Copierea uluitoarelor proiecte din lumea vie

Copiii mici se împiedică, cad şi se lovesc la cap. Copiii mai mari cad din copac şi de pe bicicletă. Sportivii se ciocnesc unii de alţii pe terenul de sport. Automobiliştii sunt victime a nenumărate accidente rutiere. Însă, chiar dacă ne lovim, cădem sau ne ciocnim unii de alţii, de cele mai multe ori scăpăm fără răni grave. Noi, oamenii, avem tendinţa să luăm rezistenţa şi capacitatea corpului nostru de a se reface ca pe ceva de la sine înţeles. Dar pe măsură ce oamenii de ştiinţă fac noi descoperiri înţelegem că, începând de la oase până la piele, suntem rezultatul unor proiecte într-adevăr de excepţie.

ACEASTĂ combinaţie dintre tărie şi rezistenţă — la o greutate relativ mică — se poate observa pretutindeni în natură. Copăceii firavi cresc în crăpăturile din beton şi stâncă şi le lărgesc pe măsură ce devin copaci viguroşi. La rândul lor, copacii pot rezista în faţa unor vânturi care doboară stâlpi de înaltă tensiune şi distrug case. Ciocănitorile găuresc lemnul, supunându-şi capul la forţe care ar fărâmiţa orice creier obişnuit. Pielea crocodililor şi a aligatorilor face să ricoşeze suliţele, săgeţile şi chiar gloanţele (compară cu Iov 41:1, 26). Milenii la rând, aceste lucruri i-au impresionat şi i-au nedumerit în acelaşi timp pe oameni.

În ultimii 40 de ani, progresele remarcabile înregistrate în domeniul tehnologiei le-au pus la dispoziţie oamenilor de ştiinţă noi instrumente eficiente pentru a studia secretele ce stau la baza acestor proiecte, dintre care cele mai multe sunt ascunse în interiorul celulei vii. Dacă ne uităm la calitatea proiectului la această scară microscopică, rămânem pur şi simplu fără cuvinte, uluiţi de complexitatea lui. Însă ştiinţa şi-a propus nu doar să descopere secretele care stau la baza remarcabilelor materiale din natură, ci şi să copieze aceste materiale — cel puţin în linii mari. Acest domeniu de studiu este atât de promiţător, încât a dus la apariţia unei noi ramuri a ştiinţei, numită biomimetică (termenul are la bază două cuvinte greceşti, şi anume bíos, care înseamnă „viaţă“, şi mímesis, care înseamnă „imitaţie“).

Biomimetica promite o lume mai bună

„Biomimetica studiază structurile biologice [şi] funcţiile lor“, se explică în cartea Biomimetics: Design and Processing of Materials (Biomimetica: crearea şi prelucrarea materialelor). Tot aici se spune că acest studiu are ca obiectiv ‘găsirea unor idei noi şi aplicarea lor la nivel sintetic aşa cum se observă la nivel biologic’.

Savantul Stephen Wainwright declară că „biomimetica va îngloba biologia moleculară şi îi va lua locul, devenind astfel cea mai captivantă şi mai importantă ramură a biologiei în secolul al XXI-lea“. Profesorul Mehmet Sarikaya afirmă: „Ne aflăm în pragul unei revoluţii în domeniul materialelor, care va fi la fel de importantă ca şi epoca fierului şi revoluţia industrială. Înaintăm rapid spre o nouă eră a materialelor. Cred că, în următorul secol, biomimetica ne va schimba considerabil modul de viaţă“.

De fapt, a început deja să schimbe lumea, după cum vom vedea în continuare. Dar mai întâi să aruncăm o privire asupra câtorva dintre minunăţiile, deocamdată neînţelese, pe care oamenii de ştiinţă le studiază cu asiduitate. De asemenea, vom examina implicaţiile serioase ce derivă din cuvântul „proiect“ şi vom vedea cum anume dau ele sens uluitoarei lumi care ne înconjoară.