Un „cadavru“ revine la viaţă

De la corespondentul nostru din INDONEZIA

LA 17 IULIE 1997 s-a făcut un anunţ neobişnuit la buletinul de ştiri de seară al postului naţional de televiziune din Indonezia. Înflorise una dintre cele mai mari structuri florale din lume. De ce oare să fie considerată simpla înflorire a unei plante un eveniment demn de a fi anunţat la ştirile de seară? Deoarece această plantă deosebită este posibil să fie în floare doar două sau trei zile, iar acest lucru se întâmplă de trei sau de patru ori pe parcursul întregii sale existenţe de 40 de ani. După anunţ, numărul vizitatorilor Grădinii Botanice din Bogor, unde este păstrată planta, a crescut cu 50 la sută. De fapt, planta era vizitată într-o singură zi de peste 20000 de persoane!

Numele botanic complet al plantei este Amorphophallus titanum. Unii o numesc amorfofalus, dar majoritatea indonezienilor o numesc floarea-cadavru pentru că mirosul pe care îl produce când este în floare se aseamănă foarte mult cu cel al unui stârv de peşte în putrefacţie sau al unui şoarece în descompunere. Mirosul de putrefacţie dă semnalul albinelor că planta a înflorit.

Pe lângă mirosul distinctiv, alt lucru care face din amorfofalus o plantă unică este mărimea. La maturitate, planta poate atinge înălţimea celui mai înalt om. O plantă din Grădina Botanică din Bogor a atins înălţimea de 2,5 metri şi a ieşit dintr-o bractee plisată, în formă de vază, ce avea un diametru de 2,6 metri. Acest uriaş floral s-a dezvoltat dintr-un tubercul ce cântărea aproape 100 de kilograme!

În pofida dimensiunilor enorme, amorfofalusul nu se poate mândri ca având cea mai mare floare din lume deoarece structura lui florală este alcătuită, de fapt, nu dintr-o singură floare, ci din numeroase flori mai mici.

Amorfofalusul nu este decât încă un exemplu ce demonstrează adevărul cuvintelor exprimate de psalmist: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ai înmulţit lucrările Tale minunate . . .; nimeni nu poate să le înşiruie înaintea Ta“. — Psalmul 40:5.