Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Să ne apropiem de Iehova

 CAPITOLUL 30

„Continuaţi să umblaţi în iubire“

„Continuaţi să umblaţi în iubire“

1–3. Ce foloase avem când imităm exemplul de iubire dat de Iehova?

„ESTE mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Aceste cuvinte ale lui Isus reflectă un adevăr important: Iubirea dezinteresată este ea însăşi o recompensă. Deşi faptul de a primi iubire aduce multă fericire, faptul de a da, sau de a exprima iubire faţă de alţii produce şi mai multă fericire.

2 Nimeni nu ştie aceasta mai bine decât Tatăl nostru ceresc. După cum am văzut în capitolele anterioare ale acestei secţiuni, Iehova oferă exemplul suprem de iubire. Nimeni nu şi-a exprimat iubirea în atâtea moduri şi pe parcursul unei perioade atât de lungi. Aşadar, nu ar trebui să fim surprinşi că Iehova este numit „fericitul Dumnezeu“. — 1 Timotei 1:11.

3 Iubitorul nostru Dumnezeu doreşte ca noi să încercăm să-l imităm, mai cu seamă atunci când e vorba de manifestarea iubirii. În Efeseni 5:1, 2 ni se spune: „Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi continuaţi să umblaţi în iubire“. Când manifestăm iubire imitând exemplul lui Iehova, simţim o mai mare fericire, care provine din a le arăta altora iubire. Totodată, avem satisfacţia de a şti că-i suntem plăcuţi lui Iehova, întrucât respectăm Cuvântul său care ne sfătuieşte „să ne iubim unii pe alţii“ (Romani 13:8). Dar mai sunt şi alte motive pentru care trebuie să „continuăm să umblăm în iubire“.

De ce este vitală iubirea

4, 5. De ce este important să manifestăm o iubire plină de sacrificiu faţă de colaboratorii în credinţă?

4 De ce este important să le arătăm iubire colaboratorilor noştri creştini? În câteva cuvinte, pentru că iubirea este esenţa adevăratului creştinism. Fără iubire nu putem avea relaţii strânse cu colaboratorii creştini şi, ceea ce este şi mai important,  fără ea nu avem nici o valoare în ochii lui Iehova. Să vedem cum sunt puse în evidenţă aceste adevăruri în Cuvântul lui Dumnezeu.

5 În cea din urmă noapte a vieţii sale pământeşti, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). „Aşa cum v-am iubit eu“ — prin aceste cuvinte cerându-ni-se de fapt să manifestăm iubire aşa cum a manifestat-o Isus. În capitolul 29 am putut vedea că Isus a dat un exemplu remarcabil de iubire plină de sacrificiu, punând interesele altora înaintea celor personale. Şi noi la rândul nostru trebuie să manifestăm o iubire neegoistă, iubire ce trebuie să fie atât de evidentă, încât să poată fi remarcată chiar şi de cei din afara congregaţiei creştine. Într-adevăr, iubirea frăţească, caracterizată prin spirit de sacrificiu de sine, este semnul de identificare al adevăraţilor continuatori ai lui Cristos.

6, 7. a) De unde ştim că în Cuvântul lui Iehova se pune un mare accent pe manifestarea iubirii? b) Asupra cărei laturi a iubirii se concentrează cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:4–8?

6 Dar dacă ne lipseşte iubirea? „Dacă . . . nu am iubire — spune apostolul Pavel — am devenit o bucată de alamă sunătoare sau un cimbal zăngănitor“ (1 Corinteni 13:1). Un cimbal zăngănitor scoate un sunet strident. Dar o bucată de alamă sunătoare? Alte versiuni ale Bibliei folosesc expresiile „un gong zgomotos“ sau „un gong răsunător“. Ce imagini sugestive! O persoană fără iubire se aseamănă cu un instrument muzical care face un zgomot puternic şi strident ce-i îndepărtează pe oameni în loc să-i atragă. Cum ar putea o asemenea persoană să se bucure de relaţii apropiate cu alţii? Pavel a mai spus: „Dacă am toată credinţa aşa încât să mut munţi, dar nu am iubire, nu sunt nimic“ (1 Corinteni 13:2). Gândeşte-te! O persoană fără iubire este „un om fără valoare“, oricât de multe alte lucrări ar face (The Amplified Bible). Aşadar, este foarte clar  că în Cuvântul lui Iehova se pune un mare accent pe manifestarea iubirii.

7 Dar cum putem manifesta această calitate în relaţiile cu alţii? Pentru a afla răspunsul, să analizăm cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:4–8. În aceste versete accentul nu se pune nici pe iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, nici pe iubirea noastră faţă de Dumnezeu. Pavel se concentrează aici asupra felului în care trebuie să manifestăm iubire unii faţă de alţii. El se referă la câteva lucruri ce definesc iubirea şi la altele care sunt opusul iubirii.

Ce este iubirea

8. Cum ne poate ajuta îndelunga răbdare în relaţiile cu ceilalţi?

8 „Iubirea este îndelung răbdătoare“. A fi îndelung răbdător înseamnă a-i suporta pe alţii (Coloseni 3:13). Avem nevoie de o asemenea răbdare? Întrucât slujim umăr la umăr, este cât se poate de firesc ca, uneori, fraţii noştri creştini, care sunt imperfecţi  ca şi noi, să ne irite, iar noi i-am putea irita pe ei. Dar răbdarea şi bunăvoinţa ne pot ajuta să trecem peste „zgârieturile“ minore produse de ceilalţi — fără a tulbura pacea congregaţiei.

9. Cum le putem arăta bunătate altora?

9 „Iubirea este . . . bună“. Bunătatea se manifestă prin acţiuni folositoare şi cuvinte amabile. Iubirea ne motivează să căutăm modalităţi prin care să ne exprimăm bunătatea, îndeosebi faţă de cei cu probleme serioase. De exemplu, un colaborator în vârstă singur ar putea avea nevoie de o vizită de încurajare. O mamă fără partener sau o soră care trăieşte într-un cămin divizat pe plan religios ar putea avea nevoie de ajutor. Cineva bolnav sau care se confruntă cu anumite greutăţi ar putea simţi nevoia să audă câteva cuvinte amabile din partea unui prieten loial (Proverbele 12:25; 17:17). Când luăm iniţiativa să manifestăm bunătate în felul acesta, demonstrăm că avem o iubire autentică. — 2 Corinteni 8:8.

10. Cum ne ajută iubirea să susţinem şi să spunem adevărul, chiar şi atunci când nu este uşor să procedăm astfel?

10 „Iubirea . . . se bucură cu adevărul“. Într-o altă versiune a Bibliei se spune: „Iubirea . . . este în culmea fericirii ori de câte ori adevărul învinge“. Iubirea ne determină să susţinem adevărul şi să „spunem aproapelui nostru adevărul“ (Zaharia 8:16). De exemplu, dacă cineva la care ţinem mult a păcătuit grav, iubirea pentru Iehova — dar şi faţă de cel ce a greşit — ne va ajuta să susţinem principiile divine în loc să tăinuim păcatul, să-l scuzăm sau chiar să minţim în legătură cu delictul comis. Este adevărat că uneori realitatea este greu de acceptat. Însă dacă ne gândim la binele de durată al păcătosului, vom vrea ca el să accepte şi să reacţioneze favorabil la disciplinarea iubitoare din partea lui Iehova (Proverbele 3:11, 12). De asemenea, în calitate de creştini iubitori dorim „să ne comportăm cinstit în toate lucrurile“. — Evrei 13:18.

11. Întrucât iubirea „îndură totul“, ce ar trebui să ne străduim să facem în ce priveşte slăbiciunile fraţilor noştri?

11 „Iubirea . . . îndură totul.“ Această expresie înseamnă literalmente „ea acoperă totul“ (Kingdom Interlinear). În 1 Petru  4:8 se spune: „Iubirea acoperă o mulţime de păcate“. Un creştin care se lasă condus de iubire nu face caz de imperfecţiunile şi slăbiciunile fraţilor săi creştini. De cele mai multe ori, greşelile colaboratorilor noştri în credinţă sunt minore şi pot fi acoperite cu veşmântul iubirii. — Proverbele 10:12; 17:9.

Iubirea ne îndeamnă să avem încredere în fraţii noştri

12. Cum a arătat apostolul Pavel că avea toată încrederea în Filimon, şi ce putem învăţa din exemplul lui Pavel?

12 „Iubirea . . . crede totul“. În Noul Testament pe înţelesul tuturor se spune: „Dacă iubeşti pe cineva . . . vei crede întotdeauna în el, aşteptându-te să fie totdeauna la înălţime“. Noi nu suntem suspicioşi fără motiv faţă de colaboratorii noştri în credinţă, punându-le în permanenţă la îndoială motivaţiile. Din iubire vom vrea ca fraţii noştri „să fie totdeauna la înălţime“ şi vom avea încredere în ei. * Să remarcăm un exemplu care apare în scrisoarea lui Pavel către Filimon. Pavel scria pentru a-l încuraja pe Filimon să-l primească cu bunăvoinţă pe sclavul fugar Onisim, care devenise creştin. În loc să încerce să-l constrângă pe Filimon, Pavel i-a adresat o cerere în numele iubirii frăţeşti. El şi-a exprimat încrederea că Filimon avea să procedeze cum era mai bine, spunând: „Având încredere în docilitatea ta, îţi scriu, ştiind că vei face chiar mai mult decât ce îţi spun“ (versetul 21 din Filimon). Când iubirea ne îndeamnă să le arătăm încredere fraţilor noştri, scoatem la lumină ce este mai bun în ei.

13. Cum putem arăta că sperăm ce e mai bine pentru fraţii noştri?

13 „Iubirea . . . speră totul“. Iubirea este încrezătoare, dar şi plină de speranţă. Motivaţi de iubire, noi sperăm ce e mai bine pentru fraţii noştri. De exemplu, dacă un frate face „un pas greşit înainte să-şi dea seama de aceasta“, nădăjduim că el va reacţiona la eforturile iubitoare menite să-l ajute să se redreseze (Galateni 6:1). De asemenea, nutrim speranţa că cei slabi în credinţă îşi vor reveni. Avem răbdare cu ei, făcând tot ce putem  pentru a-i ajuta să-şi întărească credinţa (Romani 15:1; 1 Tesaloniceni 5:14). Chiar dacă cineva la care ţinem mult apucă pe o cale greşită, noi nu încetăm să sperăm că, într-o bună zi, se va reabilita şi se va întoarce la Iehova, la fel ca fiul risipitor din ilustrarea lui Isus. — Luca 15:17, 18.

14. Cum ar putea să ne fie încercată perseverenţa în congregaţie, şi cum ne va ajuta iubirea să reacţionăm?

14 „Iubirea . . . suportă totul“. Perseverenţa ne ajută să rămânem fermi în faţa dezamăgirilor sau a greutăţilor. Perseverenţa ne este pusă la încercare nu numai de cei din afara congregaţiei, ci, uneori, şi de cei din interiorul ei. Din cauză că sunt imperfecţi, fraţii noştri ar putea uneori să ne dezamăgească. O remarcă necugetată ar putea să ne rănească sentimentele (Proverbele 12:18). Poate că o problemă apărută în congregaţie nu este rezolvată aşa cum credem noi de cuviinţă. Comportarea unui frate respectabil ar putea să ne deranjeze, făcându-ne să ne întrebăm: Cum poate un creştin să se poarte astfel? Când trecem prin asemenea situaţii, ne vom retrage din congregaţie şi vom înceta să-i mai slujim lui Iehova? Nu, dacă avem iubire! Într-adevăr, iubirea nu ne lasă să devenim atât de orbiţi de slăbiciunile unui frate, încât să nu mai vedem nimic bun la el sau la congregaţie, în general. Iubirea ne ajută să-i rămânem fideli lui Dumnezeu şi să sprijinim congregaţia indiferent ce ar putea zice sau face un om imperfect. — Psalmul 119:165.

Ce nu este iubirea

15. Ce este gelozia, şi cum ne ajută iubirea să evităm acest sentiment distructiv?

15 „Iubirea nu este geloasă“. Din cauza geloziei am putea deveni invidioşi pe ceea ce au alţii — bunuri materiale, privilegii sau aptitudini. Acest tip de gelozie este o formă de egoism, un sentiment distructiv, care, scăpat de sub control, poate distruge pacea congregaţiei. Ce ne poate ajuta să ne împotrivim „tendinţei spre invidie“ (Iacov 4:5)? Iubirea. Această calitate preţioasă ne ajută să ne bucurăm cu cei ce au anumite avantaje în viaţă, pe care noi nu le avem (Romani 12:15). Iubirea  ne ajută să nu considerăm drept un afront personal faptul că cineva este lăudat pentru o anumită aptitudine deosebită ori pentru o realizare remarcabilă.

16. Dacă ne iubim cu adevărat fraţii, de ce nu ar trebui să ne lăudăm cu ceea ce facem în serviciul lui Iehova?

16 „Iubirea . . . nu se laudă, nu se îngâmfă“. Iubirea ne împiedică să ne mândrim cu talentele sau cu realizările proprii. Dacă ne iubim cu adevărat fraţii, cum am putea să ne lăudăm tot timpul cu succesul în minister sau cu privilegiile pe care le avem în congregaţie? Lauda de sine îi poate descuraja pe alţii, făcându-i să se simtă inferiori nouă. Iubirea nu ne îngăduie să ne lăudăm cu privilegiile de serviciu pe care le-am primit de la Iehova (1 Corinteni 3:5–9). În plus, iubirea „nu se îngâmfă“, sau, potrivit unei alte traduceri, nu „nutreşte idei exagerate cu privire la propria-i importanţă“. Iubirea ne împiedică să avem o părere prea bună despre noi înşine. — Romani 12:3.

17. De ce ne îndeamnă iubirea să le arătăm consideraţie altora, şi ce fel de conduită vom evita astfel?

17 „Iubirea . . . nu se comportă indecent“. O persoană cu o comportare indecentă are o atitudine necuviincioasă sau jignitoare. O asemenea purtare trădează lipsă de iubire, întrucât este dovada unei totale lipse de consideraţie faţă de sentimentele şi bunăstarea altora. În contrast cu aceasta, unul dintre atributele iubirii este bunăvoinţa, care ne îndeamnă să le arătăm consideraţie altora. Iubirea stă la baza bunelor maniere, a conduitei sfinte şi a respectului faţă de colaboratorii noştri în credinţă. Aşadar, iubirea nu ne va îngădui să adoptăm faţă de fraţii noştri o „conduită ruşinoasă“, cum ar fi o atitudine şocantă sau ofensatoare. — Efeseni 5:3, 4.

18. De ce o persoană iubitoare nu va pretinde ca totul să se facă după voia ei?

18 „Iubirea . . . nu îşi caută propriile interese“. În Noul Testament pe înţelesul tuturor se spune: „Dragostea nu ţine morţiş să i se facă pe voie“. O persoană iubitoare nu are pretenţia ca totul să se facă aşa cum vrea ea, ca şi cum opiniile ei ar fi întotdeauna  corecte. Ea nu-i manipulează pe alţii, nici nu-şi foloseşte puterea de convingere pentru a-i reduce la tăcere pe cei cu o opinie diferită. Acest gen de încăpăţânare ar putea fi o faţetă a mândriei, iar Biblia spune: „Mândria merge înaintea distrugerii“ (Proverbele 16:18). Dacă ne iubim cu adevărat fraţii, le vom respecta opiniile, iar, atunci când se poate, ne vom arăta dispuşi să cedăm. Un spirit flexibil este în armonie cu ceea ce recomandă Pavel: „Fiecare să continue să caute nu propriul său avantaj, ci pe al altuia“. — 1 Corinteni 10:24.

19. Cum ne ajută iubirea să reacţionăm când alţii ne irită?

19 „Iubirea . . . nu se irită. Nu ţine cont de răul suferit.“ Iubirea nu se irită uşor din cauza a ceea ce spun sau fac alţii. Este cât se poate de firesc să ne supărăm când alţii ne jignesc. Dar chiar şi atunci când avem motive întemeiate să fim supăraţi, iubirea ne ajută să nu rămânem mult timp iritaţi (Efeseni 4:26, 27). Nu ar trebui să ţinem evidenţa cuvintelor sau a faptelor jignitoare, ca şi cum le-am trece într-un registru ca să nu le uităm. Mai degrabă, iubirea ne stimulează să-l imităm pe iubitorul nostru Dumnezeu. După cum am văzut în capitolul 26, Iehova iartă atunci când are motive întemeiate să procedeze astfel. Când ne iartă, el uită, adică nu ne face o vină din aceste păcate în viitor. Nu suntem noi recunoscători că Iehova nu ţine cont de răul suferit?

20. Cum ar trebui să reacţionăm dacă un colaborator care a alunecat într-un păcat are de suportat consecinţele?

20 „Iubirea . . . nu se bucură de nedreptate“. În versiunea The New English Bible se spune: „Iubirea . . . nu exultă niciodată la vederea păcatelor altora“. O altă versiune redă aceste cuvinte astfel: „Iubirea nu se bucură niciodată când alţii apucă pe o cale greşită“. Iubirea nu găseşte plăcere în nedreptate. Prin urmare, noi nu ar trebui să închidem ochii la nici o formă de imoralitate. Cum reacţionăm dacă un colaborator a alunecat în păcat şi are de suportat consecinţele? Iubirea ne va împiedica să ne bucurăm şi să spunem: Foarte bine! Aşa-i trebuie! O merită din plin! (Proverbele 17:5). Ne bucurăm însă când  un frate care a greşit face demersurile necesare pentru a se reabilita pe plan spiritual.

„O cale care le depăşeşte pe toate celelalte“

21–23. a) Ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „iubirea nu se termină niciodată“? b) Ce se va analiza în ultimul capitol?

21 „Iubirea nu se termină niciodată“. Ce a vrut să spună Pavel cu aceste cuvinte? Aşa cum se poate vedea, în aceste versete el vorbeşte despre darurile spiritului pe care le primiseră creştinii din secolul I. Acele daruri constituiau o dovadă că favoarea lui Dumnezeu era peste congregaţia nou-formată. Dar nu toţi creştinii puteau să facă vindecări, să profeţească sau să vorbească în limbi. Însă nu asta conta; darurile miraculoase aveau să înceteze în cele din urmă. Totuşi, avea să rămână ceva ce fiecare creştin putea să cultive. Era ceva mult mai remarcabil  şi mult mai de durată decât orice dar miraculos. Pavel vorbeşte despre „o cale care le depăşeşte pe toate celelalte“ (1 Corinteni 12:31). Despre ce „cale“ era vorba? Despre calea iubirii.

Martorii lui Iehova se remarcă prin iubirea care există între ei

22 Într-adevăr, iubirea creştină pe care o descrie Pavel „nu se termină niciodată“, adică nu va dispărea niciodată. Până în zilele noastre, iubirea frăţească, plină de sacrificiu de sine, a rămas semnul de identificare al adevăraţilor continuatori ai lui Isus. Nu este manifestată această iubire în congregaţiile din întreaga lume ale închinătorilor la Iehova? Această iubire va dura veşnic, pentru că Iehova le promite viaţă veşnică slujitorilor săi fideli (Psalmul 37:9–11, 29). Să facem tot ce depinde de noi pentru a „continua să umblăm în iubire“. Procedând astfel, vom putea simţi cât de mare este fericirea care provine din a da. Mai mult decât atât, vom putea trăi — da, vom iubi — pentru eternitate, imitându-l pe iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova.

23 În acest capitol, cu care se încheie secţiunea dedicată iubirii, am discutat cum putem manifesta iubire unii faţă de alţii. Având în vedere multele feluri în care beneficiem de iubirea lui Iehova, precum şi de puterea, dreptatea şi înţelepciunea sa, ar fi bine să ne întrebăm: Cum îi pot arăta lui Iehova că-l iubesc cu adevărat? Această întrebare va fi analizată în ultimul capitol al acestei cărţi.

^ par. 12 Iubirea creştină nu este însă credulă. Biblia ne sfătuieşte: „Să vă menţineţi privirea asupra acelora care produc sciziuni şi prilejuri de poticnire . . ., şi evitaţi-i“. — Romani 16:17.