Lumea în obiectiv

Gunoi aruncat în mare

Pentru ca o sticlă aruncată în mare să se descompună şi să dispară trebuie să treacă 1 000 de ani. Pentru ca o batistă de hârtie să se descompună trebuie să treacă 3 luni, iar pentru un băţ de chibrit, 6 luni. Mucurile de ţigară vor polua marea între 1 şi 5 ani, pungile de plastic, între 10 şi 20 de ani, articolele de nailon, între 30 şi 40 de ani, cutiile metalice, 500 de ani, iar polistirenul, 1 000 de ani. Acestea sunt doar câteva dintre datele furnizate de Legambiente, o asociaţie italiană pentru ocrotirea mediului, în dorinţa de a-⁠i încuraja pe cei care merg la mare să se gândească şi la mediu. „Nu sunt oare aceste recomandări de prisos?“, se pune întrebarea în ziarul Corriere della Sera. În continuare, ziarul răspunde: „Cele 605 tone de gunoaie adunate, începând din 1990 şi până azi, de pe ţărmurile italiene de către voluntarii de la «Plaje Curate» arată că nu sunt de prisos“.

Copiii şi materialele oculte

„Copiii sunt expuşi pericolului pe care îl prezintă materialele satanice şi oculte care se găsesc pe Internet“, semnalează un sindicat al profesorilor, potrivit ziarului londonez The Independent. Un studiu efectuat pentru Asociaţia Profesorilor şi a Conferenţiarilor (ATL, Association of Teachers and Lecturers) din Marea Britanie a dezvăluit că mai mult de jumătate dintre copiii având vârsta cuprinsă între 11 şi 16 ani „erau interesaţi de subiectele oculte şi de fenomenele paranormale“, aproape un sfert erau „foarte interesaţi“ de ele, iar 1 din 6 copii a declarat că s-⁠a „îngrozit“ când a dat peste subiecte oculte. Peter Smith, secretarul general al ATL, avertizează: „Tinerii pot naviga cu uşurinţă pe unul dintre sutele de situri despre vrăjitorie, rostirea de blesteme şi tehnici de extragere a sângelui din venă, fără ca vreun adult să vadă ceea ce citesc. . . . Acest lucru constituie, în rândul tinerilor, o tendinţă extrem de îngrijorătoare. Părinţii şi profesorii ar trebui să-⁠i instruiască pe copii şi pe tineri în legătură cu pericolele pe care le prezintă interesul faţă de materialele oculte, înainte ca aceştia să se implice prea mult în aşa ceva“.

Puneţi fără întârziere mâncarea fierbinte la rece

Nu e bine să lăsaţi afară mâncarea fierbinte să se răcească şi apoi să o puneţi la rece, declară Bessie Berry, care răspunde de Meat and Poultry Hotline din cadrul Departamentului American al Agriculturii. „Chiar şi mâncarea scoasă din cuptor sau luată de pe aragaz“ trebuie să fie pusă imediat la rece dacă nu urmează să fie consumată. „Cu cât puneţi mai repede mâncarea gătită în frigider, cu atât înmulţirea bacteriilor dăunătoare, pe care le-⁠ar putea conţine aceasta, se va opri mai repede“, se arată într-⁠un buletin medical (Tufts University Health & Nutrition Letter). Dar nu se strică oare frigiderul? Nu se suprasolicită motorul? D-⁠na Berry răspunde negativ. Frigiderele moderne sunt proiectate să răcească mâncarea fierbinte. Ideea că nu pot face acest lucru a rămas probabil de pe vremea răcitoarelor, când căldura ducea la topirea gheţii. Trebuie luate însă două măsuri de precauţie: Dacă puneţi la rece o cantitate mare de mâncare — de exemplu, un pui întreg, o oală cu ciorbă sau o cratiţă mare cu tocăniţă —, trebuie, mai întâi, să o puneţi în câteva vase mai puţin adânci, altfel nu se va răci destul de repede ca să se oprească înmulţirea bacteriilor. În plus, trebuie să lăsaţi spaţiu între mâncarea fierbinte şi celelalte alimente din frigider pentru ca aerul să poată circula şi astfel mâncarea să se poată răci repede.

Voci pline de sentiment create pe calculator

În încercarea de a face ca vocile create pe calculator să sune mai prietenos, oamenii de ştiinţă au căutat modalităţi de a pune sentimente în aceste voci. Potrivit ziarului german Gießener Allgemeine, o echipă de cercetători de la Universitatea Tehnică din Berlin a analizat modul în care se schimbă vocea în funcţie de diverse sentimente. Câţiva actori au citit propoziţii cu conţinut neutru redând diferite stări sufleteşti — mânie, tristeţe, plictiseală, bucurie, teamă sau dezgust. Propoziţiile au fost apoi analizate — silabă cu silabă — urmărindu-⁠se tonalitatea, viteza, frecvenţa de bază, volumul şi claritatea articulării. Rezultatele au demonstrat că ritmul şi volumul cresc atunci când persoana e bucuroasă sau mânioasă. Silabele sunt accentuate, iar articularea rămâne clară. Când e plictisită, tristă sau speriată, persoana vorbeşte mai rar şi neclar, iar tonalitatea se schimbă. Teama face ca persoana să ridice vocea cu aproape o octavă. Când e îndurerată, coardele vocale vibrează uşor, iar vocea devine răguşită şi coboară în tonalitate. Toate aceste caracteristici au fost aplicate  vocilor artificiale, astfel încât au putut fi verificate pentru a se vedea dacă ascultătorii reuşesc să „recunoască în mod corect starea sufletească“. Această iniţiativă a fost primită cu entuziasm de cei care se ocupă de tehnica sintezei vocii şi de recunoaşterea automată a vorbirii.

Cinci secole de devastări

De la colonizarea ei, care a început cu aproximativ cinci secole în urmă, Brazilia a pierdut 37% din trei ecosisteme importante ale ei. Acest lucru reiese dintr-⁠un studiu efectuat recent de Fondul Mondial pentru Natura Sălbatică (WWF). Până în prezent, au fost distruse „93% din pădurea atlantică, 50% din savană şi 15% din regiunea amazoniană“, precizează ziarul O Estado de S. Paulo. Iată ce declară Garo Batmanian, directorul executiv al WWF în Brazilia: „Când au sosit pe aceste meleaguri, portughezii au găsit păduri luxuriante şi o cantitate uriaşă de apă, cum nu mai văzuseră până atunci. Aşa s-⁠a născut mitul că pe acest pământ creşte tot ce se plantează şi că nu e nevoie să se adapteze tehnologia europeană la realitatea zonei“. După părerea lui, această concepţie a dus la devastarea pădurii atlantice din Brazilia.

Viitoare mijloace de transport nepoluante

„Tehnologia pilei de combustie, ce promite să revoluţioneze producţia mondială de maşini, intră pe piaţă“, anunţă ziarul The Australian. Tehnologia pilei de combustie este deosebit de practică pentru autobuzele din oraşe, deoarece reduce mult nivelul zgomotului şi elimină emisia de gaze poluante. Autobuzele vor avea o autonomie de 300 km, viteza maximă de 80 km/h şi o capacitate de 70 locuri. Ele vor fi puse la dispoziţia companiilor de transport din toată Europa, preţul iniţial pentru un autobuz fiind de peste 1 milion de dolari. Se aşteaptă să fie puse în circulaţie la sfârşitul anului 2002. Pe viitor, pilele de combustie vor putea fi utilizate şi la automobilele electrice, însă pe moment ele nu se fabrică în producţie de masă. „Trebuie să reducem costul, dimensiunile şi greutatea ansamblului pilei de combustie pentru a deveni competitiv cu motoarele cu combustie internă“, declară profesorul Ferdinand Panik.

„Timbrele vanităţii“

„Timbrele vanităţii, cel mai recent produs al unei epoci egocentrice, şi-⁠au făcut apariţia în Canada“, anunţă The New York Times. Acum oamenii îşi pot personaliza timbrele „cu o fotografie a ultimului bebeluş, a proaspătului absolvent, a fericiţilor miri sau a fidelului câine“. Cei care solicită astfel de timbre expediază prin poştă, alături de un formular, o fotografie şi suma de bani necesară. Ei primesc în schimb o foaie cu 25 de chenare aurite autocolante, pe care sunt imprimate cuvântul „Canada“ şi tariful poştal, şi o altă foaie cu reproducerile fotografiei trimise, care se pot pune în interiorul chenarelor aurite. Preţul acestor timbre este însă de două ori mai mare decât cel al timbrelor obişnuite. În plus, felicitările autocolante puse la dispoziţie „le vor permite clienţilor să-⁠şi adapteze corespondenţa conform stării de spirit sau a mesajului transmis“, a declarat Micheline Montreuil, responsabila cu articolele poştale de la Poşta Canadiană. Australia, Elveţia, Marea Britanie şi Singapore nu s-⁠au lăsat nici ele mai prejos şi au pus în circulaţie versiuni proprii de timbre ale vanităţii. Nenumăratele variante îi pot pune la grea încercare pe colecţionarii de timbre.

Boli contra dezastre

Deşi dezastrele naturale, cum ar fi inundaţiile şi cutremurele de pământ, au parte de cea mai mare publicitate, bolile infecţioase fac mult mai multe victime, se arată într-⁠un raport dat publicităţii de Crucea Roşie. Comentând pe marginea raportului, The New York Times precizează: „Numărul celor care anul trecut au murit din cauza unor boli infecţioase ca SIDA, tuberculoza şi malaria este de 160 de ori mai mare decât numărul celor care au murit anul trecut în cutremurele din Turcia, în cicloanele din India şi în inundaţiile din Venezuela . . . Începând din 1945, aproximativ 150 de milioane de persoane au murit numai din cauza acestor trei boli, comparativ cu cele 23 de milioane de persoane moarte în războaiele din aceeaşi perioadă“. Potrivit autorului acestui raport, Peter Walker, rădăcina problemei o reprezintă ineficienţa sistemului de asistenţă sanitară publică. „În aproape toate ţările sistemul sanitar funcţionează superficial, însă în afara centrelor urbane nu funcţionează deloc“, a declarat el. Anul trecut au murit 13 milioane de persoane din cauza bolilor infecţioase, lucru ce putea fi prevenit dacă s-⁠ar fi cheltuit doar câte 5 dolari de persoană în domeniul asistenţei sanitare. Articolul se încheia astfel: „Banii cheltuiţi pentru schimbarea comportamentului oamenilor salvează mai multe vieţi decât banii cheltuiţi pentru construirea unor clădiri costisitoare, cum ar fi spitalele, şi pentru echipamentele de înaltă tehnologie“.