleme“, în pofida eforturilor sârguincioase de a le ocroti.

Din primăvara anului 1997 au murit din cauza unei epidemii aproximativ trei sferturi dintre cele 270 de foci-⁠monah mediteraneene de pe coastele Mauritaniei, din nordul Africii. Potrivit unei ştiri publicate în Science News, majoritatea focilor examinate erau purtătoare ale „unui morbilivirus de delfin, un virus asemănător cu cel ce cauzează pesta canină“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Focile-⁠monah au multe aspecte unice, cum ar fi capul rotund şi nările mari

S-⁠au înfiinţat organizaţii pentru ocrotirea focilor

[Provenienţa fotografiilor]

Panos Dendrinos/HSSPMS

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

După ani de declin rapid, populaţia de foci-⁠monah din Sporadele de Nord dă semne de însănătoşire

[Provenienţa fotografiilor]

P. Dendrinos/MOm

D. Kanellos/MOm

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Foca-⁠de-⁠Hawaii

[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]

Panos Dendrinos/HSSPMS