Un adevăr ţinut ascuns 50 de ani: De ce?

Rum este o mică insulă din arhipelagul Insulelor Hebride, din apropierea coastelor vestice ale Scoţiei. În urmă cu aproximativ 70 de ani, proprietara acestei insule i-a dat botanistului John Heslop Harrison, profesor universitar şi membru al prestigioasei Societăţi Regale din Marea Britanie, permisiunea de a studia flora insulei.

În următorii ani, Harrison a anunţat că a descoperit aici multe specii rare, plante care fuseseră văzute doar la sute de kilometri sud de insulă. El a fost aclamat cu mare entuziasm, realizările sale aducându-i faimă. Dar, cu cât lista de specii rare creştea, cu atât creştea şi scepticismul altor botanişti.

În 1948, John Raven, profesor universitar de literatură clasică de la Cambridge şi înflăcărat botanist amator, a acceptat sarcina de a face investigaţii. Dar rezultatele cercetărilor sale nu au fost niciodată publicate. Dimpotrivă, au fost ţinute ascunse şi numai în 1999 a fost dezvăluit în ce constau acestea. De ce? Deoarece Raven a dovedit că Harrison era un escroc. Potrivit revistei New Scientist, plantele fuseseră cultivate în altă parte, iar apoi transferate în secret în Rum.

Raven avea intuiţie în ce priveşte plantele şi propriul lor habitat, iar la scurt timp el a zărit printre rădăcinile mai multora dintre „descoperirile“ lui Harrison buruieni care erau răspândite în Anglia, însă rare în Rum. Alte plante erau infestate cu un ţânţar care fusese detectat doar în două locuri în Anglia, unul fiind chiar grădina lui Harrison. Alte dovezi au fost rădăcinile unei plante, care conţineau particule de cuarţ, departe de orice sursă naturală de cuarţ din Rum.

Dar asta nu e totul. Se ştia că declaraţiile lui Harrison cu privire la fluturii şi gândacii de pe insulă erau frauduloase. În revista The Sunday Telegraph Magazine se preciza că un locuitor al insulei a mărturisit: „Profesorul ţinea secret ceva — fie câte un fluture, fie câte o plantă — pentru a face câte o descoperire în fiecare an“. Aşadar, de ce nu a fost Harrison demascat niciodată?

Cercetătorul Karl Sabbagh conchide că decizia de a nu întreprinde nici o acţiune a fost un act de amabilitate faţă de familia lui Harrison, însă s-ar fi luat în considerare şi faptul că Harrison era un om influent, căruia era periculos să i te împotriveşti. Sabbagh mai face observaţia că demascarea lui Harrison „ar fi stricat reputaţia întregii ştiinţe a botanicii“.