Santeria şi puterea ei de atracţie

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

SANTERIA a fost o importantă religie cubaneză mulţi ani la rând. Această formă de închinare a ajuns însă ca treptat să fie introdusă şi în alte ţări. De exemplu, într-o importantă piaţă din centrul oraşului Ciudad de Mexico pot fi zărite magazine în care se vând accesorii Santeria, cum ar fi cruci, lumânări, amulete şi fetişuri. Majoritatea acestor magazine sunt cunoscute sub numele de botanica şi pot fi întâlnite şi în alte oraşe mari din cele două Americi. În New York, acestor botanica li se face multă publicitate în cartea de telefoane, iar în pagini aurii numărul lor depăşeşte cu mult numărul altor magazine religioase.

Mulţi oameni sunt atraşi de caracterul mistic şi exotic al Santeriei. Se pot regăsi elemente ale Santeriei în unele genuri de muzică şi literatură populară din America Latină. Santeria îşi pierde caracterul religios, devenind tot mai laică şi mai culturală. Ea a pătruns în muzica afro-caraibiană şi în evenimentele culturale.

Rădăcini în Africa antică

Atât elementele de bază, cât şi tradiţiile Santeriei sunt cele ale unei religii africane din antichitate, practicată de triburile yoruba din Nigeria. În perioada 1770–1840, când au fost duşi ca sclavi pe insulele din arhipelagul Antilelor, yoruba au dus cu ei şi religia lor. Odată ajunşi în Lumea Nouă, aceşti africani aflaţi în sclavie au fost obligaţi să accepte catolicismul, însă ei nu au vrut să renunţe complet la tradiţiile lor. Prin urmare, au creat o nouă formă de închinare cu practici luate din ambele religii. Un asemenea amestec de practici religioase poartă numele de sincretism.

În efortul de a se închina conform credinţelor lor străbune, sclavii le-au atribuit sfinţilor catolici o identitate dublă, adică fiecărui sfânt îi corespundea un zeu african care avea aceleaşi caracteristici şi puteri. Prin urmare, zeii şi zeiţele africane, numite orisa, au luat numele şi înfăţişarea sfinţilor catolici. Însă ritualurile, obiceiurile şi credinţele au rămas aceleaşi, aşa cum fuseseră practicate în Africa. Un preot Santeria din Cuba  explică următoarele: „Sincretismul ne permite să ne închinăm divinităţii catolice la altar, dar în spatele acesteia noi putem vedea divinitatea africană“.

Alte religii ca Voodoo, Obeah şi Macumba conţin şi ele elemente preluate din liturghia, sacramentele şi obiectele sfinte romano-catolice, care au fost amestecate cu practici spiritiste africane. Deoarece la început Biserica Catolică din America Latină a interzis religiile africane, Santeria a trebuit să fie practicată în secret foarte mult timp. În cele din urmă, Biserica Catolică a ajuns să tolereze acest sincretism practicat în rândul sclavilor.

Particularităţile Santeriei

Care sunt particularităţile acestei religii? Santeros, cum sunt numiţi acum cei care practică Santeria, se închină unei fiinţe supreme şi unui grup de divinităţi, sau orisa, care formează panteonul yoruba. Voinţa divinităţilor orisa este interpretată de preoţii Santeria cu ajutorul divinaţiei. Se spune că uneori orisa îi posedă pe închinători pentru a-şi face auzite sfaturile. Adepţii se pot îndrepta spre orisa prin rugăciuni, muzică, comportament adecvat şi jertfe. Altarele joacă un rol important în închinare; santero ridică altare în locuinţa lui, pe care aşază apoi flori, rom, prăjituri şi trabucuri ca să-i facă fericiţi pe zei şi ca aceştia să fie dispuşi să-i sară în ajutor.

Într-un articol din New York Times, Lizette Alvarez a spus următoarele despre filozofia Santeria: „Această religie pune accentul pe viaţa prezentă, nu pe viaţa de apoi, şi se concentrează asupra forţelor naturii. Fiecare divinitate reprezintă un element al naturii, de exemplu, tunetul, şi o caracteristică umană, de exemplu, puterea“. Preoţii Santeria îi ajută pe oameni să-şi rezolve problemele vieţii cotidiene consultându-i pe orisa. Ei nu sunt preoţi catolici, iar ritualurile Santeria obişnuite se ţin în locuinţe, nu în temple.

Santeria îi atrage îndeosebi pe oamenii care au nevoie de ajutor pe plan afectiv sau economic, deoarece această religie le oferă sentimentul că aparţin unei comunităţi, unei familii extinse. Cei ce se simt atraşi cel mai mult de ea sunt cei defavorizaţi şi imigranţii care se mută în ţările în care se practică Santeria. Adepţii aparţin unei anumite comunităţi în care un bărbat sau o femeie santero slujeşte în calitate de naş sau naşă, sfătuitor şi preot pentru întreaga comunitate. Noii membri sunt iniţiaţi de preoţi în cadrul unei ceremonii care include muzică, dansuri şi jertfe de animale. Animale  se sacrifică şi în cadrul ceremoniilor legate de naştere, căsătorie şi moarte. Pentru aceste jertfe se folosesc pui de găină, capre, porumbei şi broaşte ţestoase.

Muzica Santeria

În închinarea practicată în cadrul Santeriei, muzica joacă un rol important, fiind nelipsită. Muzica se foloseşte în timpul ceremoniilor bembés, când se bate la tobe pentru a invoca zeii. Pentru a chema un anumit zeu se bate într-un ritm anume. Sunetul este atât de puternic, încât ritmul insistent al tobelor poate fi auzit până departe.

Pentru popoarele din vestul Africii, instrumentele de percuţie, cum ar fi toba, xilofonul sau marimba, au fost instrumente religioase timp de secole. Când au fost aduse în America de sclavi, aşa erau considerate de către mulţi. În Brazilia, membranele tobelor sacre erau confecţionate din pieile animalelor sacrificate în cadrul unui ritual, iar noile instrumente erau, de obicei, botezate, de preferat cu apă „sfinţită“ de o biserică catolică. Alte tobe reprezentau o anumită divinitate, ca în cultura afro-caraibiană din Haiti.

Pe piaţă se pot găsi compact-discuri cu muzică sacră pentru Santeria, acest lucru fiind indicat în mod clar pe copertă. Ritmul muzicii este dat în primul rând de tobe, iar titlurile unor piese sunt efectiv numele unor divinităţi Santeria sau ale unor obiceiuri ale acestei religii. Cu timpul, aceste ritmuri s-au strecurat şi în unele genuri de muzică latino-americană. Terminologia religiei Santeria a fost inclusă în unele piese muzicale.

Care este punctul de vedere al Bibliei

Santeria este strâns legată de spiritism, o formă de închinare condamnată de Biblie (Leviticul 19:31). Cuvântul lui Dumnezeu enumeră „practicarea spiritismului“ printre „lucrările cărnii“, care nu-i permit celui ce le practică să moştenească Regatul lui Dumnezeu (Galateni 5:19–21, NW). Sfânta Scriptură le mai porunceşte celor care doresc să se bucure de aprobarea lui Dumnezeu să ‘fugă de idolatrie’ şi să ‘se închine Tatălui cu spirit şi adevăr’. — 1 Corinteni 10:14; Ioan 4:23, 24, NW.

Creştinii trebuie să fie atenţi la faptul că practicile şi muzica Santeria devin tot mai laice. Diverse forme de divertisment şi unele aspecte ale culturii latino-americane sunt întreţesute cu elemente din Santeria. Acestea devin tot mai la modă şi sunt considerate de mulţi ca fiind inofensive. Cu toate acestea, creştinii sunt sfătuiţi să evite tot ceea ce intră în conflict direct cu principiile biblice, indiferent cât de răspândite sunt acele lucruri sau cât de inofensive pot părea ele. — 2 Corinteni 6:14–18.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 25]

TERMENI FOLOSIŢI ÎN SANTERIA

Babalú-aye: zeul vindecărilor, considerat „Sfântul“ Lazăr.

Changó: zeiţa focului, a tunetului şi a fulgerului, dar şi protectoarea artileriei, considerată „Sfânta“ Barbara (în religia catolică).

Ifa Corpus: sistem de legi exprimat prin 256 de simboluri care reprezintă tradiţia Santeria.

Ikole orun: „Cerul“ unde merg toţi oamenii când mor. Cei răi însă trăiesc în iad pe pământ şi suferă în ikole orun.

Obatala: un zeu care a creat viaţa umană şi conştiinţa omului din substanţa pământului.

Osun: zeiţa râurilor, a iubirii, a căsătoriei, a banilor, a bucuriei şi a belşugului, care este şi Virgen de la Caridad, sfânta protectoare a Cubei.

Ogun: zeul protector al minerilor şi al muncitorilor, considerat „Sfântul“ Petru.

Oludumare: fiinţa supremă, care a creat universul.

Orunmila: un zeu care decide soarta fiecăruia.

Yemoja: zeiţa mărilor şi a fertilităţii, care este identificată cu Fecioara Maria, adică Virgen de Regla în Cuba.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Accesorii Santeria expuse într-o botanica