Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Ce ne învață Biblia?

Note explicative

Note explicative

1. IEHOVA

Numele lui Dumnezeu este Iehova și înseamnă, după cât se pare, „El face să devină”. Iehova este Dumnezeul Atotputernic; el a creat totul. El are puterea de a face orice dorește.

În ebraică, numele lui Dumnezeu se scria cu patru litere. În română, acestea sunt: YHWH sau IHVH. Numele lui Dumnezeu apare în textul ebraic original al Bibliei de aproape 7 000 de ori. Oameni din toată lumea folosesc forme diferite ale numelui Iehova, pronunțându-l așa cum se obișnuiește în limba lor.

Cap. 1, par. 15

2. BIBLIA ESTE INSPIRATĂ DE DUMNEZEU

Autorul Bibliei este Dumnezeu, însă el a folosit oameni ca să o scrie. Este ca și cum un director i-ar cere secretarei să scrie o scrisoare; secretara este cea care scrie, însă ideile sunt ale directorului. Dumnezeu a folosit spiritul său sfânt pentru a-i îndruma pe scriitorii Bibliei să scrie gândurile sale. Spiritul lui Dumnezeu i-a îndrumat în diferite feluri, uneori prin viziuni sau prin vise, pe care apoi aceștia le-au descris.

Cap. 2, par. 5

3. PRINCIPII

Un principiu este o învățătură din Biblie care explică un adevăr de bază. De exemplu, principiul „tovărășiile rele strică obiceiurile folositoare” ne învață că oamenii cu care ne petrecem timpul ne influențează în bine sau în rău (1 Corinteni 15:33). Iar principiul „ce seamănă omul, aceea va și secera” ne învață că nu putem scăpa de consecințele acțiunilor noastre (Galateni 6:7).

Cap. 2, par. 12

  4. PROFEȚIE

O profeție este un mesaj din partea lui Dumnezeu. Poate fi o explicație a voinței lui Dumnezeu, o învățătură de natură morală, o poruncă sau o judecată. Poate fi și un mesaj cu privire la ceva ce se va întâmpla în viitor. Multe profeții biblice s-au împlinit deja.

Cap. 2, par. 13

5. PROFEȚII DESPRE MESIA

Isus este cel care a împlinit numeroasele profeții biblice referitoare la Mesia. Vezi chenarul „ Profeții despre Mesia”.

Cap. 2, par. 17, n.s.

6. SCOPUL LUI IEHOVA CU PRIVIRE LA PĂMÂNT

Iehova a creat pământul ca acesta să fie un paradis și ca oamenii care îl iubesc pe Iehova să locuiască pe el. Scopul lui nu s-a schimbat. În curând, Dumnezeu va îndepărta răutatea și le va oferi slujitorilor săi viață veșnică.

Cap. 3, par. 1

7. SATAN DIAVOLUL

Satan este îngerul care a început o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. El este numit Satan, care înseamnă „Împotrivitor”, pentru că el luptă împotriva lui Iehova. El mai este numit Diavol, care înseamnă „Calomniator”. El a primit acest nume deoarece spune minciuni despre Dumnezeu și îi înșală pe oameni.

Cap. 3, par. 4

  8. ÎNGERI

Iehova i-a creat pe îngeri cu mult timp înainte să creeze pământul. Îngerii au fost creați să trăiască în cer. Există peste o sută de milioane de îngeri (Daniel 7:10). Ei au nume și personalități diferite. Îngerii loiali dau dovadă de umilință și refuză să primească închinarea oamenilor. Ei au poziții și responsabilități diferite. Unele dintre aceste responsabilități sunt: să slujească înaintea tronului lui Iehova, să transmită mesajele sale, să-i ocrotească și să-i îndrume pe slujitorii săi de pe pământ, să transmită judecățile sale și să susțină lucrarea de predicare (Psalmul 34:7; Revelația 14:6; 22:8, 9). În viitor, ei vor lupta alături de Isus în războiul Armaghedonului (Revelația 16:14, 16; 19:14, 15).

Cap. 3, par. 5; cap. 10, par. 1

9. PĂCAT

Orice simțim, gândim sau facem împotriva lui Iehova sau împotriva voinței sale este un păcat. Păcatul ne strică relația de prietenie cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu ne-a dat legi și principii care ne ajută să nu păcătuim în mod intenționat. Iehova a făcut totul perfect, dar când Adam și Eva au ales să nu asculte de Iehova, ei au păcătuit și, prin urmare, nu au mai fost perfecți. Ei au îmbătrânit și au murit. Și noi îmbătrânim și murim, deoarece moștenim păcatul de la Adam.

Cap. 3, par. 7; cap. 5, par. 3

10. ARMAGHEDON

Este războiul în care Dumnezeu va distruge lumea lui Satan și toată răutatea.

Cap. 3, par. 13; cap. 8, par. 18

 11. REGATUL LUI DUMNEZEU

Regatul lui Dumnezeu este un guvern pe care Iehova l-a adus în existență în cer. Regele acestui Regat este Isus Cristos. În viitor, prin intermediul Regatului, Iehova va înlătura toată răutatea. Regatul lui Dumnezeu va guverna asupra pământului.

Cap. 3, par. 14

12. ISUS CRISTOS

Dumnezeu l-a creat pe Isus înainte de orice altceva. Iehova l-a trimis pe Isus pe pământ ca să moară pentru toți oamenii. După ce Isus a fost omorât, Iehova l-a înviat. Acum, Isus guvernează în cer ca Rege al Regatului lui Dumnezeu.

Cap. 4, par. 2

13. PROFEȚIA DESPRE CELE 70 DE SĂPTĂMÂNI

Biblia a profețit, sau a prezis, când avea să apară Mesia. Acest lucru urma să se întâmple la sfârșitul perioadei cunoscute ca „cele 69 de săptămâni”, care a început în anul 455 î.e.n. și s-a încheiat în anul 29 e.n.

De unde știm că această perioadă s-a încheiat în anul 29 e.n.? Cele 69 de săptămâni au început în anul 455 î.e.n., când Neemia a ajuns la Ierusalim și a început să reconstruiască orașul (Daniel 9:25; Neemia 2:1, 5-8). Așa cum cuvântul „duzină” ne face să ne gândim la numărul 12, tot așa cuvântul „săptămână” ne face să ne gândim la numărul 7. Săptămânile menționate în această profeție nu sunt săptămâni a câte șapte zile, ci sunt săptămâni a câte șapte ani, în armonie cu regula care se aplică deseori în profeții, și anume „o zi pentru un an” (Numerele 14:34; Ezechiel 4:6). Aceasta înseamnă că fiecare săptămână are o durată de șapte ani și că toate cele 69 de săptămâni durează 483 de ani (69 x 7). Dacă numărăm 483 de ani începând cu anul 455 î.e.n., ajungem cu numărătoarea în  anul 29 e.n. Acesta este anul în care Isus a fost botezat și a devenit Mesia (Luca 3:1, 2, 21, 22).

Aceeași profeție mai menționează o săptămână, adică încă șapte ani. În acest interval de timp, mai exact în anul 33 e.n., Mesia avea să fie ucis, iar începând cu anul 36 e.n., vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu avea să fie predicată tuturor națiunilor, nu doar evreilor (Daniel 9:24-27).

Cap. 4, par. 7

 14. ÎNVĂȚĂTURA FALSĂ DESPRE TREIME

Biblia învață că Iehova Dumnezeu este Creatorul și că el l-a creat pe Isus înaintea tuturor celorlalte lucruri (Coloseni 1:15, 16). Isus nu este Atotputernicul Dumnezeu. El nu a spus niciodată că este egal cu Dumnezeu. De fapt, el a zis: „Tatăl este mai mare decât mine” (Ioan 14:28; 1 Corinteni 15:28). Dar unele religii predau doctrina despre Treime, și anume că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane: Tatăl, Fiul și spiritul sfânt. În realitate, cuvintele „treime” și „trinitate” nici nu apar în Biblie. Învățătura despre Treime este falsă.

Spiritul sfânt este forța activă a lui Dumnezeu, puterea sa invizibilă în acțiune, pe care el o folosește pentru a-și realiza voința. Spiritul sfânt nu este o persoană. De exemplu, despre primii creștini se spune că „s-au umplut de spirit sfânt”. Însuși Iehova a spus: „Voi turna din spiritul meu peste orice fel de carne” (Faptele 2:1-4, 17).

Cap. 4, par. 12; cap. 15, par. 17

15. CRUCE

De ce nu folosesc creștinii adevărați crucea când se închină lui Dumnezeu?

  1.  Crucea a fost folosită multă vreme în religiile false. În Antichitate, crucea a fost folosită în închinarea la natură și în ritualuri sexuale păgâne. În primii 300 de ani după moartea lui Isus, creștinii nu au folosit crucea în închinare. Mult mai târziu, împăratul roman Constantin a făcut crucea un simbol al creștinismului. Ea a fost folosită pentru ca tot mai mulți oameni să fie atrași la creștinism. Dar crucea nu a avut nicio legătură cu Isus Cristos. Într-o enciclopedie se spune: „Crucea poate fi întâlnită atât în culturile precreștine, cât și în cele necreștine” (New Catholic Encyclopedia).

  2.    Isus nu a murit pe cruce. Cuvântul grecesc tradus prin „cruce” înseamnă „stâlp vertical”, „lemn” sau „copac”. Într-o lucrare se explică: „Textul grecesc [al Noului Testament] nu sugerează în niciun fel că ar fi vorba despre două bucăți de lemn”. Isus a murit pe un stâlp vertical.

  3.  Iehova nu vrea să folosim icoane sau simboluri în închinarea noastră (Exodul 20:4, 5; 1 Corinteni 10:14).

Cap. 5, par. 12

16. COMEMORAREA

Isus le-a poruncit discipolilor să țină Comemorarea morții sale. Ei fac acest lucru în fiecare an în 14 nisan, zi în care israeliții sărbătoreau Paștele. La Comemorare sunt date din mână în mână pâine și vin, care simbolizează corpul și sângele lui Isus. Cei care vor domni alături de Isus în cer mănâncă din pâine și beau din vin. Cei care au speranța de a trăi veșnic pe pământ asistă cu respect la Comemorare, dar nu mănâncă din pâine și nu beau din vin.

Cap. 5, par. 21

17. SUFLET

În Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi, cuvântul „suflet” este folosit cu referire la 1) o persoană, 2) un animal sau 3) viața unei persoane ori a unui animal. Vom vedea în continuare câteva exemple.

  • O persoană. „În zilele lui Noe . . . puțini, adică opt suflete, au fost salvați prin apă.” (1 Petru 3:20) Aici, cuvântul „suflet” se referă la oameni: Noe și soția lui, cei trei fii ai lor și soțiile acestora.

  • Un animal. „Dumnezeu a . . . zis: «Să mișune apele de o puzderie de suflete vii și să zboare creaturi zburătoare deasupra pământului, pe fața întinderii cerurilor!».” „Și  Dumnezeu a mai zis: «Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mișcă și animale sălbatice ale pământului, după specia lor!» Și așa a fost.” (Geneza 1:20, 24)

  • Viața unui om sau a unui animal. Iehova i-a spus lui Moise: „Au murit toți cei care căutau să-ți vâneze sufletul” (Exodul 4:19). Când a fost pe pământ, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă sufletul în folosul oilor” (Ioan 10:11).

    De asemenea, când o persoană face un lucru „cu tot sufletul”, înseamnă că o face de bunăvoie și cât de bine poate (Matei 22:37; Deuteronomul 6:5). Cuvântul „suflet” poate fi folosit și cu referire la dorința sau la pofta unei ființe. Prin cuvintele „suflet mort” se face referire la un om mort sau la corpul unui om mort (Numerele 6:6; Proverbele 23:2; Hagai 2:13).

Cap. 6, par. 5; cap. 15, par. 17

18. SPIRIT

Cuvântul ebraic și cuvântul grecesc traduse prin „spirit” în Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi pot să însemne diferite lucruri. Totuși, aceste cuvinte se referă întotdeauna la ceva invizibil oamenilor, cum ar fi vântul sau respirația. De asemenea, aceste cuvinte se pot referi la persoane spirituale sau la spiritul sfânt, care este forța activă a lui Dumnezeu. Biblia nu învață că o parte din om continuă să trăiască după ce omul moare (Exodul 35:21; Matei 12:43; Luca 11:13).

Cap. 6, par. 5; cap. 15, par. 17

19. GHEENĂ

Gheena este numele unei văi din apropierea Ierusalimului, unde gunoaiele erau arse și distruse. Nu există nicio dovadă că, pe timpul lui Isus, în această vale ar fi fost chinuiți sau  arși de vii oameni sau animale. Prin urmare, Gheena nu reprezintă un loc invizibil unde oamenii care au murit sunt chinuiți și arși veșnic. Când Isus a vorbit despre cei aruncați în Gheenă, el s-a referit la o distrugere completă (Matei 5:22; 10:28).

Cap. 7, par. 20

20. RUGĂCIUNEA „TATĂL NOSTRU”

Aceasta este rugăciunea-model prin care Isus și-a învățat discipolii să se roage. De exemplu, Isus ne-a învățat să ne rugăm astfel:

  • „Să fie sfințit numele tău”

    Noi ne rugăm ca Iehova să își curețe numele, sau reputația, de orice pată ori minciună spusă la adresa lui. Astfel, orice persoană din cer sau de pe pământ va onora și va respecta numele lui Dumnezeu.

  • „Să vină regatul tău”

    Ne rugăm ca guvernul lui Dumnezeu să distrugă lumea rea a lui Satan, să conducă tot pământul și să-l transforme în paradis.

  • „Să se facă voința ta . . . pe pământ”

    Ne rugăm ca scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ să se împlinească, astfel încât oamenii ascultători să fie perfecți și să trăiască veșnic în Paradis, așa cum a dorit Iehova când i-a creat pe oameni.

Cap. 8, par. 2

21. RĂSCUMPĂRAREA

Iehova a oferit răscumpărarea pentru a-i salva pe oameni din păcat și moarte. Răscumpărarea a fost prețul necesar pentru a fi plătită viața perfectă pierdută de primul om, Adam, și pentru a fi restabilită prietenia oamenilor cu Iehova. Dumnezeu l-a trimis pe Isus pe pământ ca să moară pentru toți păcătoșii. Datorită morții lui Isus,  oamenii au posibilitatea de a trăi pentru totdeauna și de a deveni perfecți.

Cap. 8, par. 21; cap. 9, par. 13

22. DE CE ESTE ANUL 1914 ATÂT DE IMPORTANT?

Din profeția lui Daniel, capitolul 4 aflăm că Dumnezeu avea să aducă în existență Regatul în 1914.

Profeția: Iehova i-a dat regelui Nebucadnețar un vis profetic. În vis, el a văzut un copac mare care a fost tăiat. Butucul a fost prins cu legături de fier și de aramă pentru a nu mai putea crește o perioadă de „șapte timpuri”. După aceea, copacul avea să crească din nou (Daniel 4:1, 10-16).

Ce înseamnă profeția: Copacul reprezintă conducerea lui Dumnezeu. Mulți ani, Iehova s-a folosit de regii din Ierusalim pentru a conduce națiunea Israel (1 Cronici 29:23). Însă acei regi au devenit infideli, iar conducerea lor a luat sfârșit. Ierusalimul a fost distrus în anul 607 î.e.n. În acel an au început cele „șapte timpuri” (2 Regi 25:1, 8-10; Ezechiel 21:25-27). Când Isus a spus „Ierusalimul va fi călcat în picioare de națiuni până se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor”, el se referea la aceste „șapte timpuri” (Luca 21:24). Așadar, cele „șapte timpuri” nu au luat sfârșit când Isus a fost pe pământ. Iehova a promis că avea să numească un Rege la sfârșitul celor „șapte timpuri”. Conducerea acestui nou Rege, Isus, avea să aducă mari binecuvântări asupra poporului lui Dumnezeu de pe întregul pământ, pentru totdeauna (Luca 1:30-33).

Durata celor „șapte timpuri”: Cele „șapte timpuri” au durat 2 520 de ani. Dacă numărăm 2 520 de ani începând din anul 607 î.e.n., ajungem în anul 1914. În acest an, Iehova l-a făcut pe Isus, pe Mesia, Rege al Regatului lui Dumnezeu în ceruri.

 De unde știm că este vorba de 2 520 de ani? Biblia spune că trei timpuri și jumătate sunt echivalentul a 1 260 de zile (Revelația 12:6, 14). Prin urmare, „șapte timpuri” este dublul acestui număr, deci 2 520 de zile. Conform regulii care se aplică deseori în profeții, și anume „o zi pentru un an”, cele 2 520 de zile reprezintă 2 520 de ani (Numerele 14:34; Ezechiel 4:6).

Cap. 8, par. 23

23. ARHANGHELUL MIHAEL

Cuvântul „arhanghel” înseamnă „căpetenie a îngerilor”. Biblia vorbește despre un singur arhanghel, iar numele lui este Mihael (Daniel 12:1; Iuda 9).

Mihael este Conducătorul armatei de îngeri fideli a lui Dumnezeu. În Revelația 12:7 citim: „Mihael și îngerii lui s-au luptat cu balaurul . . . și îngerii lui”. Cartea Revelația spune că acest Conducător al armatei lui Dumnezeu este Isus. Așadar, Mihael este alt nume al lui Isus (Revelația 19:14-16).

Cap. 9, par. 4

24. ZILELE DIN URMĂ

Expresia se referă la perioada în care evenimente importante aveau să aibă loc pe pământ chiar înainte ca Regatul lui Dumnezeu să distrugă lumea lui Satan. Cu referire la aceeași perioadă, Biblia folosește și alte expresii, cum ar fi ‘încheierea acestui sistem’ și „prezența Fiului omului” (Matei 24:3, 27, 37). „Zilele din urmă” au început când Regatul lui Dumnezeu a început să domnească în cer în 1914 și se vor sfârși când lumea lui Satan va fi distrusă la Armaghedon (2 Timotei 3:1; 2 Petru 3:3).

Cap. 9, par. 5

 25. ÎNVIERE

Învierea este readucerea la viață de către Dumnezeu a unei persoane care a murit. În Biblie sunt menționate nouă învieri. Ilie, Elisei, Isus, Petru și Pavel au înviat oameni. Aceste miracole au fost posibile doar prin puterea lui Dumnezeu. Iehova promite că-i va învia la viață pe pământ atât pe „cei drepți”, cât și pe „cei nedrepți” (Faptele 24:15). Biblia vorbește și despre o înviere la viață cerească. Aceasta are loc când cei aleși, sau unși, de Dumnezeu sunt înviați în cer alături de Isus (Ioan 5:28, 29; 11:25; Filipeni 3:11; Revelația 20:5, 6).

Cap. 9, par. 13

26. SPIRITISM

Spiritismul este o practică greșită și se referă la încercarea oamenilor de a comunica cu spiritele, fie direct, fie prin intermediul cuiva, cum ar fi un vraci, un vrăjitor sau un medium spiritist. Cei ce practică spiritismul fac acest lucru deoarece cred în învățătura falsă că omul are un spirit care continuă să trăiască după moarte și devine o fantomă cu puteri mari. Demonii încearcă să-i facă pe oameni să nu asculte de Dumnezeu. Astrologia, ghicitoria, magia, vrăjitoria, superstițiile, ocultismul și puterile supranaturale au toate legătură cu spiritismul. Multe cărți, reviste, horoscoape, filme, desene și chiar unele cântece fac ca magia, demonii și puterile supranaturale să pară interesante sau lipsite de pericole. Multe obiceiuri de înmormântare, cum ar fi parastasele, pomenile, sacrificiile de animale sau priveghiul au legătură cu demonii. Unii oameni se droghează pentru a primi și a folosi puterea demonilor (Galateni 5:20; Revelația 21:8).

Cap. 10, par. 10; cap. 16, par. 4

 27. SUVERANITATEA LUI IEHOVA

Iehova este Dumnezeul Atotputernic. El a creat întregul univers (Revelația 15:3). De aceea, el este Proprietarul tuturor lucrurilor și este Suveran, cu alte cuvinte are autoritate deplină asupra întregii sale creații (Psalmul 24:1; Isaia 40:21-23; Revelația 4:11). El a făcut legi pentru tot ce a creat. Iehova are și autoritatea de a numi conducători. Când îl iubim pe Dumnezeu și ascultăm de el, noi îi susținem suveranitatea (1 Cronici 29:11).

Cap. 11, par. 10

28. AVORT

Avortul este acțiunea voită prin care se provoacă moartea unui copil nenăscut. Nu ne referim aici la un accident sau la rezultatul unei reacții naturale a corpului uman. Încă din momentul conceperii, copilul nu este pur și simplu o altă parte a corpului mamei. El este o persoană individuală.

Cap. 13, par. 5

29. TRANSFUZIE DE SÂNGE

Transfuzia de sânge este o procedură medicală prin care sânge integral sau unul dintre cele patru componente principale ale lui este introdus în corpul unei persoane. Acesta poate proveni de la altă persoană sau din propriul sânge care a fost stocat. Principalele componente ale sângelui sunt plasma, globulele roșii (hematiile), globulele albe (leucocitele) și plachetele sanguine (trombocitele).

Cap. 13, par. 13

 30. DISCIPLINĂ

În Biblie, cuvântul „disciplină” nu înseamnă pur și simplu pedeapsă. Când suntem disciplinați, suntem instruiți, educați și corectați. Iehova nu este rău sau crud cu cei pe care îi disciplinează (Proverbele 4:1, 2). El le-a lăsat părinților un exemplu frumos. Modul său de a disciplina este atât de eficient, încât cineva chiar poate ajunge să iubească disciplinarea (Proverbele 12:1). Iehova își iubește slujitorii și îi instruiește. Prin modul în care îi instruiește, el îi ajută să-și corecteze unele idei greșite și să învețe să gândească și să acționeze așa cum dorește el. Pentru părinți, a-și disciplina copiii înseamnă a-i ajuta să înțeleagă motivele pentru care trebuie să fie ascultători. Înseamnă și a-i ajuta să învețe să-l iubească pe Iehova și Biblia, Cuvântul său, și să înțeleagă principiile din ea.

Cap. 14, par. 13

31. DEMONI

Aceștia sunt ființe invizibile, spirite rele care au puteri supranaturale. Demonii sunt îngeri răi. Ei au devenit răi când s-au făcut dușmani cu Dumnezeu neascultând de el (Geneza 6:2; Iuda 6). Ei s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea împotriva lui Iehova (Deuteronomul 32:17; Luca 8:30; Faptele 16:16; Iacov 2:19).

Cap. 16, par. 4