Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  1992-08-08

 Potrivit Bibliei

Ar trebui să utilizeze creștinii titluri religioase?

Ar trebui să utilizeze creștinii titluri religioase?

ASTĂZI se vorbește mult despre penuria de preoți în sînul creștinătății, dar în rîndurile lor nu este deloc penurie de titluri religioase. Unele titluri sînt simple, altele pretențioase. Iată cîteva exemple:

  • Pastor anglican: „Reverend“.

  • Episcop romano-catolic (în Italia): „Excelența Sa, Preacuviosul și Reverendisim Monsenior“.

  • Cardinal: „Eminența Sa“.

  • Papa: „Părinte Preasfînt“.

Titlurile „reverend“ și „episcop“ sînt utilizate de atît de mult timp încît ele nu îi deranjează pe majoritatea membrilor bisericii. Dar sînt aceste titluri autorizate de Biblie?

„Reverend“, „episcop“ și „cardinal“

În King James Version, termenul „reverend“ apare doar o singură dată în Psalmul 111:9, unde se spune: „Sfînt și reverend este numele său“. Numele cui? Versetul următor spune: „Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii“ (Psalmul 111:10). În versiunea Nitzulescu aceste două pasaje sînt traduse astfel: „Sfînt și înfricoșat este numele lui. Începutul înțelepciunii este temerea de Iehova“. Așadar, potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu, teama sfîntă, sau reverența, îi aparține în exclusivitate lui Iehova, Atotputernicul. Este corect atunci ca ea să le fie acordată oamenilor?

„Dacă dorește cineva episcopie, bun lucru poftește“, i-a scris Pavel lui Timotei (1 Timotei 3:1, Nitzulescu). Însă, conform traducerii The New Jerusalem Bible, versetul sună: „Cel care dorește să fie un bătrîn care prezidează, dorește o sarcină nobilă“. Creștinilor din secolul întîi care aveau responsabilități li se spunea „bătrîni“ și „supraveghetori“. Erau utilizați acești termeni ca titluri? Nu. Astfel de bărbați nu au fost niciodată numiți „Episcopul Petru“ sau „Bătrînul Iacov“. Iată de ce bărbații creștini maturi din rîndurile Martorilor lui Iehova care slujesc congregației în calitate de bătrîni nu utilizează niciodată termenul „bătrîn“ ca titlu. Termenii „bătrîn“ și „supraveghetor“ (episcop) se aplică acelora care dețin o poziție de autoritate și de răspundere. Termenii descriu, de asemenea, calificările bărbaților numiți și lucrarea pe care o îndeplinesc ei.

Ce se poate spune despre titlul „cardinal“? Se găsește el în Biblie? Nu. În nici o versiune. De fapt, Biserica romano-catolică recunoaște  că acest titlu nu este biblic. New Catholic Encyclopedia spune: „Cuvîntul derivă din latinescul cardo care înseamnă «balama», și pentru a relua cuvintele Papei Eugen al IV-lea, «așa cum ușa unei case se învîrte pe balamalele sale, tot la fel episcopia apostolică, ușa întregii Biserici, stă pe cardinalat și găsește sprijin în el»“. Această lucrare de referință ne informează, de asemenea, că „cardinalii se bucură de privilegiul de a fi numiți «Eminenț㻓. Statutul lor le permite totodată să îmbrace o tunică și o baretă de culoare roșie. Au avut apostolii aceste ‘privilegii’? Biblia răspunde nu.

„Domn“, „monsenior“ și „părinte“

Este drept ca membrii clerului să fie numiți „domni“? Episcopilor anglicani li se dă titlul de „domn“. Prelaților catolici li se dă adesea titlul de „monsenior“, care înseamnă „Domnul meu“. În unele țări, miniștrilor Bisericii Reformate Olandeze li se adresează cu dominee, titlu ce derivă din cuvîntul latinesc dominus, care înseamnă „domn“. Dar Isus și-a instruit discipolii: „știți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele . . . Între voi să nu fie așa“ (Matei 20:25, 26, BC). De asemenea, apostolul Petru a scris: „Nu domniți peste grupul care vă este încredințat, ci fiți un exemplu pentru turmă“ (1 Petru 5:3, NJB). Într-o ocazie, cînd Isus a spălat în mod umil picioarele discipolilor săi, le-a spus: „Voi mă numiți: «Stăpînul și Domnul», și pe bună dreptate; așa sînt“ (Ioan 13:13, NJB). Este drept ca oamenii să utilizeze un titlu religios care îi aparține lui Dumnezeu și Fiului său?

Este corect să se utilizeze titlul religios „părinte“? El este utilizat pe scară largă de romano-catolici și anglicani. „Padre“, însemnînd ‘tată’, este și el larg utilizat. Dar Isus și-a instruit discipolii: „Tată să nu numiți pe nimeni pe pămînt; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri“ (Matei 23:9). Noul Testament pe înţelesul tuturor spune în mod similar: „Nici cu «Părinte» să nu vă adresați nimănui de aici de pe pămînt“. De ce clericii și discipolii lor nu se supun acestei porunci date de Domnul Isus Cristos?

Papa de la Roma este numit, de obicei, „Părinte Sfînt“. Dar colaboratorii săi italieni i se adresează cu Santissimo Padre, care înseamnă „Părinte Preasfînt“. „Tată Sfînt“ este un titlu care apare doar o singură dată în Biblie (Ioan 17:11). El este un titlu aplicat în exclusivitate Ființei Supreme. Este drept pentru creaturile pămîntești și imperfecte să fie numite cu acest titlu?

Uzurpare religioasă

Vă rugăm să citiți și să observați contextul din Matei 23:1–12. Isus începe să vorbească despre farisei, care erau o sectă proeminentă a iudaismului. Ei erau legaliști, extrem de meticuloși în respectarea fiecărui detaliu al Legii mozaice. Le plăcea să se îmbrace și să acționeze astfel încît să atragă atenția asupra lor. Religia lor era ostentativă — stilul de îmbrăcăminte, locurile principale la petreceri, locurile de frunte în sinagogi și titlurile de onoare. Ei chiar pretindeau un respect mai mare decît cel acordat părinților. Ei doreau să fie numiți tată. Însă Isus arată că toți continuatorii săi sînt egali în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Orice titlu care sugerează contrariul este o uzurpare flagrantă a ceea ce aparține lui Dumnezeu. Așadar, Isus interzice utilizarea cuvîntului „tată“ ca titlu onorific în sens religios. Isus accentuează faptul că discipolii săi au un singur Tată în credință, Iehova.

Nu este oare evident că mulți clerici stau pe un ‘pămînt sfînt’ rezervat lui Dumnezeu și Fiului său, și că o mare parte din reverența care i se cuvine în exclusivitate lui Dumnezeu și lui Cristos este atribuită oamenilor imperfecți? Adevărații creștini de astăzi evită să utilizeze titluri religioase măgulitoare și evită practica de a-i pune pe oameni pe piedestale ecleziastice. Printre Martorii lui Iehova unica formă de adresare pentru miniștri este „frate“ (2 Petru 3:15). Acest lucru este în armonie cu ceea ce a zis Isus: „Voi toți sînteți frați“. — Matei 23:8.