De la cititorii noştri

Boli cronice Avem trei copii, dintre care unul are sindromul Down, iar altul suferă de anemie cu celule în formă de seceră. Cel din urmă a avut nu demult o criză puternică şi a trebuit să fie internat, ceea ce a fost o grea încercare pentru toţi. Când am primit un exemplar al numărului din 22 mai 2000 al revistei Treziţi-⁠vă!, care conţinea seria de articole intitulată „Cum puteţi face faţă ca familie unei boli cronice“, mi-⁠am dat seama că Iehova mi-⁠a răspuns la rugăciuni. Aceste articole ne-⁠au dat mie şi soţiei mele curajul de a merge mai departe. De asemenea, ele ne-⁠au întărit speranţa că în curând nimeni nu va mai spune: „Sunt bolnav!“ — Isaia 33:24.

E. J. M., Brazilia

Fiul nostru, în vârstă de 19 ani, are schizofrenie. Am citit multe cărţi de sănătate, dar nu am citit niciodată vreun material care să analizeze problema din perspectiva întregii familii, aşa cum fac aceste articole. Ele au descris atât de bine zbuciumul şi suferinţa mea, încât am avut senzaţia că chinul prin care trec fusese aşternut pe hârtie.

H. T., Japonia

De zece ani sufăr de o boală cronică evolutivă. Modul în care aţi descris stările prin care trece un bolnav m-⁠a mişcat foarte mult. Uneori poţi foarte uşor să-⁠ţi pierzi echilibrul psihic şi spiritual, dar fraţii din congregaţia din care fac parte au arătat interes faţă de situaţia prin care trec. Folosind cuvinte pline de consideraţie, ei mi-⁠au dat puterea de a-⁠mi continua viaţa.

M. M., Italia

Am citit articolele împreună cu întreaga familie. Fiica mea are insuficienţă renală şi face dializă de cinci ani. Pentru noi, această situaţie e foarte greu de suportat. Ea a fost de atâtea ori la un pas de moarte, încât suntem tot timpul pe muchie de cuţit, întrebându-⁠ne când vor apărea din nou probleme. Dar sfaturile voastre ne-⁠au fost de mare ajutor. Trebuie să manifestăm apreciere pentru fiecare zi de viaţă. Rugăciunea este un alt lucru indispensabil. Faptul de a şti că Iehova înţelege ce simt mă ajută mult.

S. J., Statele Unite

Am tresăltat de bucurie când mi-⁠am dat seama că există cineva care înţelege suferinţa celor ce au o boală cronică. Mi-⁠am văzut toate cele trei fete îmbolnăvindu-⁠se, rând pe rând, de epilepsie, boală de care sufăr şi eu. Articolele de acest gen ne ajută să fim mai înţelegători cu alţii şi să avem mintea lui Cristos.

G. L., Statele Unite

Anaconda În zona în care locuiesc eu, trăiesc şerpi anaconda. Oamenii povestesc deseori întâmplări cu aceşti şerpi, însă e greu să-⁠ţi dai seama dacă sunt sau nu adevărate. Articolul vostru intitulat „Îşi dezvăluie anaconda secretele?“ (22 mai 2000) m-⁠a ajutat să fac deosebire între realitate şi imaginaţie. În plus, articolul a răspuns la toate întrebările pe care le aveam cu privire la aceste minunăţii ale creaţiei.

J. S. P., Brazilia

Taţi care fug de responsabilităţi Citesc revista Treziţi-⁠vă! de 25 de ani, dar nu cred că s-⁠a mai tratat până acum acest subiect („Tinerii se întreabă . . . Taţii care fug de responsabilităţi: Pot ei fugi de consecinţe?“, apărut în numărul din 22 mai 2000). E adevărat, s-⁠a mai vorbit despre mame fără partener conjugal, dar nu şi despre responsabilitatea tinerilor taţi. Pentru mine era greu de înţeles de ce, din moment ce două persoane comit fornicaţie, doar mama şi copilul trebuie să suporte consecinţele. Eu am rămas însărcinată când aveam 19 ani. Băiatul respectiv nu a vrut să-⁠şi asume nici o responsabilitate. Vă rog să continuaţi să-⁠i avertizaţi pe tineri să ‘fugă de fornicaţie’. — 1 Corinteni 6:18.

C. C., Spania

Teatru grecesc Nu am cuvinte să-⁠mi exprim aprecierea pentru articolul „Teatrul din Epidaur: Secolele nu şi-⁠au pus amprenta asupra lui“ (8 iunie 2000). Mă gândeam eu că articolul va fi captivant, cum şi este de fapt, însă nu mă aşteptam să conţină atâtea idei spirituale interesante.

K. S., Statele Unite