Tinerii se întreabă . . .

Taţii care fug de responsabilităţi: Pot ei fugi de consecinţe?

„Când mi-a spus: «Sunt însărcinată», am rămas şocat. Cine avea să se îngrijească de copil? Eu nu eram în stare să mă îngrijesc de o familie. Îmi venea să fug şi să las totul baltă.“ — Jim *.

„ÎN FIECARE an, aproape un milion de adolescente . . . rămân însărcinate“, se afirmă într-un raport al Institutului Alan Guttmacher. Aproximativ „78 la sută dintre copiii născuţi de adolescente sunt născuţi în afara căsătoriei“.

În zilele de odinioară, bărbaţii se simţeau obligaţi să-şi asume responsabilitatea pentru copiii cărora le dădeau viaţă. Dar, aşa cum se afirmă în cartea Teenage Fathers (Taţi adolescenţi), „graviditatea în afara căsătoriei nu mai poartă stigmatul pe care îl purta [cândva]“. În rândul tinerilor din unele comunităţi, faptul de a fi tată poate fi considerat un statut social! Totuşi, puţini sunt acei tineri care îşi iau angajamentul pe termen lung să se îngrijească de copiii cărora le dau viaţă. În cele din urmă, mulţi îi abandonează — fug de responsabilităţi. *

Dar poate scăpa complet un tânăr de consecinţele conduitei imorale? Potrivit Bibliei, nu. Ea avertizează: „Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Aşa cum vom vedea, imoralitatea sexuală are deseori consecinţe pentru tot restul vieţii atât în cazul fetelor, cât şi în cazul băieţilor. Tinerii pot evita aceste consecinţe dacă respectă sfatul clar al Bibliei de a nu comite imoralitate sexuală.

Abandonul: nu este atât de uşor

Îngrijirea unui copil pretinde sacrificii enorme în ce priveşte timpul, banii şi libertatea personală. În cartea Young Unwed Fathers (Taţi tineri necăsătoriţi) se face următoarea observaţie: „Unii tineri nu vor să «se îngrijească de altcineva» când acest lucru înseamnă a avea mai puţin“. Însă mulţi plătesc scump pentru egoismul lor. De exemplu, tribunalele şi legislatorii din multe ţări îi privesc tot mai nefavorabil pe bărbaţii care nu-şi întreţin copiii. Odată ce paternitatea este stabilită din punct de vedere juridic, tinerilor taţi s-ar putea să li se  ceară să plătească o anumită sumă în anii care vor urma, iar acest lucru pe bună dreptate. Mulţi tineri sunt obligaţi să abandoneze şcoala sau să presteze munci slab plătite ca să se achite de aceste obligaţii. „Cu cât vârsta la care devine părinte este mai mică, cu atât instruirea pe care o va avea un tată va fi mai limitată“, se spune în cartea School-Age Pregnancy and Parenthood (Graviditatea la vârsta şcolară şi paternitatea). Iar, dacă nu plăteşte pensia alimentară, persoana ajunge să aibă datorii enorme.

Bineînţeles, nu toţi tinerii sunt insensibili cu privire la copiii lor. La început, mulţi au intenţii bune. Potrivit unui sondaj, 75 la sută dintre taţi şi-au vizitat copilul la maternitate. Totuşi, nu după mult timp, majoritatea taţilor tineri sunt copleşiţi de responsabilităţile pe care le presupune creşterea unui copil.

Mulţi îşi dau seama că, pur şi simplu, nu au calificarea sau experienţa necesară pentru a obţine un loc de muncă potrivit. Ruşinaţi de incapacitatea de a acorda sprijin financiar, în cele din urmă ei îşi abandonează obligaţiile. Cu toate acestea, un tânăr poate fi chinuit de remuşcări ani la rând. Un tată tânăr mărturiseşte: „Uneori mă întreb ce s-a întâmplat cu fiul meu. . . . Mă mustră conştiinţa că l-am părăsit, dar acum l-am pierdut. Probabil, într-o bună zi mă va găsi el“.

Prejudiciile aduse copiilor

De asemenea, taţii care fug de responsabilităţi s-ar putea să încerce puternice sentimente de ruşine: ruşinea de a-şi fi prejudiciat propriul copil. La urma urmei, aşa cum arată Biblia, un copil are nevoie atât de mamă, cât şi de tată (Exodul 20:12; Proverbele 1:8, 9). Când un bărbat îşi părăseşte copilul, el îl expune la o mulţime de probleme. Într-un raport întocmit de Ministerul Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale din S.U.A. se spune: „Copiii mici care trăiesc în familii în care unicul părinte este mama primesc de obicei calificative slabe la testele de vorbire şi de matematică. Copiii între 7 şi 10 ani crescuţi în familii cu un singur părinte primesc în general note mai mici, au mai multe probleme de comportament şi sunt expuşi unui risc mai mare de a avea probleme cronice de sănătate sau de a suferi tulburări de ordin psihic. În rândul adolescenţilor şi al tinerilor adulţi, faptul de a fi crescut într-o familie în care singurul părinte este mama e asociat cu riscul mărit de a da naştere la copii în adolescenţă, cu probabilitatea mărită de a abandona şcoala, cu pedeapsa cu închisoarea şi cu faptul de a nu fi nici angajat, nici elev“.

Revista Atlantic Monthly ajunge la următoarea concluzie: „Potrivit unei mulţimi tot mai mari de dovezi socioştiinţifice, copiii ce provin din familii dezbinate din cauza divorţului sau care sunt născuţi în afara căsătoriei dau rezultate mult mai slabe decât copiii ce provin din familii intacte, iar aceasta în mai multe aspecte ale vieţii. Copiii din familiile monoparentale sunt de şase ori mai expuşi sărăciei. De asemenea, în cazul lor probabilitatea de a rămâne săraci este mult mai mare“.

Este de reţinut că indicarea acestor riscuri are la bază studii statistice efectuate asupra unor grupuri şi nu se aplică neapărat persoanelor individuale. Mulţi dintre aceşti copii devin adulţi echilibraţi şi destoinici în pofida situaţiei familiale dezavantajate. Cu toate acestea, sentimentele de vinovăţie pot apăsa greu asupra unui tânăr care şi-a părăsit copilul. „Mi-e teamă că efectiv [i-am distrus] viaţa“, spune un tată necăsătorit. — Teenage Fathers.

Greutăţile de a-şi întreţine copiii

Nu toţi taţii fug de responsabilităţi. Unii tineri simt pe bună dreptate o obligaţie morală faţă de copiii lor şi doresc cu sinceritate să contribuie la creşterea acestora. Însă, deseori, acest lucru este uşor de spus, dar greu de făcut. În primul rând, un tată necăsătorit poate avea puţine drepturi legale, tânăra şi părinţii ei având dreptul să decidă cât de mult — sau cât de puţin — poate menţine tatăl legătura cu copilul. „Eşti într-o luptă continuă pentru obţinerea anumitor drepturi cu privire la copil“, spune Jim, menţionat la începutul articolului. Prin urmare, pot fi luate anumite decizii cu privire la care tânărul tată se opune cu vehemenţă, cum ar fi adopţia — sau chiar avortul *. „Îmi este greu să-i las pur şi simplu să-l dea vreunui străin“, se plânge un tată tânăr, „dar cred că n-am încotro“.

 Unii tineri o cer în căsătorie pe mama copilului lor. * Este adevărat, căsătoria ar înlătura într-o oarecare măsură ruşinea fetei şi i-ar oferi posibilitatea copilului să crească într-o familie cu ambii părinţi. S-ar putea ca, în pofida conduitei greşite, cei doi să se iubească cu adevărat. Cu toate acestea, faptul că un băiat ajunge la maturitate sexuală nu constituie nici pe departe un indiciu că ar avea maturitatea mintală şi afectivă necesară pentru a fi soţ şi tată sau că ar fi capabil să întreţină din punct de vedere financiar o soţie şi un copil. Potrivit studiilor, căsătoriile încheiate în grabă din cauza gravidităţii în general sunt de scurtă durată. Aşadar, o căsătorie pripită nu este întotdeauna o soluţie înţeleaptă.

Mulţi tineri se oferă să le acorde sprijin financiar copiilor lor. Aşa cum am spus mai înainte, este nevoie de o mare hotărâre ca tânărul tată să continue să asigure acest sprijin pe o perioadă îndelungată, probabil 18 ani sau chiar mai mult! Dar ajutorul constant în această privinţă îi poate ocroti de sărăcie pe mamă şi pe copil.

Însă ce se poate spune despre participarea la creşterea propriu-zisă a copilului? Şi aceasta se poate dovedi o sarcină dificilă. Uneori, părinţii celor doi parteneri se tem că aceştia ar putea avea din nou relaţii sexuale şi, prin urmare, încearcă să-i descurajeze să se mai vadă sau chiar s-ar putea să le interzică acest lucru. Probabil, chiar tânăra nu va dori ca copilul ei să „se ataşeze“ de un bărbat care nu este soţul ei. În orice caz, dacă tatălui i se permite să ţină legătura cu copilul lui, familiile celor doi trebuie să se asigure că vizitele lui sunt bine supravegheate, pentru a preîntâmpina orice alt act de imoralitate.

Din dorinţa de a fi aproape de copiii lor, unii taţi necăsătoriţi au învăţat să facă unele lucruri fundamentale pe care le face un părinte, cum ar fi îmbăierea şi hrănirea copilului sau faptul de a-i citi. Un tânăr care a cultivat apreciere faţă de normele Bibliei poate încerca chiar să-i predea copilului câteva principii din Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:4). Dar, deşi pentru copil o oarecare atenţie plină de iubire din partea tatălui este, fără îndoială, mai bună decât lipsa acesteia, ea nu este acelaşi lucru cu faptul de a-l avea pe tată tot timpul alături. Iar, dacă mama copilului se căsătoreşte cu altcineva, tânărul tată s-ar putea să vadă, neputincios, cum alt bărbat preia sarcina de a-i creşte copilul.

Este clar, aşadar, că a da viaţă unui copil în afara căsătoriei poate aduce multă nefericire atât pentru părinţi, cât şi pentru copil. Pe lângă îngrijorările de ordin practic, există pericolul de a pierde favoarea lui Iehova Dumnezeu, care condamnă relaţiile sexuale ilicite (1 Tesaloniceni 4:3). Deşi este posibil să se treacă cu bine peste o situaţie grea cum e graviditatea în adolescenţă, nu încape îndoială că cel mai bine este să se evite din start implicarea într-o conduită imorală. Un tată tânăr recunoaşte: „Odată ce dai viaţă unui copil în afara căsătoriei, viaţa ta nu va mai fi niciodată aceeaşi“. Într-adevăr, un tată tânăr va avea, probabil, de suportat consecinţele greşelii sale pentru tot restul vieţii (Galateni 6:8). Sfatul Bibliei se dovedeşte din nou foarte înţelept când spune: „Fugiţi de desfrânare!“ — 1 Corinteni 6:18.

[Note de subsol]

^ par. 3 Unele nume au fost schimbate.

^ par. 5 Vezi articolul „Tinerii se întreabă . . . Devii un bărbat adevărat dacă dai viaţă unui copil?“, publicat în ediţia din 22 aprilie 2000 a acestei reviste. Pentru o analiză a consecinţelor pe care le are asupra tinerelor faptul de a creşte într-o familie în care singurul părinte este mama, vezi articolul „Tinerii se întreabă . . . Mame necăsătorite: Mi se poate întâmpla şi mie?“, publicat în ediţia engleză din 22 iulie 1985.

^ par. 16 Vezi articolul „Tinerii se întreabă . . . Este avortul soluţia?“, publicat în ediţia din 8 martie 1995 a revistei Treziţi-vă!

^ par. 17 Legea mozaică îi pretindea unui bărbat care seducea o virgină să se căsătorească cu ea (Deuteronomul 22:28, 29). Totuşi, căsătoria nu era automată, deoarece tatăl fetei o putea interzice (Exodul 22:16, 17). Deşi, în prezent, creştinii nu mai sunt sub Lege, aceasta scoate de fapt în evidenţă gravitatea păcatului de a avea relaţii sexuale preconjugale. — Vezi articolul „Întrebări de la cititori“ publicat în ediţia din 15 octombrie 1990 a revistei Turnul de veghere.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cel mai bine este să se evite din start implicarea într-o conduită imorală