1–3. a) Cu ce ameninţare din partea egiptenilor s-au confruntat israeliţii? b) Cum a luptat Iehova pentru poporul său?

ISRAELIŢII erau prinşi ca într-o capcană — o parte a drumului era străjuită de munţi abrupţi cu creste ameţitoare, de cealaltă parte era marea imposibil de trecut! Armata egipteană, o nemiloasă maşină ucigătoare, îi urmărea cu înverşunare, hotărâtă să-i nimicească. * Cu toate acestea, Moise le-a spus israeliţilor să nu-şi piardă încrederea. „Iehova însuşi va lupta pentru voi“, i-a asigurat el. — Exodul 14:14NW.

2 Totuşi, se pare că Moise a strigat după ajutor la Iehova, iar Dumnezeu i-a răspuns în felul următor: „De ce strigaţi la Mine? . . . Ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o“ (Exodul 14:15, 16). Încearcă să-ţi imaginezi evenimentele care au urmat! Iehova i-a poruncit imediat îngerului său, iar stâlpul de nor s-a mutat în spatele coloanei israelite, întinzându-se, probabil, ca un zid şi blocând linia de atac a egiptenilor (Exodul 14:19, 20; Psalmul 105:39). Moise şi-a întins mâna. Pusă în mişcare de un vânt puternic, marea s-a despărţit în două. Încremenite, apele au stat ca nişte ziduri, deschizând un drum suficient de larg pe care să treacă întreaga naţiune! — Exodul 14:21; 15:8.

3 În faţa unei asemenea manifestări de putere, era de aşteptat ca Faraonul să le ordone trupelor sale să se retragă. Trufaşul Faraon a ordonat însă începerea atacului (Exodul 14:23). Egiptenii urmăritori s-au năpustit în neştire în albia mării, însă, la scurt timp după aceea, când roţile carelor lor au început  să iasă din osii, atacul s-a transformat în haos. În momentul în care israeliţii au ajuns nevătămaţi pe celălalt ţărm, Iehova i-a poruncit lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor“. Zidurile de apă se prăbuşesc, înghiţindu-i de vii pe Faraon şi armatele lui! — Exodul 14:24–28; Psalmul 136:15.

La Marea Roşie, Iehova însuşi s-a dovedit a fi „un războinic viteaz“

4. a) Ce s-a dovedit Iehova a fi la Marea Roşie? b) Cum ar putea reacţiona unii când citesc despre această ipostază a lui Iehova?

4 Eliberarea naţiunii Israel la Marea Roşie a fost un eveniment memorabil din istoria relaţiilor lui Dumnezeu cu omenirea. Cu acea ocazie Iehova s-a dovedit a fi „un războinic viteaz“ (Exodul 15:3). Dar ce sentimente îţi trezeşte această ipostază în care apare Iehova? Trebuie să recunoaştem că războiul i-a adus familiei umane multă suferinţă şi nefericire. Se poate spune oare că modul în care îşi foloseşte Iehova puterea de distrugere ar putea fi mai degrabă o piedică decât o încurajare în calea apropierii tale de el?

Războaiele divine în contrast cu războaiele oamenilor

5, 6. a) De ce este numit Dumnezeu în mod potrivit „Iehova al armatelor“? b) În ce privinţă se deosebesc războaiele divine de războaiele purtate de oameni?

5 Dumnezeu este numit „Iehova al armatelor“ de aproape trei sute de ori în Scripturile ebraice şi de două ori în Scripturile greceşti creştine (1 Samuel 1:11NW). În calitate de Conducător Suveran, Iehova are sub comanda sa o imensă armată de forţe îngereşti (Iosua 5:13–15; 1 Împăraţi 22:19). Potenţialul de distrugere al acestei armate este înspăimântător (Isaia 37:36). Uciderea oamenilor nu este deloc o privelişte plăcută. Cu toate acestea, trebuie să reţinem că războaiele lui Dumnezeu nu seamănă deloc cu războaiele meschine purtate de oameni. Conducătorii militari şi politici încearcă,  probabil, să atribuie motive nobile agresiunii lor militare. Însă războaiele purtate de oameni au la bază, fără excepţii, lăcomia şi egoismul.

6 Spre deosebire de oameni, Iehova nu se lasă condus orbeşte de sentimente. În Deuteronomul 32:4 se afirmă: „El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru.“ Cuvântul lui Dumnezeu condamnă furia nestăpânită, cruzimea şi violenţa (Geneza 49:7; Psalmul 11:5). Prin urmare, Iehova nu acţionează niciodată fără un motiv întemeiat. El îşi foloseşte puterea de distrugere cu măsură şi numai în ultimă instanţă. Iată ce a spus el în acest sens prin intermediul profetului Ezechiel: „«Doresc Eu moartea celui rău?» zice Stăpânul DOMNUL. «Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?»“ — Ezechiel 18:23.

7, 8. a) De ce a ajuns Iov la o concluzie greşită în ce priveşte suferinţele sale? b) Cum a corectat Elihu modul de gândire greşit al lui Iov? c) Ce putem învăţa din ceea ce i s-a întâmplat lui Iov?

7 Atunci de ce îşi foloseşte Iehova puterea de distrugere? Înainte de a afla răspunsul, ar fi bine să ne aducem aminte de fidelul Iov. Satan a pus la îndoială că Iov — şi, de fapt, orice om — ar rămâne integru în încercări. Iehova a răspuns la această provocare îngăduindu-i lui Satan să pună la încercare integritatea lui Iov. Drept urmare, Iov s-a îmbolnăvit, şi-a pierdut averea şi copiii (Iov 1:1—2:8). Fără să aibă cunoştinţă de controversele implicate, Iov a tras în mod greşit concluzia că suferinţele lui erau o pedeapsă nedreaptă din partea lui Dumnezeu. El l-a întrebat pe Dumnezeu de ce îl făcuse o „ţintă“ şi de ce îl trata ca pe un „vrăjmaş“. — Iov 7:20; 13:24.

8 Un tânăr pe nume Elihu i-a spus lui Iov ce era greşit în raţionamentul său. „Crezi că dreptatea ta este mai mare decât a lui Dumnezeu?“ (Iov 35:2). Prin urmare, ar fi o dovadă de nechibzuinţă din partea noastră să credem că noi ştim mai bine decât Dumnezeu anumite lucruri sau să presupunem că el a  fost nedrept într-o anumită situaţie. „Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău“, a declarat Elihu. După aceea, el a spus: „Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă niciodată dreptatea în picioare“ (Iov 34:10; 36:22, 23; 37:23, Biblia ortodoxă, ediţia din 1988). Putem fi siguri că, atunci când luptă, Dumnezeu are motive întemeiate să procedeze astfel. Păstrând în minte această idee, să examinăm în continuare câteva dintre motivele pentru care Dumnezeul păcii îmbracă haina de războinic. — 1 Corinteni 14:33.

Ce anume îl determină pe Dumnezeul păcii să lupte

9. De ce luptă Dumnezeul păcii?

9 După ce l-a elogiat pe Dumnezeu numindu-l „un războinic viteaz“, Moise a declarat: „Cine între dumnezei este ca tine, o, Iehova? Cine este ca tine, care te dovedeşti puternic în sfinţenie?“ (Exodul 15:11NW). În mod asemănător, profetul Habacuc a scris: „Tu ai ochii prea curaţi ca să vezi ce este rău şi nu poţi să priveşti nenorocirea“ (Habacuc 1:13NW). Deşi Iehova este Dumnezeul iubirii, el este şi Dumnezeul sfinţeniei şi al dreptăţii. Uneori, aceste calităţi îl obligă să-şi folosească puterea de distrugere (Isaia 59:15–19; Luca 18:7). Aşadar, Dumnezeu nu-şi pătează sfinţenia atunci când luptă. Dimpotrivă, el luptă tocmai pentru că este sfânt. — Exodul 39:30.

10. a) Când a purtat Dumnezeu prima dată război şi de ce a fost necesar lucrul acesta? b) Care este singura modalitate prin care va putea lua sfârşit duşmănia profeţită în Geneza 3:15, şi cu ce foloase pentru oamenii drepţi?

10 Să analizăm situaţia care a apărut după ce prima pereche de oameni, Adam şi Eva, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (Geneza 3:1–6). Dacă le-ar fi tolerat nedreptatea, Iehova şi-ar fi subminat propria poziţie de Suveran al Universului. Fiind un Dumnezeu drept, el a fost obligat să-i condamne la moarte (Romani 6:23). În prima profeţie din Biblie, el a prezis că între slujitorii săi şi adepţii ‘şarpelui’, adică Satan, avea să existe  duşmănie (Revelaţia 12:9; Geneza 3:15). Numai zdrobirea lui Satan avea să pună capăt în cele din urmă acestei duşmănii (Romani 16:20). Dar acest act de justiţie avea să fie urmat de mari binecuvântări pentru oamenii drepţi: eliberarea pământului de sub influenţa lui Satan şi transformarea lui într-un paradis mondial (Matei 19:28). Până atunci, acoliţii lui Satan aveau să constituie o ameninţare permanentă pentru bunăstarea fizică şi spirituală a poporului lui Dumnezeu. Uneori, Iehova a ales să intervină.

Dumnezeu trece la acţiune pentru a îndepărta răutatea

11. De ce s-a simţit Dumnezeu obligat să aducă un potop mondial?

11 Potopul din zilele lui Noe este un exemplu în acest sens. În Geneza 6:11, 12 se spune: „Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violenţă. Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.“ Avea să îngăduie Dumnezeu ca oamenii răi să şteargă şi ultima urmă de moralitate care mai rămăsese pe pământ? Nicidecum. Iehova s-a simţit obligat să aducă un diluviu mondial pentru a curăţa pământul de cei care făcuseră o practică din violenţă şi imoralitate.

12. a) Ce a profeţit Iehova cu privire la „sămânţa“ lui Avraam? b) De ce trebuiau exterminaţi amoriţii?

12 Acelaşi lucru se poate spune şi despre judecata lui Dumnezeu împotriva canaaniţilor. Iehova a dezvăluit că din Avraam se va naşte o ‘sămânţă’ prin intermediul căreia vor fi binecuvântate toate familiile pământului. În armonie cu acest scop, Dumnezeu a hotărât ca urmaşii lui Avraam să primească ţara Canaan, ţară locuită de amoriţi. Cum putea justifica Dumnezeu izgonirea acestor oameni din ţara lor? Iehova a profeţit că aceştia urmau să fie izgoniţi numai după aproape 400 de ani — când „nelegiuirea amoriţilor“ * avea să ajungă  „la culme“ (Geneza 12:1–3; 13:14, 15; 15:13, 16; 22:18). În decursul acelei perioade, amoriţii s-au afundat tot mai mult în depravare. Canaanul devenise o ţară a idolatriei, a vărsării de sânge şi a perversiunilor sexuale (Exodul 23:24; 34:12, 13; Numeri 33:52). Locuitorii ţării îşi omorau chiar copiii, aruncându-i în foc ca ofrandă zeilor. Putea un Dumnezeu sfânt să permită ca bunăstarea poporului său să fie pusă în pericol de asemenea nelegiuiri? Nicidecum! El a declarat: „Ţara a fost întinată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui“ (Leviticul 18:21–25). Însă Iehova nu a ucis tot poporul. Canaaniţii cu o dispoziţie corectă, precum Rahav sau gabaoniţii, au fost cruţaţi. — Iosua 6:25; 9:3–27.

Iehova luptă pentru numele său

13, 14. a) De ce a fost obligat Iehova să-şi sfinţească numele? b) Cum a îndepărtat Iehova oprobriul aruncat asupra numelui său?

13 Deoarece Iehova este sfânt, şi numele său este sfânt (Leviticul 22:32). Isus i-a învăţat pe discipolii săi să se roage astfel: „Să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). Răzvrătirea din Eden a profanat numele lui Dumnezeu, punând sub semnul întrebării calitatea de suveran a lui Dumnezeu şi modul său de a guverna. Iehova n-ar putea tolera niciodată o asemenea calomnie şi răzvrătire. El a fost obligat să îndepărteze oprobriul care a fost aruncat asupra numelui său. — Isaia 48:11.

14 Să vorbim din nou despre israeliţi. În timpul sclaviei lor în Egipt, promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam, potrivit căreia prin intermediul Seminţei lui vor fi binecuvântate toate familiile pământului, părea irealizabilă. Dar, eliberându-i din sclavie şi constituindu-i ca naţiune, Iehova a îndepărtat oprobriul aruncat asupra numelui său. Odată, când se ruga, profetul Daniel a evocat următoarele lucruri: „Doamne Dumnezeul nostru, [Tu] ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu o mână tare şi Ţi-ai făcut un Nume“. — Daniel 9:15.

15. De ce i-a eliberat Iehova pe evrei din captivitatea babiloniană?

 15 Este bine de observat că Daniel s-a rugat în felul acesta într-un moment când evreii aveau nevoie ca Iehova să acţioneze încă o dată de dragul numelui Său. Evreii neascultători se aflau în captivitate, de data aceasta în Babilon. Ierusalimul, capitala lor, fusese transformat într-un morman de dărâmături. Daniel ştia că repatrierea evreilor avea să preamărească numele lui Iehova. De aceea, iată cum s-a rugat el: „Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu amâna, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci cetatea Ta şi poporul Tău sunt chemate cu Numele Tău.“ — Daniel 9:18, 19 (sublinierea noastră).

Iehova luptă pentru poporul său

16. Explicaţi de ce grija lui Iehova de a-şi apăra numele nu înseamnă că este lipsit de sentimente sau egoist.

16 Grija lui Iehova de a-şi apăra numele ar putea sugera oare că el nu are sentimente şi că este egoist? Nu, pentru că, acţionând în armonie cu sfinţenia şi cu iubirea sa pentru dreptate, el îşi ocroteşte poporul. Să analizăm Geneza, capitolul 14. Aici citim despre patru regi invadatori, care i-au răpit pe nepotul lui Avraam, Lot, şi familia acestuia. Cu ajutor divin, Avraam a repurtat o victorie răsunătoare asupra unor armate net superioare celei conduse de el! Se pare că această victorie a constituit prima filă din „Cartea războaielor lui Iehova“, o carte care cuprinde probabil şi alte confruntări armate, care nu sunt consemnate în Biblie (Numeri 21:14NW). Dar aveau să urmeze multe alte victorii.

17. Ce anume demonstrează că Iehova a luptat pentru israeliţi după intrarea lor în ţara Canaan? Daţi exemple.

17 Cu puţin timp înainte de intrarea israeliţilor în ţara Canaan, Moise le-a dat următoarea asigurare: „DOMNUL Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt“ (Deuteronomul 1:30; 20:1). Începând din timpul lui Iosua, succesorul lui Moise, şi continuând pe parcursul perioadei  judecătorilor şi al domniei regilor fideli ai lui Iuda, Iehova a luptat într-adevăr pentru poporul său, dându-i multe victorii spectaculoase asupra duşmanilor lui. — Iosua 10:1–14; Judecătorii 4:12–17; 2 Samuel 5:17–21.

18. a) De ce putem fi recunoscători că Iehova nu s-a schimbat? b) Ce se va întâmpla când duşmănia descrisă în Geneza 3:15 va atinge punctul culminant?

18 Iehova nu s-a schimbat, după cum nu s-a schimbat nici scopul său de a transforma planeta noastră într-un paradis, în care pacea nu va avea sfârşit (Geneza 1:27, 28). Dumnezeu urăşte şi acum nelegiuirea. Totodată, el îşi iubeşte mult slujitorii şi va trece în curând la acţiune în folosul lor (Psalmul 11:7). De fapt, duşmănia despre care se vorbeşte în Geneza 3:15 va atinge în viitorul apropiat un impresionant şi furtunos punct culminant. Pentru a-şi sfinţi numele şi pentru a-şi ocroti poporul, Iehova va deveni din nou „un războinic viteaz“! — Zaharia 14:3; Revelaţia 16:14, 16.

19. a) Explicaţi de ce modul în care îşi foloseşte Iehova puterea de distrugere ne poate apropia de el. b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră faptul că Iehova este gata să lupte pentru noi?

19 Să facem o ilustrare: Să presupunem că soţia şi copiii unui bărbat au fost atacaţi de un animal feroce, iar bărbatul respectiv a trecut imediat la acţiune şi a omorât fiara. Te-ai aştepta ca fapta sa să le provoace dezgust soţiei şi copiilor lui? Dimpotrivă,  ar fi de aşteptat ca ei să fie mişcaţi de iubirea lui neegoistă pentru ei. În mod asemănător, nici noi n-ar trebui să simţim dezgust faţă de puterea de distrugere pe care o foloseşte Dumnezeu. Dorinţa lui de a lupta pentru a ne ocroti ar trebui să mărească iubirea noastră faţă de el. Şi respectul nostru faţă de puterea sa nelimitată ar trebui să crească în egală măsură. În felul acesta, îi „aduce[m] lui Dumnezeu un serviciu sacru cu teamă sfântă şi veneraţie“. — Evrei 12:28.

Apropiaţi-vă de ‘războinicul viteaz’!

20. Când citim relatări biblice despre războaie divine al căror scop nu-l înţelegem, poate, pe deplin, cum ar trebui să reacţionăm şi de ce?

20 Bineînţeles, Biblia nu oferă de fiecare dată detalii în legătură cu deciziile luate de Iehova în războaiele sale. Dar de un lucru putem fi întotdeauna siguri: Iehova nu-şi foloseşte niciodată puterea în mod nedrept, cu răutate sau cu cruzime. Adesea, examinarea contextului unei relatări biblice sau câteva informaţii generale ne pot ajuta să înţelegem faptele în adevărata lor lumină (Proverbele 18:13). Chiar şi atunci când nu dispunem de toate detaliile, simplul fapt de a afla mai multe despre Iehova şi de a medita la calităţile sale preţioase ne poate ajuta să clarificăm orice nelămurire care ar putea să apară. Când procedăm astfel, ne dăm seama că avem suficiente motive să ne încredem în Dumnezeul nostru, Iehova. — Iov 34:12.

21. Deşi uneori este „un războinic viteaz“, ce fel de fire are Iehova?

21 Deşi Iehova este „un războinic viteaz“ atunci când situaţia o cere, aceasta nu înseamnă că el are o fire războinică. În viziunea lui Ezechiel despre carul ceresc, Iehova este înfăţişat ca fiind pregătit să lupte împotriva duşmanilor săi. Cu toate acestea, Ezechiel l-a văzut pe Dumnezeu înconjurat de un curcubeu: un simbol al păcii (Geneza 9:13; Ezechiel 1:28; Revelaţia 4:3). Evident, Iehova este calm şi paşnic. „Dumnezeu este iubire“, a scris apostolul Ioan (1 Ioan 4:8). Toate calităţile lui Iehova se află într-un echilibru perfect. Prin urmare, cât de privilegiaţi suntem că putem să ne apropiem de un Dumnezeu atât de puternic, dar iubitor!

^ par. 1 Istoricul evreu Josephus spune că evreii erau urmăriţi de „şase sute de care de război, cincizeci de mii de călăreţi şi două sute de mii de pedeştri“. — Josephus Flavius, Antichităţi iudaice, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000, vol. I, cartea a II-a, cap. XV, p. 118, par. 3.

^ par. 12 Cuvântul „amoriţi“ se referă în acest context la toate popoarele din Canaan. — Deuteronomul 1:6–8, 19–21, 27; Iosua 24:15, 18.