Terapiile alternative — de ce apelează mulţi la ele

MEDICINA alternativă şi cea complementară cuprind o gamă largă de tehnici şi tratamente cu rol curativ. Multe dintre ele intră în categoria mai largă numită naturoterapie, adică o serie de tratamente ce pun accentul pe utilizarea agenţilor naturali sau a mijloacelor fizice pentru a pregăti organismul şi a-⁠i permite să se vindece singur. Destul de multe dintre aceste terapii, care s-⁠au folosit secole la rând, au fost multă vreme abandonate sau ignorate de medicina modernă.

De exemplu, în numărul din 27 august 1960 al revistei Journal of the American Medical Association se arăta că aplicarea a ceva rece pe arsuri  era un lucru „cunoscut de cei din vechime, dar ignorat se pare de medici şi de profani deopotrivă. Deşi publicaţiile medicale fac uneori referire la această formă de tratament, considerată de toţi drept eficientă şi lăudată, în prezent nu se prea foloseşte. De fapt, majoritatea medicilor spun că «nimeni nu mai face aşa», chiar dacă nici unul nu ştie de ce“.

Totuşi, în ultimele decenii, medicina convenţională a început din nou să recomande aplicarea de apă rece sau comprese reci pe arsuri. Ediţia din septembrie 1963 a revistei The Journal of Trauma semnala următoarele: „Interesul faţă de folosirea pentru început a apei reci la tratarea arsurilor a crescut odată cu publicarea rapoartelor medicilor Ofeigsson şi Schulman în 1959, respectiv 1960. În anul în curs am tratat pacienţi folosind această metodă; rezultatele clinice au fost încurajatoare“.

Tratamentul cu apă rece este relativ sigur şi, fără îndoială, alină suferinţa. Hidroterapia, care foloseşte apa în diverse metode de tratare a unor afecţiuni, este utilizată în medicina alternativă, iar, în prezent, diverse forme ale acestui tratament sunt recunoscute şi de medicina modernă. *

În mod asemănător, terapeuţii care practică medicina alternativă folosesc de multe ori plante medicinale pentru a trata unele afecţiuni. În unele zone ale globului, această practică e veche de sute, ba chiar mii, de ani. De exemplu, în India, folosirea plantelor medicinale constituie de mult timp o parte esenţială a medicinei. În prezent, aproape în orice colţ al lumii există mulţi specialişti în domeniul medical care recunosc puterea curativă a anumitor plante.

O întâmplare neobişnuită

Cu aproape 100 de ani în urmă, Richard Willstätter, care avea să studieze mai târziu biochimia plantelor, a fost marcat de ceea ce i s-⁠a întâmplat unui prieten apropiat al său, un băiat de 10 ani pe nume Sepp Schwab. Sepp avea la un picior o infecţie gravă, iar un medic îi spusese că, pentru a-⁠i salva viaţa, trebuia să-⁠i amputeze piciorul. Părinţii lui Sepp însă au amânat operaţia pentru a doua zi dimineaţă. Între timp, ei s-⁠au dus la un păstor care era cunoscut pentru că vindeca folosind plante. Păstorul a adunat câteva plante, le-⁠a tăiat mărunt până când s-⁠a făcut un fel de compoziţie asemănătoare spanacului gătit, pe care a aplicat-⁠o apoi pe rană.

Până dimineaţa, rana a început să se vindece, iar operaţia a fost din nou amânată. Tratamentul a continuat, iar, în cele din urmă, rana s-⁠a vindecat complet. Willstätter a mers la Universitatea din München (Germania) ca să studieze chimia, iar mai târziu a primit Premiul Nobel pentru descoperirile sale legate de studierea pigmenţilor din plante, îndeosebi a clorofilei. E demn de remarcat că aproximativ 25% din produsele farmaceutice din prezent au în componenţă substanţe chimice care se găsesc în stare  naturală în plante sau sunt derivate ale acestor substanţe.

E necesar să fim echilibraţi

Trebuie să recunoaştem însă că, atunci când e vorba de tratamente medicale, ceea ce face minuni în cazul unei persoane s-⁠ar putea să nu fie foarte eficient în cazul alteia. Eficienţa unui tip de terapie depinde de o mulţime de factori, printre care putem aminti tipul bolii şi cât de avansată e faza în care a ajuns ea, precum şi starea generală de sănătate a bolnavului. Până şi momentul aplicării terapiei poate fi un factor important.

Tratamentele alternative au, de obicei, o acţiune mai lentă decât cele obişnuite. Prin urmare, este posibil ca o boală ce ar fi putut fi evitată dacă ar fi fost diagnosticată şi tratată din timp să fi evoluat până în faza în care se impune administrarea unor medicamente puternice — poate chiar o intervenţie chirurgicală — pentru ca pacientul să rămână în viaţă. Aşadar, ar fi neînţelept să ţinem la un anumit fel de terapie ca şi cum ar fi singurul mijloc de a rezolva o problemă de sănătate.

Medicina alternativă diferă de terapiile convenţionale în ce priveşte modul de abordare a conceptului de sănătate. De obicei, metodele ei cu rol curativ au legătură mai mult cu prevenirea unei boli şi se concentrează asupra stilului de viaţă al persoanei, asupra mediului în care trăieşte aceasta şi asupra modului în care aceşti factori influenţează sănătatea persoanei. Cu alte cuvinte, practicienii terapiilor alternative iau, de obicei, în calcul întreaga persoană, nu doar un organ afectat sau o stare patologică.

Ceea ce-⁠i atrage foarte mult pe oameni spre medicina alternativă este, fără îndoială, ideea că se folosesc produse naturale şi că metodele ei de tratament sunt mai uşoare şi mai puţin periculoase decât cele din medicina convenţională. Aşadar, întrucât tot mai mulţi oameni sunt interesaţi să găsească tratamente medicale eficiente şi sigure, vă prezentăm în următorul articol câteva terapii alternative.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Vezi numărul din 22 iunie 1988 al revistei Treziţi-⁠vă!, paginile 25, 26 (articolul nu a apărut în limba română).