1, 2. Care a fost scopul lui Iehova pentru a şaptea zi, şi cum a fost pusă la încercare înţelepciunea divină la începutul acestei zile?

DISTRUSĂ! Capodopera celei de-a şasea zile de creaţie, omul, a căzut dintr-o dată pe cea mai joasă treaptă a degradării. Iehova declarase cu privire la toate lucrurile pe care le făcuse, deci şi cu privire la om, că erau „foarte bune“ (Geneza 1:31). Însă la începutul zilei a şaptea, Adam şi Eva au ales să i se alăture lui Satan în răzvrătire. Consecinţele au fost dezastruoase: păcat, imperfecţiune şi moarte.

2 S-ar fi zis că scopul lui Iehova pentru a şaptea zi fusese zădărnicit pentru totdeauna. Această zi, asemenea celorlalte şase care o precedaseră, avea să dureze mii de ani. Iehova o declarase sfântă, iar la sfârşitul ei întregul pământ trebuia să fie un paradis locuit de o familie mondială de oameni perfecţi (Geneza 1:28; 2:3). Însă după tragica rebeliune, mai era oare posibil ca scopul divin să se realizeze vreodată? Ce avea să facă Dumnezeu? Aceasta a constituit o dificilă şi, probabil, cea mai mare probă a înţelepciunii lui Iehova.

3, 4. a) De ce răspunsul lui Iehova la rebeliunea din Eden este un exemplu de înţelepciune divină care inspiră veneraţie? b) Ce adevăr ne va ajuta umilinţa să nu pierdem din vedere pe parcursul studiului nostru despre înţelepciunea lui Iehova?

3 Iehova a trecut imediat la acţiune. El a pronunţat sentinţa împotriva rebelilor din Eden, dar a dat şi o speranţă privind realizarea scopului său de a îndrepta răul pe care aceştia tocmai îl provocaseră (Geneza 3:15). Scopul lui Iehova străbate mii de ani de istorie umană, din Eden până în viitorul îndepărtat. Este de o simplitate sublimă şi totuşi atât de profund, încât o viaţă de om ar putea fi folosită citind despre el şi meditând la el. În plus, este absolut sigur că scopul lui Iehova se  va realiza. Dumnezeu va pune capăt răutăţii, păcatului şi morţii şi va aduce omenirea la starea de perfecţiune. Toate acestea vor deveni realitate înainte de sfârşitul celei de-a şaptea zile. Astfel, în pofida tuturor obstacolelor, Iehova îşi va fi dus la îndeplinire scopul privitor la pământ şi la omenire exact la momentul prevăzut iniţial!

4 Nu-i aşa că înţelepciunea divină ne inspiră veneraţie? Apostolul Pavel s-a simţit îndemnat să scrie: ‘O, adâncimea înţelepciunii lui Dumnezeu!’ (Romani 11:33). Pe măsură ce vom analiza câteva faţete ale acestei calităţi divine, umilinţa ne va îndemna să nu pierdem din vedere un adevăr esenţial, şi anume că, în cel mai bun caz, nu vom putea face decât o analiză sumară a vastei înţelepciuni a lui Iehova (Iov 26:14). Mai întâi, să definim această calitate care inspiră veneraţie.

Ce este înţelepciunea divină?

5, 6. Ce legătură există între cunoştinţă şi înţelepciune, şi cât de mare este cunoştinţa lui Iehova?

5 Înţelepciunea nu este sinonimă cu cunoştinţa. Computerele pot stoca un volum uriaş de date, dar nimeni nu va spune despre ele că sunt înţelepte. Cu toate acestea, cunoştinţa şi înţelepciunea sunt legate între ele (Proverbele 10:14). De exemplu, dacă ai avea nevoie de un sfat înţelept pentru a trata o boală gravă, ai întreba un neavizat sau pe cineva care are cunoştinţe vagi de medicină? Puţin probabil! Tot aşa şi cunoştinţa exactă este o condiţie esenţială în dobândirea adevăratei înţelepciuni.

6 Cunoştinţa pe care o deţine Iehova este infinită! Ca „Rege al eternităţii“, numai el există dintotdeauna (Revelaţia 15:3). Pe tot parcursul acestor vremuri imemorabile, el a ştiut absolut tot ce s-a petrecut în univers. Biblia spune: „Nu există creaţie care să nu fie dezvăluită privirii sale, ci toate lucrurile sunt goale şi expuse deschis ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“ (Evrei 4:13; Proverbele 15:3). Fiind Creatorul, Iehova deţine o înţelegere perfectă a tot ceea ce există în univers. Totodată,  el a urmărit încă de la început toate activităţile umane. El examinează inima fiecărui om, fără să-i scape absolut nimic (1 Cronici 28:9). Întrucât ne-a creat cu voinţă liberă, el se bucură atunci când facem alegeri înţelepte în viaţă. Ca „Ascultător al rugăciunii“, el ascultă cererile a nenumărate persoane care i se adresează în acelaşi moment (Psalmul 65:2NW). Şi nu e nevoie să mai spunem că Iehova are o memorie perfectă.

7, 8. Cum manifestă Iehova înţelegere, discernământ şi înţelepciune?

7 Iehova nu deţine doar cunoştinţe. El vede cum se corelează faptele şi discerne imaginea completă, alcătuită din nenumărate detalii. El evaluează şi judecă, deosebind binele de rău şi esenţialul de ceea ce este lipsit importanţă. Mai mult decât atât, el nu priveşte doar la suprafaţă, ci pătrunde cu privirea până în adâncul inimii (1 Samuel 16:7). Prin urmare, Iehova posedă înţelegere şi discernământ, calităţi superioare cunoştinţei. Dar înţelepciunea le întrece pe toate acestea.

8 Înţelepciunea presupune folosirea cunoştinţei, a discernământului şi a înţelegerii pentru atingerea scopului dorit. De fapt, câteva dintre cuvintele folosite în limbile originare ale Bibliei şi traduse prin înţelepciune înseamnă literal „acţiune eficientă“ sau „înţelepciune practică“. Aşadar, înţelepciunea lui Iehova nu este doar teoretică, ci şi practică şi eficientă. Folosindu-şi vasta cunoştinţă şi profunda înţelegere, Iehova ia întotdeauna cele mai bune decizii şi recurge la cel mai eficient mod de acţiune imaginabil pentru a le duce la îndeplinire. Iată ce înseamnă adevărata înţelepciune! Iehova demonstrează adevărul declaraţiei lui Isus: „Înţelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei“ (Matei 11:19). Lucrările lui Iehova din întregul univers sunt o puternică mărturie a înţelepciunii sale.

Dovezi ale înţelepciunii divine

9, 10. a) Ce fel de înţelepciune are Iehova, şi cum o manifestă? b) De ce este celula o dovadă a înţelepciunii lui Iehova?

9 Ai fost vreodată impresionat de iscusinţa cu care un meşter execută un obiect frumos, care funcţionează perfect? Ingeniozitatea  lui este o dovadă impresionantă de înţelepciune (Exodul 31:1–3). Iehova însuşi este sursa înţelepciunii şi posesorul suprem al ei. Regele David a spus despre Iehova: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:14). Într-adevăr, cu cât învăţăm mai multe lucruri despre corpul uman, cu atât simţim o şi mai mare veneraţie faţă de înţelepciunea lui Iehova.

10 Să dăm un exemplu: Viaţa ta a început când erai doar o celulă — un ovul al mamei tale fecundat de un spermatozoid de la tatăl tău. La scurt timp după aceea, acea celulă a început să se dividă. Tu, fiinţa care a rezultat, eşti format din 100 de trilioane de celule minuscule. Aproximativ 10 000 de celule de mărime mijlocie sunt cât o gămălie de ac. Totuşi, fiecare este o creaţie de o complexitate uluitoare. Celula este mult mai complicată decât orice maşină sau uzină proiectată de om. Oamenii de ştiinţă spun că o celulă seamănă cu un oraş fortificat — cu intrări şi ieşiri supravegheate, cu un sistem de transport, cu o reţea de comunicaţii, cu centrale electrice, cu uzine, cu centre de colectare şi de reciclare a deşeurilor, cu sisteme de apărare şi chiar cu un fel de sediu central, aflat în nucleul celulei. În plus, celula poate face o copie fidelă a ei în numai câteva ore.

11, 12. a) Ce anume determină specializarea celulelor dintr-un embrion în formare, şi cum se armonizează lucrul acesta cu Psalmul 139:16? b) Cum arată creierul uman că suntem ‘făcuţi într-un mod minunat’?

11 Bineînţeles că nu toate celulele sunt la fel. Pe măsură ce se divid, celulele din embrion se „specializează“ în vederea îndeplinirii unor funcţii foarte diferite. Unele dintre ele vor fi celule nervoase, altele, celule osoase, celule musculare, celule ale sângelui sau ale ochiului. Toate aceste funcţii sunt programate în „biblioteca“ de coduri genetice, numită ADN. Este interesant ce a fost inspirat David să scrie despre Iehova: „Ochii tăi au văzut chiar embrionul meu, şi în cartea ta erau scrise toate părţile sale“. — Psalmul 139:16NW.

 12 Unele părţi ale corpului omenesc sunt extrem de complexe. Să luăm ca exemplu creierul. Unii l-au numit cel mai complex lucru descoperit până în prezent în univers. Creierul nostru conţine aproximativ 100 de miliarde de neuroni — cam tot atâţia câte stele există în galaxia noastră. Fiecare celulă se ramifică formând mii de sinapse cu alte celule. Oamenii de ştiinţă spun despre creierul uman că poate acumula informaţiile din toate bibliotecile din lume şi că, de fapt, capacitatea lui de înmagazinare este infinită. Cu toate că au dedicat zeci de ani studierii acestui organ „minunat făcut“, specialiştii recunosc că nu vor putea înţelege niciodată pe deplin modul lui de funcţionare.

13, 14. a) Cum demonstrează furnicile, precum şi alte creaturi că sunt „înţelepte din instinct“, şi ce sugerează lucrul acesta despre Creatorul lor? b) De ce am putea spune despre unele creaţii, precum pânza de păianjen, că sunt făcute „cu înţelepciune“?

13 Însă omul nu este decât o exemplificare a înţelepciunii creatoare a lui Dumnezeu. În Psalmul 104:24 se spune: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale“. Înţelepciunea lui Iehova se vede în toată creaţia din jurul nostru. Furnicile, de exemplu, sunt „înţelepte din instinct“ (Proverbele 30:24NW). Într-adevăr, o colonie de furnici este minunat organizată. Unele furnici sunt îngrijitoare, păzesc muşuroiul şi adună hrană de la afide, insecte care par a fi nişte animale de casă. Alte furnici îndeplinesc rolul de fermieri, îndeletnicindu-se cu cultivarea şi cu strânsul „recoltei“ de ciuperci. Multe alte creaturi fac din instinct lucruri extraordinare. O muscă obişnuită execută în aer acrobaţii pe care nici cel mai modern avion nu le poate imita. Păsările migratoare se conduc după stele, se orientează datorită câmpului magnetic terestru sau graţie unui anume fel de hartă interioară. Biologii au dedicat mulţi ani studierii comportamentelor sofisticate cu care au fost programate aceste creaturi. Cât de înţelept trebuie să fie, aşadar, Marele lor Programator!

 14 Înţelepciunea creatoare a lui Iehova este o permanentă sursă de inspiraţie pentru oamenii de ştiinţă. Există chiar o ramură a ingineriei numită biomimetică, care încearcă să imite modelele din natură. De exemplu, poate că ai privit cu încântare cu câtă măiestrie îşi ţese un păianjen pânza. Pentru un inginer însă, pânza de păianjen reprezintă un model fascinant. Pe cât de fragile par aceste fire, pe atât sunt de rezistente, unele fiind mai rezistente decât oţelul, mai rezistente chiar decât fibrele din care sunt confecţionate vestele antiglonţ. Mai exact, cât sunt de rezistente? Imaginează-ţi o pânză mare de păianjen, de mărimea unui năvod. Această pânză ar putea opri un avion de pasageri aflat în zbor. Într-adevăr, Iehova a creat toate aceste lucruri „cu înţelepciune“.

Cine a programat creaturile pământului să fie „înţelepte din instinct“?

Înţelepciune dincolo de sfera pământului

15, 16. a) Ce mărturiseşte cerul înstelat despre înţelepciunea lui Iehova? b) Ce anume demonstrează poziţia lui Iehova de Comandant Suprem al unui imens număr de îngeri cu privire la înţelepciunea lui ca Administrator?

15 Înţelepciunea lui Iehova se vede în lucrările sale din întregul univers. Corpurile cereşti, despre care am vorbit pe larg în capitolul 5, nu sunt răspândite la întâmplare în spaţiu. Datorită înţelepciunii pe care a pus-o Iehova în „legile cerului“, universul este minunat organizat în galaxii, care sunt grupate în roiuri, care, la rândul lor, sunt grupate în superroiuri (Iov 38:33). Nu e de mirare că Iehova vorbeşte despre corpurile cereşti ca despre o ‘oştire’ (Isaia 40:26)! Există însă o altă oştire ce demonstrează şi mai pregnant înţelepciunea Sa.

16 După cum am observat în capitolul 4, Dumnezeu poartă titlul „Iehova al armatelor“, întrucât el este Comandantul Suprem al unei imense armate de sute de milioane de creaturi spirituale. Aceasta este o dovadă a puterii lui Iehova. Dar în ce  măsură este implicată înţelepciunea sa? Gândeşte-te la următorul lucru: Iehova şi Isus sunt în permanenţă ocupaţi (Ioan 5:17). Este de la sine înţeles deci că miniştrii îngereşti ai Celui Atotputernic sunt şi ei, la rândul lor, tot timpul ocupaţi. Şi să nu uităm că îngerii le sunt superiori oamenilor, fiind mult mai inteligenţi şi mai puternici decât ei (Evrei 1:7; 2:7). Totuşi, Iehova le-a încredinţat întotdeauna o sarcină acestor îngeri, care duc cu plăcere la îndeplinire orice lucrare — împlinind ‘Cuvântul Lui’ şi ‘făcând voinţa Lui’ de miliarde de ani (Psalmul 103:20, 21). Cât de mare trebuie să fie înţelepciunea acestui Administrator!

Iehova este „singurul înţelept“

17, 18. De ce spune Biblia că Iehova este „singurul înţelept“, şi de ce ar trebui ca înţelepciunea sa să ne inspire veneraţie?

17 Având în vedere toate aceste dovezi, ar trebui să fim surprinşi că Biblia preamăreşte înţelepciunea lui Iehova? De exemplu, în Biblie citim că Iehova este „singurul înţelept“ (Romani 16:27). Iehova este singurul care deţine înţelepciunea în sens absolut. El este sursa adevăratei înţelepciuni (Proverbele 2:6). Din acest motiv, Isus, deşi este cea mai înţeleaptă creatură a lui Iehova, nu s-a bizuit pe propria sa înţelepciune, ci a vorbit aşa cum l-a îndrumat Tatăl său. — Ioan 12:48–50.

18 Iată ce cuvinte a folosit Pavel pentru a-şi exprima veneraţia faţă de înţelepciunea fără seamăn a lui Iehova: „O, adâncimea bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecăţile sale şi cât de impenetrabile sunt căile sale!“ (Romani 11:33). Începând versetul cu o exclamaţie, Pavel dă glas unei emoţii puternice, care, în cazul de faţă, exprimă o veneraţie profundă. Cuvântul grecesc ales de el pentru „adâncime“ este foarte apropiat ca sens de cuvântul „abis“. Astfel, cuvintele sale creează o imagine vie. Când ne gândim la înţelepciunea lui Iehova, este ca şi cum am privi stupefiaţi într-o prăpastie adâncă, fără fund, spre un tărâm pe  care nu l-am putea cuprinde niciodată nici în lungime, nici în lăţime şi nici în adâncime, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea de a-l delimita sau segmenta (Psalmul 92:5). Nu insuflă umilinţă acest gând?

19, 20. a) De ce este vulturul un simbol potrivit al înţelepciunii divine? b) Cum şi-a demonstrat Iehova capacitatea de a privi în viitor?

19 Iehova este „singurul înţelept“ şi într-un alt sens: Numai el poate citi viitorul. Să nu uităm că Iehova foloseşte vulturul, cu privirea lui ageră, ca simbol al înţelepciunii divine. Deşi nu cântăreşte mai mult de cinci kilograme, vulturul auriu are ochii mai mari decât ai unui om adult. Privirea vulturului este uluitor de ageră, motiv pentru care pasărea poate să localizeze o pradă mică de la sute de metri înălţime, probabil de la o distanţă de un kilometru sau chiar mai mult! Iehova însuşi a spus cândva despre vultur: „Îşi cufundă privirile în depărtare după ea [pradă]“ (Iov 39:29). Prin analogie, Iehova poate ‘să-şi cufunde privirile în depărtare’, în viitor.

20 Biblia cuprinde nenumărate dovezi în acest sens. Ea conţine sute de profeţii, sau istorie scrisă dinainte. Deznodământul războaielor, ascensiunea şi declinul puterilor mondiale, chiar şi strategiile de luptă ale unor comandanţi militari au  fost toate prezise în Biblie — în unele cazuri, cu sute de ani înainte. — Isaia 44:25—45:4; Daniel 8:2–8, 20–22.

21, 22. a) De ce nu avem nici o bază să tragem concluzia că Iehova a prevăzut toate alegerile pe care le vom face în viaţă? Ilustraţi. b) De unde ştim că înţelepciunea lui Iehova nu este rece sau lipsită de sentimente?

21 Dar înseamnă aceasta că Dumnezeu a prevăzut deja alegerile pe care le vei face tu în viaţă? Cei ce susţin doctrina predestinării spun că da. Totuşi, această concepţie subminează de fapt înţelepciunea lui Iehova, deoarece sugerează că el nu este stăpân pe propria-i capacitate de a privi în viitor. Să ilustrăm: Dacă ai avea o voce inegalabil de frumoasă, ai cânta tot timpul? Ideea este absurdă! În mod asemănător, Iehova are capacitatea de a cunoaşte dinainte viitorul, însă nu se foloseşte de această capacitate tot timpul. Dacă ar proceda astfel, Iehova nu ne-ar respecta liberul arbitru, un dar preţios pe care el nu ni-l va lua niciodată. — Deuteronomul 30:19, 20.

22 Mai rău, noţiunea de predestinare sugerează că înţelepciunea lui Iehova este rece, lipsită de iubire, de empatie sau de compasiune. Dar adevărul nu este nici pe departe acesta. Din Biblie aflăm că Iehova este „înţelept cu inima“ (Iov 9:4). Aceasta nu înseamnă că El are o inimă în sens propriu, însă Biblia foloseşte deseori acest termen cu referire la eul lăuntric, care include motivaţiile şi sentimentele, precum iubirea. Aşadar, înţelepciunea lui Iehova, asemenea altor calităţi ale sale, este guvernată de iubire. — 1 Ioan 4:8.

23. Ce ar trebui să ne determine să facem superioritatea înţelepciunii lui Iehova?

23 Fără îndoială, putem avea o încredere deplină în înţelepciunea lui Iehova. Ea este cu mult superioară înţelepciunii noastre. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte cu iubire: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.“ (Proverbele 3:5, 6). Să explorăm înţelepciunea lui Iehova pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeul nostru atotînţelept.