Când vacile merg în vacanţă!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ELVEŢIA

ŞTIAŢI că, în fiecare an, mii de vaci din Elveţia merg în vacanţă? Ar trebui să vedeţi cât de mult le place acest lucru!

Pe parcursul lunilor reci de iarnă, care aduc ninsoarea, vacile de lapte sunt adăpostite în grajduri. Ce uşurare le aduce vitelor sosirea primăverii, când pot ieşi din grajd să pască iarba proaspătă de pe pajiştile îngălbenite de păpădii! Vitele dau frâu liber bucuriei pe care le-o produce schimbarea peisajului şi a anotimpului zburdând din când în când.

În mai sau la începutul lui iunie, terenurile pentru păşunat se înmulţesc pe măsură ce topirea zăpezii dezgoleşte pajiştile aflate la altitudini tot mai mari. E timpul ca vitele să fie duse la păşunat în munţi.

O ţară cu păşuni udate din abundenţă

În Elveţia există în jur de 10 000 de păşuni aflate la mari altitudini, ele acoperind o suprafaţă de 10 000 de kilometri pătraţi, adică un sfert din suprafaţa totală a ţării. Prin urmare, se acordă o mare atenţie ocrotirii acestei resurse valoroase.

Oamenii şi animalele împiedică deopotrivă apariţia hăţişurilor pe pajiştile aflate la mari altitudini. În vederea acestui lucru, fermierii dau aproximativ 500 000 de vite în grija văcarilor. Vacile de lapte, împreună cu junincile, sunt transportate cu camionul sau cu trenul pentru a-şi petrece vacanţa de vară la păşunat în munţi.

Întrucât şoselele şi calea ferată nu ajung suficient de sus, ultima parte a călătoriei trebuie făcută pe jos. Cirezile continuă să urce pe măsură ce vara înaintează. Acolo sus, uneori la o altitudine de 2 000 până la 2 200 de metri deasupra nivelului mării, cirezile găsesc delicioasa iarbă alpină şi frumoase flori multicolore. Munţii au o abundenţă de izvoare, aşadar vitele nu duc lipsă de apă.

Laptele bun pe care îl dau vacile este uneori adus jos, în vale, pentru consum sau pentru a fi prelucrat. Dar, de cele mai multe ori, untul şi brânza se fac chiar acolo, la cabane în munţi. Pe măsură ce zilele de vară se scurtează, cirezile sunt îndrumate spre păşunile aflate la altitudini mai joase. În cele din urmă vine şi ziua — în funcţie de vreme, de obicei spre sfârşitul lui septembrie — în care cirezile se întorc la grajduri, unde vor ierna. Da, vacanţa lor de vară se apropie de sfârşit! Dar mai întâi are loc o paradă specială.

Marea zi!

S-a ţinut evidenţa producţiei de lapte, iar cele mai productive vaci sunt împodobite în funcţie de cantitatea de lapte pe care au dat-o. Vita care a produs cea mai mare cantitate de lapte va fi în fruntea cirezii în drum spre casă. Capul vitelor este împodobit cu flori de hârtie colorate, cu panglici şi cu crenguţe de brad. Multe au la gât un clopot de metal, care le anunţă sosirea încă de departe.

Cu această ocazie deosebită, văcarii se îmbracă cu cămăşi albe şi cu jachete de catifea neagră brodată. Între timp, în vale, cei de la ferme se adună pe marginea drumului ca să întâmpine vitele, ovaţionându-le.

Odată ajunse în zona mai puţin muntoasă a Elveţiei, vitele sunt îndrumate spre proprietarii lor pentru a petrece încă o iarnă aici. Însă, nu peste mult timp, va sosi momentul altei vacanţe în munţi! Ce viaţă!

 [Fotografii pe toată pagina 18]