Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Să ne apropiem de Iehova

 CAPITOLUL 10

Să ne folosim puterea ca nişte „imitatori ai lui Dumnezeu“

Să ne folosim puterea ca nişte „imitatori ai lui Dumnezeu“

1. În ce capcană subtilă cad cu uşurinţă oamenii?

„NU EXISTĂ putere care să nu ascundă o capcană plină de perfidie.“ Aceste cuvinte aparţinând unei poete din secolul al XIX-lea atrag atenţia asupra unui pericol subtil: abuzul de putere. Din nefericire, oamenii imperfecţi cad cu prea multă uşurinţă în această capcană. Într-adevăr, istoria demonstrează că ‘omul a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’ (Eclesiastul 8:9). Puterea exercitată fără iubire a cauzat omenirii suferinţe de nedescris.

2, 3. a) De ce este remarcabil modul în care îşi foloseşte Iehova puterea? b) Ce ar putea să însemne puterea noastră, şi cum ar trebui să facem uz de puterea pe care o avem?

2 Nu este însă extraordinar că, deşi are o putere nelimitată, Iehova Dumnezeu nu abuzează niciodată de ea? Aşa cum am observat în capitolele anterioare, el îşi foloseşte întotdeauna puterea — indiferent că este vorba de puterea creatoare, distrugătoare, ocrotitoare sau de restabilire — în armonie cu scopurile sale iubitoare. Când reflectăm la modul în care îşi exercită Iehova puterea, ne simţim îndemnaţi să ne apropiem de el. Lucrul acesta, la rândul lui, ne poate motiva să ne folosim puterea ca nişte „imitatori ai lui Dumnezeu“ (Efeseni 5:1). Dar ce fel de putere deţinem noi, oamenii, nişte fiinţe neînsemnate?

3 Să nu uităm că omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu“ (Geneza 1:26, 27). Prin urmare, şi noi avem putere — cel puţin o mică „măsură“. În puterea noastră stă fie să facem anumite lucruri, de pildă, să muncim; fie să exercităm control sau autoritate asupra altora; fie să-i influenţăm pe alţii, îndeosebi pe cei ce ne iubesc; putere ar mai putea însemna şi forţa noastră fizică, sau vigoarea, ori bunurile materiale  pe care le posedăm. Psalmistul a spus cu privire la Iehova: „La Tine este izvorul vieţii“ (Psalmul 36:9). Prin urmare, în mod direct sau indirect, Dumnezeu este sursa oricărei puteri legitime pe care am putea-o avea. De aceea, noi vrem s-o folosim într-un mod care să-i facă plăcere. Dar cum?

Secretul este iubirea

4, 5. a) Care este secretul folosirii corecte a puterii, şi ce exemplu ne oferă Dumnezeu în acest sens? b) Cum ne va ajuta iubirea să ne folosim corect puterea?

4 Secretul folosirii corecte a puterii este iubirea. Şi nu este chiar Dumnezeu cel mai mare exemplu în acest sens? Aminteşte-ţi de cele patru însuşiri ale lui Dumnezeu: puterea, dreptatea, înţelepciunea şi iubirea, însuşiri pe care le-am analizat în capitolul 1. Care dintre ele este predominantă? Iubirea. „Dumnezeu este iubire“, se spune în 1 Ioan 4:8. Într-adevăr, Iehova este iubire prin însăşi natura lui; iubirea se vede în tot ceea ce face El. De aceea, fiecare expresie a puterii sale izvorăşte din iubire şi este, mai presus de toate, spre binele celor ce-l iubesc.

5 Iubirea ne va ajuta şi să ne folosim puterea în mod corect. Biblia ne spune că iubirea este „bună“ şi „nu îşi caută propriile interese“ (1 Corinteni 13:4, 5). Prin urmare, iubirea nu ne va îngădui să acţionăm cu asprime sau cu cruzime faţă de cei asupra cărora avem o oarecare autoritate. Dimpotrivă, ea ne va îndemna să-i tratăm pe alţii cu demnitate şi să punem necesităţile şi sentimentele lor mai presus de ale noastre. — Filipeni 2:3, 4.

6, 7. a) Ce este teama sfântă, şi cum ne poate ajuta ea să evităm folosirea greşită a puterii? b) Daţi un exemplu pentru a arăta legătura dintre teama de a-i displăcea lui Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu.

6 Iubirea este legată de o altă calitate care ne poate ajuta să evităm abuzul de putere: teama sfântă. Cât de preţioasă este această calitate? „În teamă de Iehova se întoarce cineva de la rău“, se spune în Proverbele 16:6. Abuzul de putere este una  dintre căile rele de pe care trebuie să ne întoarcem. Teama de Dumnezeu ne va împiedica să ne purtăm aspru cu cei asupra cărora avem autoritate. De ce? În primul rând, pentru că suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care îi tratăm (Neemia 5:1–7, 15). Dar teama sfântă înseamnă mai mult decât atât. Cuvintele folosite în original pentru „teamă“ transmit ideea de respect profund şi teamă reverenţioasă faţă de Dumnezeu. În felul acesta, Biblia asociază teama cu iubirea pentru Dumnezeu (Deuteronomul 10:12, 13). Această teamă reverenţioasă presupune şi o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea lui Dumnezeu — nu pentru simplul motiv că ne temem de consecinţe, ci pentru că îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu.

7 Să ilustrăm: Gândeşte-te la legătura strânsă dintre un băieţel şi tatăl lui. Băiatul simte afecţiunea şi interesul iubitor al tatălui său faţă de el. Totodată, copilul este conştient şi de ceea ce aşteaptă tatăl lui de la el, precum şi că acesta îl va disciplina dacă nu se poartă frumos. Totuşi, băiatul nu trăieşte cu o teamă morbidă faţă de tatăl său. Dimpotrivă, ţine mult la el. Micuţul se bucură să facă ceea ce ştie că îi va aduce aprobarea tatălui său. La fel stau lucrurile şi cu teama sfântă. Deoarece îl iubim pe Iehova, Tatăl nostru ceresc, ne este groază să facem ceva ce l-ar ‘mâhni în inima Lui’ (Geneza 6:6). Dimpotrivă, dorinţa noastră este să-i bucurăm inima (Proverbele 27:11). Acesta este motivul pentru care noi vrem să ne folosim corect puterea. În continuare, analiza noastră se va concentra asupra câtorva domenii în care putem proceda astfel.

În familie

8. a) Ce autoritate au soţii în familie, şi cum trebuie exercitată aceasta? b) Cum poate demonstra soţul că îşi onorează soţia?

8 Ne vom referi mai întâi la cercul familial. „Soţul este capul soţiei“, se spune în Efeseni 5:23. Cum trebuie să-şi exercite soţul autoritatea dată lui de Dumnezeu? Biblia le spune soţilor să locuiască cu soţiile lor „potrivit cunoştinţei, acordându-le  onoare ca unui vas mai slab“ (1 Petru 3:7). Substantivul grecesc tradus prin „onoare“ înseamnă „preţ, valoare, . . . respect“. Diferite forme ale acestui cuvânt se traduc prin „daruri“ şi „preţios“ (Faptele 28:10; 1 Petru 2:7). Un soţ care îşi iubeşte soţia nu o maltratează fizic, nu o umileşte şi nu o discreditează, făcând-o să se simtă fără valoare. Dimpotrivă, el îi recunoaşte valoarea şi o tratează cu respect. El arată prin cuvinte şi fapte — în particular şi în public — că ea este preţioasă pentru el (Proverbele 31:28). Un asemenea soţ câştigă nu numai iubirea şi respectul soţiei sale, ci şi, ceva mai important, aprobarea lui Dumnezeu.

Soţii şi soţiile îşi folosesc corect puterea tratându-se cu iubire şi respect

9. a) Ce putere au soţiile în familie? b) Ce o poate ajuta pe o soţie să-şi folosească aptitudinile pentru a-şi sprijini soţul, şi cu ce rezultat?

9 Şi soţiile au o anumită putere în familie. Biblia vorbeşte despre femei credincioase care, fără a încălca principiul autorităţii, au luat iniţiativa în a-i influenţa pe soţii lor în sens pozitiv sau în a-i ajuta să evite erori de judecată (Geneza 21:9–12; 27:46—28:2). Poate că o soţie are o minte mai ageră decât soţul ei sau poate că are anumite aptitudini pe care soţul ei nu le are. Totuşi, ea trebuie să aibă „un respect profund faţă de soţul ei“ şi ‘să-i fie supusă ca Domnului’ (Efeseni 5:22, 33). Dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu o va ajuta pe soţie să-şi folosească aptitudinile pentru a-şi sprijini soţul şi nu pentru a-l discredita sau pentru a încerca să-l domine. O femeie cu adevărat înţeleaptă colaborează îndeaproape cu soţul ei pentru a suda relaţiile din sânul familiei. În felul acesta, ea păstrează pacea cu Dumnezeu. — Proverbele 14:1.

10. a) Ce autoritate le-a acordat Dumnezeu părinţilor? b) Care este semnificaţia cuvântului „disciplină“, şi cum trebuie administrată ea (vezi şi nota de subsol)?

10 Părinţii au primit şi ei autoritate de la Dumnezeu. Biblia dă următorul sfat: „Taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). În Biblie, cuvântul „disciplină“ poate să însemne „creştere, educaţie, instruire“. Copiii au nevoie de disciplină;  ei se dezvoltă armonios într-un mediu în care există reguli şi limite clar stabilite. Biblia pune această disciplină, sau instruire, în legătură cu iubirea (Proverbele 13:24). Prin urmare, niciodată „nuiaua disciplinei“ * nu trebuie folosită în mod exagerat, nici pe plan emoţional, nici fizic (Proverbele 22:15; 29:15). Disciplina rigidă sau severă administrată fără pic de iubire este un abuz de autoritate din partea părinţilor şi poate să zdrobească spiritul copilului (Coloseni 3:21). Pe de altă parte, disciplina echilibrată, administrată în mod corect, le transmite copiilor că părinţii lor îi iubesc şi că nu le este indiferent ce fel de persoane vor deveni când se vor face mari.

11. Cum îşi pot folosi copiii puterea în mod corect?

11 Ce se poate spune despre copii? Cum îşi pot folosi ei în mod corect puterea? „Frumuseţea tinerilor este puterea lor“, se spune în Proverbele 20:29NW. Cu siguranţă, cel mai bun mod în care tinerii îşi pot folosi forţa şi vigoarea este acela de a-i sluji Marelui lor Creator (Eclesiastul 12:1). E bine ca tinerii să nu uite că acţiunile lor pot influenţa sentimentele părinţilor lor (Proverbele 23:24, 25). Când copiii ascultă de părinţii lor temători de Dumnezeu şi adoptă o conduită corectă, ei le bucură inima (Efeseni 6:1). O astfel de conduită este „plăcut[ă] în Domnul“. — Coloseni 3:20.

În congregaţie

12, 13. a) Cum trebuie să-şi considere bătrânii autoritatea în congregaţie? b) Daţi un exemplu pentru a arăta de ce bătrânii trebuie să trateze turma cu tandreţe.

12 Iehova a numit supraveghetori care să ia iniţiativa în congregaţia creştină (Evrei 13:17). Aceşti bărbaţi calificaţi trebuie să-şi folosească autoritatea primită de la Dumnezeu oferind ajutor când este necesar şi contribuind la bunăstarea  spirituală a turmei. Poziţia pe care o au le dă oare bătrânilor dreptul să stăpânească peste colaboratorii lor? Nicidecum! Bătrânii trebuie să aibă un punct de vedere umil şi echilibrat asupra rolului pe care îl au în congregaţie (1 Petru 5:2, 3). Biblia le spune supraveghetorilor: „Păstoriţi congregaţia lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu“ (Faptele 20:28). Acesta este un motiv serios pentru a-l trata cu tandreţe pe fiecare membru al turmei.

13 Această situaţie ar putea fi ilustrată astfel: Un prieten apropiat te roagă să ai grijă de un obiect la care ţine mult. Ştii că prietenul tău a investit mulţi bani în obiectul respectiv. Nu ai umbla cu el cu atenţie şi cu grijă ca să nu-l strici? În mod asemănător, Dumnezeu le-a încredinţat bătrânilor responsabilitatea de a avea grijă de ceva cu adevărat preţios: congregaţia, ai cărei membri sunt asemănaţi cu oile (Ioan 21:16, 17). Iehova îşi iubeşte oile, le iubeşte atât de mult, încât le-a cumpărat cu sângele preţios al Fiului său unic-născut, Isus Cristos. Preţul pe care l-a plătit Iehova este cel mai mare preţ care putea fi plătit. Bătrânii umili nu uită lucrul acesta şi tratează oile lui Iehova cu consideraţie.

„Puterea limbii“

14. Ce putere are limba?

14 „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“, spune Biblia (Proverbele 18:21). Într-adevăr, limba poate face mult rău. Cine nu s-a simţit lezat de o remarcă necugetată sau chiar defăimătoare? Dar limba are şi puterea de a aduce alinare. „Limba înţelepţilor aduce vindecare“, se spune în Proverbele 12:18. Da, cuvintele constructive şi încurajatoare pot fi ca un calmant sau ca un balsam pentru inimă. Să analizăm câteva exemple.

15, 16. În ce fel ne putem folosi limba pentru a-i încuraja pe alţii?

15 „Vorbiţi-le consolator sufletelor deprimate“, suntem îndemnaţi în 1 Tesaloniceni 5:14. Da, chiar şi slujitorii fideli  ai lui Iehova pot cădea uneori pradă depresiei. Cum îi putem ajuta pe cei deprimaţi? Adresaţi-le laude sincere pentru lucruri concrete ajutându-i astfel să înţeleagă cât de valoroşi sunt în ochii lui Iehova. Adresaţi-le cuvinte încurajatoare din Biblie, arătându-le că Iehova îi iubeşte cu adevărat pe cei „cu inima zdrobită“ şi „cu duhul înfrânt“ şi că le poartă de grijă (Psalmul 34:18). Când ne folosim puterea limbii pentru a-i consola pe alţii, demonstrăm că îl imităm pe Dumnezeul nostru compătimitor, „care îi mângâie pe cei abătuţi“. — 2 Corinteni 7:6.

16 De asemenea, ne putem folosi de puterea limbii pentru a le adresa altora cuvintele încurajatoare de care au mare nevoie. A pierdut un colaborator în credinţă pe cineva drag în moarte? Cuvintele compătimitoare prin care ne exprimăm grija şi compasiunea pot mângâia o inimă îndurerată. Se luptă un frate sau o soră în vârstă cu sentimentul inutilităţii? Câteva cuvinte bine gândite îi pot asigura pe cei în vârstă că sunt valoroşi şi apreciaţi. Se luptă cineva cu o boală cronică? Câteva cuvinte amabile spuse la telefon sau personal pot ridica  moralul unei persoane bolnave. Cât de mulţumit trebuie să fie Creatorul nostru când noi ne folosim puterea limbii pentru a rosti cuvinte care sunt ‘bune pentru a zidi’! — Efeseni 4:29.

Declararea veştii bune — o modalitate excelentă de a ne folosi puterea

17. Care este o modalitate importantă prin care ne putem folosi limba pentru a le face bine altora, şi de ce trebuie să facem lucrul acesta?

17 Nu există nici o modalitate mai importantă de a ne folosi puterea limbii ca împărtăşirea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu altor persoane. În Proverbele 3:27 se spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“. Avem obligaţia de a le spune altora vestea bună salvatoare de vieţi. Nu ar fi corect să ţinem doar pentru noi mesajul urgent pe care ni l-a încredinţat  Iehova cu atâta generozitate (1 Corinteni 9:16, 22). Dar în ce măsură se aşteaptă Iehova să participăm la această lucrare?

Să-i slujim lui Iehova cu „toată forţa“ noastră

18. Ce aşteaptă Iehova de la noi?

18 Iubirea noastră pentru Iehova ne îndeamnă să participăm din plin la ministerul creştin. Ce aşteaptă Iehova de la noi? Ceva ce fiecare, indiferent de situaţia în care se află, poate să dea: „Orice lucru faceţi, lucraţi la el din tot sufletul, ca pentru Iehova, şi nu ca pentru oameni“ (Coloseni 3:23). Enunţând cea mai mare poruncă, Isus a spus: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată forţa ta“ (Marcu 12:30). Da, Iehova se aşteaptă ca fiecare dintre noi să-l iubească şi să-i slujească din tot sufletul.

19, 20. a) De vreme ce sufletul include inima, mintea şi forţa, de ce sunt menţionate şi acestea în Marcu 12:30? b) Ce înseamnă a-i sluji lui Iehova din tot sufletul?

19 Ce înseamnă să-i slujim lui Dumnezeu din tot sufletul? Sufletul se referă la întreaga noastră fiinţă, la capacităţile noastre mintale şi fizice. De vreme ce sufletul cuprinde inima, mintea şi forţa, de ce mai sunt menţionate şi acestea în Marcu 12:30? Să facem o ilustrare. În timpurile biblice, o persoană se putea vinde (îşi vindea sufletul) în sclavie. Totuşi, sclavul putea să nu-i slujească stăpânului său din toată inima; el putea să nu-şi folosească toată forţa sau toate capacităţile intelectuale în interesul stăpânului său (Coloseni 3:22). Prin urmare, după cât se pare Isus a menţionat şi aceste capacităţi pentru a sublinia că trebuie să oferim tot ce avem în serviciul nostru adus lui Dumnezeu. A-i sluji lui Dumnezeu cu tot sufletul înseamnă a ne oferi pe noi înşine, folosindu-ne toată forţa şi toată energia în serviciul său.

20 A sluji din tot sufletul înseamnă oare să dedicăm cu toţii acelaşi număr de ore şi aceeaşi măsură de energie în minister? Ar fi imposibil, deoarece situaţia şi aptitudinile diferă de la o  persoană la alta. De exemplu, o persoană tânără, cu o sănătate bună şi în putere va putea să petreacă mai mult timp în predicare decât o persoană în vârstă, pe care au lăsat-o puterile. O persoană celibatară, care nu are obligaţii familiale, va face, probabil, mai mult decât o persoană care trebuie să se îngrijească de o familie. Dacă avem forţa necesară, iar situaţia ne permite să facem mult în minister, ar trebui să fim foarte recunoscători! Bineînţeles, nu am vrea să avem niciodată un spirit critic şi să ne comparăm cu alţii (Romani 14:10–12). Dimpotrivă, noi vrem să ne folosim puterea pentru a-i încuraja pe alţii.

21. Care este cea mai bună şi mai eficientă modalitate de a ne folosi puterea?

21 Iehova a dat un exemplu perfect în ce priveşte exercitarea corectă a puterii. Noi vrem să-l imităm cât mai bine posibil. Ne vom folosi corect puterea dacă îi vom trata cu demnitate pe cei asupra cărora avem o anumită măsură de autoritate. În plus, dorim să îndeplinim cu tot sufletul lucrarea de predicare, salvatoare de vieţi, pe care ne-a încredinţat-o Iehova (Romani 10:13, 14). Nu uita că Iehova este bucuros când îi oferi tot ce ai mai bun. Nu te îndeamnă inima să faci tot ce poţi pentru a-i sluji unui Dumnezeu atât de înţelegător şi de iubitor? Acesta este cel mai bun şi mai important mod în care ne putem folosi puterea.

^ par. 10 În ebraica biblică, termenul folosit pentru „nuia“ însemna un băţ sau un baston, care semăna cu cel folosit de un păstor pentru a-şi îndruma oile (Psalmul 23:4). Tot la fel, „nuiaua“ autorităţii părinţilor sugerează o îndrumare iubitoare, nu o pedeapsă severă sau brutală.