Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Să ne apropiem de Iehova

 CAPITOLUL 22

Este „înţelepciunea de sus“ prezentă în viaţa ta?

Este „înţelepciunea de sus“ prezentă în viaţa ta?

1–3. a) Cum a manifestat Solomon o înţelepciune extraordinară când două femei au susţinut că sunt mama aceluiaşi copil? b) Ce promite Iehova că ne va da, şi ce întrebări se pun?

ERA un caz dificil: două femei se certau pentru un copil. Locuiau împreună şi fiecare născuse câte un băiat la un interval de câteva zile doar. Unul dintre copii murise, iar acum fiecare susţinea că este mama copilului care trăia. * Nu exista nici un martor ocular. Cazul fusese, după cât se pare, audiat şi de o instanţă inferioară, care nu reuşise însă să-l soluţioneze. În cele din urmă, neînţelegerea i-a fost prezentată lui Solomon, regele Israelului. Putea el să afle adevărul?

2 După ce a stat un timp şi a ascultat versiunea fiecăreia dintre ele, Solomon a cerut o sabie. Apoi, simulând hotărâre, a poruncit ca băieţelul să fie tăiat în două şi fiecărei femei să i se dea câte o parte. Adevărata mamă a sărit imediat rugându-l pe rege să i-l dea celeilalte femei pe copilaşul ei drag. Aceasta însă insista ca băieţelul să fie tăiat în două. Acum Solomon ştia adevărul. El cunoştea cât de profunde sunt tandrele sentimente de compasiune pe care le nutreşte o femeie faţă de copilul născut de ea şi s-a folosit de această cunoştinţă pentru a soluţiona litigiul. Imaginează-ţi câtă uşurare a simţit adevărata mamă când Solomon i-a dat copilul şi a spus: „Ea este mama lui“. — 1 Împăraţi 3:16–27.

3 Câtă înţelepciune, nu-i aşa? Când a auzit cum rezolvase Solomon neînţelegerea, poporul a fost cuprins de teamă „căci a  văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el“. Într-adevăr, înţelepciunea lui Solomon era un dar de la Dumnezeu. Iehova îi dăduse „o inimă înţeleaptă şi pricepută“ (1 Împăraţi 3:1228). Dar noi? Putem primi şi noi înţelepciune de la Dumnezeu? Da, putem, întrucât Solomon a fost inspirat de Dumnezeu să scrie: „DOMNUL dă pricepere“ (Proverbele 2:6). Iehova promite că le va da înţelepciune — capacitatea de a da o bună utilizare cunoştinţei, înţelegerii şi discernământului — celor ce o caută cu sinceritate. Cum putem dobândi înţelepciune divină? Şi cum ne putem folosi de ea?

Cum se ‘dobândeşte înţelepciunea’?

4–7. Care sunt patru cerinţe în vederea dobândirii înţelepciunii?

4 Trebuie să avem o minte sclipitoare ori o instruire superioară pentru a dobândi înţelepciune divină? Nicidecum. Iehova doreşte să ne dea din înţelepciunea sa indiferent de mediul din care provenim sau de instruirea de care am beneficiat (1 Corinteni 1:26–29). Însă iniţiativa trebuie să ne aparţină, întrucât Biblia ne sfătuieşte ‘să dobândim înţelepciune’ (Proverbele 4:7). Cum putem face lucrul acesta?

5 În primul rând, trebuie să ne temem de Dumnezeu. „Începutul înţelepciunii [primul pas spre înţelepciune, The New English Bible] este frica de DOMNUL“, se spune în Proverbele 9:10. Teama de Dumnezeu este fundamentul adevăratei înţelepciuni. De ce? Aminteşte-ţi că înţelepciunea este capacitatea de a folosi cu succes cunoştinţa. A ne teme de Dumnezeu nu înseamnă să tremurăm de groază înaintea lui, ci să ne supunem lui cu veneraţie, respect şi încredere. O asemenea teamă este sănătoasă şi reprezintă o forţă motivaţională extraordinară. Ea ne motivează să ne aducem viaţa în armonie cu ceea ce cunoaştem despre voinţa şi căile lui Dumnezeu. Nu există un mod de viaţă mai înţelept decât acesta, întrucât normele lui Iehova le aduc satisfacţii depline celor ce le respectă.

6 În al doilea rând, trebuie să fim umili şi modeşti. Înţelepciunea divină nu există fără umilinţă şi modestie (Proverbele  11:2). Dar de ce? Dacă suntem umili şi modeşti, vom recunoaşte că nu le ştim pe toate, că nu avem întotdeauna dreptate, că trebuie să ne însuşim punctul de vedere al lui Iehova în toate lucrurile. Iehova „li se opune celor orgolioşi“, dar le oferă cu plăcere înţelepciune celor cu o inimă umilă. — Iacov 4:6.

Pentru a dobândi înţelepciune trebuie să depunem eforturi, săpând pentru ea

7 O a treia condiţie esenţială este studierea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Înţelepciunea lui Iehova este revelată în Cuvântul său. Pentru a dobândi această înţelepciune, trebuie să depunem eforturi, săpând pentru ea (Proverbele 2:1–5). O a patra cerinţă este rugăciunea. Dacă îi cerem cu sinceritate înţelepciune lui Dumnezeu, el ne-o va da cu generozitate (Iacov 1:5). Rugăciunile noastre pentru a primi ajutorul spiritului său nu vor rămâne fără răspuns. Iar spiritul sfânt ne va îndruma să găsim în Cuvântul lui Dumnezeu acele comori care ne pot ajuta să ne rezolvăm problemele, să evităm pericolele şi să luăm decizii înţelepte. — Luca 11:13.

8. Cum putem dovedi că am dobândit cu adevărat înţelepciune divină?

8 După cum am observat în capitolul 17, înţelepciunea lui Iehova este practică. Prin urmare, dacă am dobândit cu adevărat înţelepciune divină, ea se va reflecta în conduita noastră. Discipolul Iacov a descris înţelepciunea divină în următorii termeni: „Înţelepciunea de sus este în primul rând castă, apoi paşnică, rezonabilă, gata să asculte, plină de îndurare şi de roade bune, fără deosebiri părtinitoare, fără ipocrizie“ (Iacov 3:17). Pe măsură ce analizăm fiecare aspect al înţelepciunii divine, ar trebui să ne întrebăm: Este înţelepciunea de sus prezentă în viaţa mea?

„Castă, apoi paşnică“

9. Ce înseamnă a fi cast, şi de ce este potrivit ca în enumerarea caracteristicilor înţelepciunii castitatea să fie prima?

9 „În primul rând castă.“ A fi cast înseamnă a fi pur, sau nepătat, — nu numai în exterior, ci şi în interior. Biblia pune înţelepciunea în legătură cu inima, însă înţelepciunea cerească nu poate intra într-o inimă pătată de gânduri, dorinţe şi  motivaţii greşite (Proverbele 2:10; Matei 15:19, 20). Dar, dacă inima noastră este castă — atât cât le stă în putinţă oamenilor imperfecţi —, ne vom ‘depărta de rău şi vom face binele’ (Psalmul 37:27; Proverbele 3:7). Nu este potrivit că în enumerarea de mai înainte prima caracteristică a înţelepciunii este castitatea? La drept vorbind, dacă nu am fi curaţi din punct de vedere spiritual şi moral, cum am putea reflecta cu adevărat celelalte caracteristici ale înţelepciunii de sus?

10, 11. a) De ce este important să fim paşnici? b) Dacă îţi dai seama că ai jignit un colaborator creştin, cum poţi dovedi că eşti împăciuitor (vezi nota de subsol)?

10 „Apoi paşnică“. Înţelepciunea cerească ne îndeamnă să urmărim pacea, care este un rod al spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22). Noi ne străduim să nu rupem ‘legătura păcii’, care uneşte poporul lui Iehova (Efeseni 4:3). De asemenea, când pacea este tulburată facem tot ce ne stă în putinţă pentru a o restabili. Dar de ce este important lucrul acesta? Biblia spune: „Continuaţi . . . să trăiţi în pace; şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi“ (2 Corinteni 13:11). Aşadar, cât timp continuăm să trăim în pace, Dumnezeul păcii va fi cu noi. Felul în care îi tratăm pe colaboratorii noştri creştini se răsfrânge în mod direct asupra relaţiei noastre cu Iehova. Cum ne putem dovedi împăciuitori? Să luăm un exemplu.

11 Ce ar trebui să faci dacă îţi dai seama că l-ai jignit pe un colaborator creştin? Isus a spus: „Dacă îţi aduci deci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului, şi pleacă; fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei fi întors, oferă-ţi darul“ (Matei 5:23, 24). Poţi să urmezi acest sfat luând iniţiativa să mergi la fratele tău. Cu ce scop? Ca să ‘faci pace’ cu el. *  Pentru aceasta, va trebui să recunoşti, nu să negi, că i-ai rănit sentimentele. Dacă îl abordezi cu intenţia de a restabili pacea şi dacă păstrezi până la capăt această atitudine, probabil că orice neînţelegere va putea fi clarificată; cel ce a greşit îşi va cere scuze, iar ofensa va fi iertată. Când iei iniţiativa să faci pace, demonstrezi că te laşi îndrumat de înţelepciunea divină.

„Rezonabilă, gata să asculte“

12, 13. a) Care este sensul cuvântului redat prin „rezonabilitate“ în Iacov 3:17? b) Cum putem demonstra că suntem rezonabili?

12 „Rezonabilă“. Ce înseamnă a fi rezonabil? Potrivit bibliştilor, cuvântul originar grecesc redat prin „rezonabil“ în Iacov 3:17 pune probleme de traducere. Traducătorii au folosit cuvinte ca „blând“, „îngăduitor“ şi „înţelegător“. O notă de subsol din Traducerea lumii noi (engl.) arată că în accepţiunea sa  literală acest cuvânt înseamnă „flexibil“. Cum putem dovedi că această trăsătură a înţelepciunii de sus este prezentă în viaţa noastră?

13 „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii“, se spune în Filipeni 4:5. Într-o altă traducere citim: „Să aveţi reputaţia de oameni rezonabili“ (The New Testament in Modern English, de J. B. Phillips). Să remarcăm că accentul nu se pune atât de mult pe cum ne vedem noi înşine, ci, mai degrabă, pe cum ne văd alţii, pe reputaţia pe care o avem. O persoană rezonabilă nu insistă tot timpul asupra literei legii sau ca lucrurile să fie făcut numai aşa cum doreşte ea. Dimpotrivă, ea este dispusă să asculte şi părerea altora şi, când este cazul, este dispusă să cedeze în faţa dorinţelor lor. O asemenea persoană nu este nici aspră, nici dură cu alţii, ci este blândă. Deşi esenţială pentru toţi creştinii, rezonabilitatea este o calitate deosebit de importantă pentru cei ce slujesc ca bătrâni. Blândeţea este o calitate atrăgătoare, care-i face pe bătrâni abordabili (1 Tesaloniceni 2:7, 8). Este potrivit să ne întrebăm: Am reputaţia de persoană înţelegătoare, flexibilă şi blândă?

14. Cum putem demonstra că suntem ‘gata să ascultăm’?

14 „Gata să asculte“. Cuvântul grecesc redat prin expresia „gata să asculte“ nu se mai întâlneşte în nici un alt loc în Scripturile greceşti creştine. Potrivit unui biblist, acest cuvânt „este deseori folosit în legătură cu disciplina din armată“. În esenţă înseamnă „uşor de convins“ şi „supus“. Cel ce se lasă guvernat de înţelepciunea de sus se supune cu promptitudine sfaturilor date în Biblie. El nu este cunoscut drept o persoană care, dacă ia o decizie, merge înainte fără a mai ţine cont de acele fapte ce demonstrează că nu procedează bine. Dimpotrivă, el este gata să se schimbe când i se aduc dovezi biblice clare, care-l conştientizează că a adoptat o atitudine greşită sau că a tras concluzii eronate. Ai şi tu o asemenea reputaţie?

 „Plină de îndurare şi de roade bune“

15. Ce este îndurarea, şi de ce este ea menţionată alături de „roadele bune“ în Iacov 3:17?

15 „Plină de îndurare şi de roade bune“. * Îndurarea este o latură importantă a înţelepciunii de sus, întrucât despre această înţelepciune se spune că este „plină de îndurare“. De remarcat că „îndurarea“ şi „roadele bune“ sunt menţionate împreună. Această asociere e potrivită, deoarece, în Biblie, îndurarea presupune de multe ori o preocupare sinceră faţă de alţii, compasiune ce produce din abundenţă fapte bune. Într-o lucrare de referinţă, compasiunea este definită drept „părere de rău pentru situaţia nefericită a cuiva şi încercarea de a face ceva pentru a o remedia“. Prin urmare, înţelepciunea divină nu este indiferentă, rece sau doar raţională. Dimpotrivă, ea este atentă, caldă şi sensibilă la sentimentele celorlalţi. Cum ne putem dovedi plini de îndurare?

16, 17. a) Pe lângă iubirea pentru Dumnezeu, ce anume ne motivează să luăm parte la lucrarea de predicare, şi de ce? b) Cum putem demonstra că suntem plini de îndurare?

16 Bineînţeles, o modalitate importantă este aceea de a le împărtăşi altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Ce ne motivează să facem această lucrare? În primul rând, iubirea pentru Dumnezeu. Dar mai suntem motivaţi şi de îndurare, sau compasiune, faţă de ceilalţi (Matei 22:37–39). Mulţi oameni sunt „jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor“ (Matei 9:36). Ei au fost neglijaţi şi orbiţi spiritualiceşte de păstori falşi. Drept urmare, ei sunt în necunoştinţă cu privire la îndrumarea înţeleaptă care se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu sau cu privire la binecuvântările pe care Regatul le va aduce în curând pe acest pământ. Când ne gândim în felul acesta la necesităţile spirituale ale celor din jurul nostru, compasiunea noastră sinceră ne îndeamnă să facem tot ce putem pentru a le vorbi despre scopul iubitor al lui Iehova.

Când le arătăm îndurare, sau compasiune, altora, reflectăm „înţelepciunea de sus“

 17 Cum mai putem arăta că suntem plini de îndurare? Să ne amintim de ilustrarea lui Isus despre samariteanul care a zărit la marginea drumului un om jefuit şi bătut. Mişcat de compasiune, samariteanul „a acţionat cu îndurare“, legând rănile victimei şi purtându-i de grijă (Luca 10:29–37). Nu sugerează aceasta că îndurarea presupune oferirea de ajutor practic celor aflaţi în nevoie? Biblia ne spune „să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Iată câteva modalităţi: Poate că un colaborator în vârstă are nevoie de cineva care să-l ducă şi să-l aducă cu maşina de la întrunirile creştine. Poate că o văduvă din congregaţie are nevoie de cineva care să-i facă unele reparaţii în casă (Iacov 1:27). Poate că o persoană descurajată are nevoie de „un cuvânt bun“, care s-o înveselească (Proverbele 12:25). Când acţionăm în felul acesta, demonstrăm că înţelepciunea de sus produce roade în noi.

„Fără deosebiri părtinitoare, fără ipocrizie“

18. Dacă ne lăsăm îndrumaţi de înţelepciunea de sus, ce trebuie să ne străduim să înlăturăm din inimă, şi de ce?

18 „Fără deosebiri părtinitoare.“ Înţelepciunea divină exclude prejudecăţile rasiale şi mândria naţională. Dacă suntem îndrumaţi de această înţelepciune, ne vom strădui să înlăturăm din inimă orice înclinaţie spre părtinire (Iacov 2:9). Nu ne vom purta diferit cu cei ce au o anumită pregătire, o situaţie materială prosperă sau responsabilităţi în congregaţie; nici nu-l vom dispreţui pe vreunul dintre colaboratorii noştri, oricât de joasă ar putea să pară poziţia lui socială. Dacă Iehova şi-a arătat iubirea faţă de aceştia, ar trebui, fără îndoială, să-i considerăm demni şi de iubirea noastră.

19, 20. a) În ce context a fost folosit iniţial corespondentul grecesc al cuvântului „ipocrit“? b) Cum demonstrăm „afecţiune frăţească neipocrită“, şi de ce este important lucrul acesta?

19 „Fără ipocrizie“. Corespondentul grecesc al cuvântului „ipocrit“ poate să însemne „actor ce interpretează un rol“. În antichitate, actorii greci şi romani purtau măşti mari în timpul reprezentaţiilor.  Prin urmare, cuvântul grecesc a ajuns să fie folosit cu referire la cineva care-şi pune o mască, sau care înşală. Această trăsătură a înţelepciunii divine ar trebui să influenţeze nu numai maniera în care-i tratăm pe alţii, ci şi ceea ce simţim faţă de ei.

20 Apostolul Petru afirma că „ascultarea de adevăr“ trebuie să aibă drept rezultat „o afecţiune frăţească neipocrită“ (1 Petru 1:22). Într-adevăr, nu trebuie să manifestăm afecţiune faţă de fraţii noştri doar pentru a face o impresie bună. Noi nu purtăm măşti şi nici nu interpretăm roluri ca să-i înşelăm pe alţii. Afecţiunea noastră trebuie să fie autentică, sinceră. Procedând astfel, vom câştiga încrederea colaboratorilor noştri, care vor şti că suntem ceea ce pretindem că suntem. Această sinceritate contribuie la stabilirea unor relaţii deschise şi oneste între creştini şi la crearea unei atmosfere de încredere în congregaţie.

 „Păstrează înţelepciunea practică“

21, 22. a) De ce nu a reuşit Solomon să păstreze înţelepciunea? b) Cum putem păstra înţelepciunea, şi cu ce foloase pentru noi?

21 Înţelepciunea divină este un dar de la Iehova, ceva ce trebuie păstrat cu grijă. Solomon a spus: „Fiul meu, . . . păstrează înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire“ (Proverbele 3:21NW). Din nefericire, Solomon însuşi a dat greş. El a fost înţelept atât timp cât a avut o inimă ascultătoare. Spre sfârşitul vieţii însă, multele sale soţii străine l-au îndepărtat de închinarea pură la Iehova (1 Împăraţi 11:1–8). Sfârşitul lui Solomon demonstrează că, nepusă în practică, cunoştinţa nu valorează prea mult.

22 Cum putem păstra înţelepciunea practică? Nu e de ajuns să citim cu regularitate Biblia şi publicaţiile biblice pregătite de „sclavul fidel şi prevăzător“, trebuie şi să ne străduim să aplicăm ceea ce învăţăm (Matei 24:45). Avem toate motivele să punem în practică înţelepciunea divină. Ea înseamnă un mod de viaţă mai bun în prezent şi, totodată, ne ajută „să apucăm ferm adevărata viaţă“ — viaţa în lumea nouă a lui Dumnezeu (1 Timotei 6:19). Şi, ceea ce este extrem de important, cultivarea înţelepciunii de sus ne apropie mai mult de izvorul înţelepciunii, Iehova Dumnezeu.

^ par. 1 Din 1 Împăraţi 3:16 aflăm că cele două femei erau prostituate. În Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor (engl.), publicată de Martorii lui Iehova, se spune: „După cât se pare, aceste femei nu se prostituau pentru bani, ci erau evreice ori, mult mai probabil, femei de origine străină care comiseseră fornicaţie“.

^ par. 11 Expresia grecească tradusă prin „a face pace“ vine de la un verb care înseamnă „a face o modificare, a schimba“, şi, prin urmare, „a reconcilia“. Aşadar, obiectivul tău este acela de a face o schimbare, de a înlătura, dacă se poate, resentimentele din inima celui jignit. — Romani 12:18.

^ par. 15 O altă traducere redă astfel aceste cuvinte: „plină de compasiune şi de fapte bune“. — A Translation in the Language of the People, de Charles B. Williams.