O nestemată în deşert

ÎN DEŞERTURILE ARSE de soare ale Africii, unde precipitaţiile sunt puţine, creşte o nestemată: trandafirul deşertului (Adenium obesum). Având o formă delicată şi ramuri contorsionate, această plantă creşte încet şi trăieşte, după cum se spune, sute de ani. Trunchiul bombat al arbustului şi rădăcinile lui au rolul unui rezervor de apă, permiţându-i plantei să înflorească într-un mediu uscat şi neospitalier.

Seva, rădăcinile şi seminţele lăptoase ale acestei plante suculente conţin o otravă mortală. Extractul din seminţe este folosit la otrăvirea vârfului săgeţilor, iar pescarii locali agită în apă ramuri ale acestei plante pentru ca peştii să ameţească şi, astfel, să poată fi prinşi uşor. În plus, păzitorii de vite şi de cămile folosesc anumite părţi ale plantei pentru prepararea unei otrăvi care să ucidă căpuşele şi păduchii ce le atacă animalele. Este surprinzător că, în pofida capacităţii arbustului de a provoca moartea, animalele sălbatice se hrănesc cu frunzele acestuia fără să fie vătămate.

Dar de ce poate fi numit o nestemată acest trandafir otrăvitor al deşertului? Împodobit cu ciorchini de flori delicate, trandafirul deşertului este impresionant, având culori vii ce variază între roz-deschis şi roşu-închis. Când pământul este uscat şi lipsit de culoare, această frumoasă nestemată sălbatică produce o abundenţă de flori ce strălucesc în lumina soarelui.

Această splendoare a deşertului nu este decât o aducere-aminte a timpului când „deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori“ (Isaia 35:1). Această promisiune minunată va deveni realitate sub apropiata conducere a Regatului lui Dumnezeu. Atunci, întregul pământ „se va bucura“, devenind nu numai un paradis al frumuseţii, ci şi un loc al păcii pentru întreaga omenire. — Psalmul 37:11, 29; Isaia 35:6, 7.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

© Mary Ann McDonald