Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Să ne apropiem de Iehova

 CAPITOLUL 18

Înţelepciune în „Cuvântul lui Dumnezeu“

Înţelepciune în „Cuvântul lui Dumnezeu“

1, 2. Ce „scrisoare“ ne-a scris Iehova, şi de ce?

ÎŢI aminteşti când ai primit ultima dată o scrisoare de la o persoană dragă, care locuieşte departe de tine? Puţine lucruri ne fac atâta bucurie ca o scrisoare sinceră de la cineva la care ţinem mult. Suntem nerăbdători să aflăm cum se simte, ce a mai făcut în ultimul timp, precum şi ce planuri de viitor are. Acest gen de comunicare îi apropie şi mai mult pe cei dragi, chiar dacă din punct de vedere geografic sunt la mare distanţă unul de celălalt.

2 Aşadar, ce ne-ar putea face mai multă bucurie decât un mesaj scris din partea Dumnezeului pe care îl iubim? Într-un anumit sens, Iehova ne-a scris o „scrisoare“: Cuvântul său, Biblia. În paginile ei, Dumnezeu ne spune cine este, ce a făcut, ce îşi propune să facă şi multe alte lucruri. Iehova ne-a dat Cuvântul său deoarece vrea să-l simţim aproape de noi. Dumnezeul nostru atotînţelept a ales cea mai bună metodă de a comunica cu noi. Felul în care este redactată Biblia, precum şi conţinutul ei dezvăluie o înţelepciune inegalabilă.

De ce era nevoie de un cuvânt scris?

3. În ce fel i-a transmis Iehova Legea lui Moise?

3 Poate că unii se întreabă: De ce nu a folosit Iehova o metodă mai impresionantă — de exemplu, făcând să se audă o voce din cer — pentru a comunica cu oamenii? De fapt, Iehova a vorbit uneori din cer prin intermediul unor reprezentanţi îngereşti. De exemplu, aşa a procedat el când le-a dat israeliţilor Legea (Galateni 3:19). Vocea care s-a auzit din cer era inspiratoare de teamă, motiv pentru care, înspăimântaţi, israeliţii au cerut ca Iehova să nu le mai vorbească direct, ci să comunice cu ei prin intermediul lui Moise (Exodul 20:18–20). De aceea, Legea,  alcătuită din aproximativ 600 de regulamente, i-a fost transmisă pe cale orală, cuvânt cu cuvânt, lui Moise.

4. Explică de ce transmiterea prin viu grai a legilor lui Dumnezeu nu ar fi fost o metodă sigură.

4 Ce s-ar fi întâmplat însă dacă Legea n-ar fi fost scrisă? Ar fi putut Moise să reţină toate cuvintele acelui cod amănunţit pentru a le transmite fără cea mai mică greşeală naţiunii? Dar generaţiile următoare? S-ar fi putut baza ele doar pe comunicarea orală? Aceasta nu ar fi fost deloc o metodă sigură prin care să fie transmise legile lui Dumnezeu. Imaginează-ţi ce s-ar întâmpla dacă ar fi să povesteşti o întâmplare unui şir lung de oameni, astfel încât tu să i-o spui primului, el s-o transmită următorului şi aşa mai departe, până la ultimul din şir. Ceea ce va auzi ultima persoană se va deosebi considerabil de forma iniţială a povestirii. Cuvintele din Legea lui Dumnezeu nu s-au aflat în acest pericol.

5, 6. Ce anume l-a instruit Iehova pe Moise să facă în legătură cu cuvântul Său, şi de ce este o binecuvântare pentru noi faptul că dispunem de Cuvântul scris al lui Dumnezeu?

5 Iehova a ales în mod înţelept să dea o formă scrisă cuvântului său. El l-a instruit pe Moise: „Şi DOMNUL a zis lui Moise: «Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel»“ (Exodul 34:27). Aşa a început, în anul 1513 î.e.n., era scrierii Bibliei. În următorii 1 610 ani Iehova „le-a vorbit în multe ocazii şi în multe moduri“ celor aproape 40 de scriitori umani, care au redactat Biblia (Evrei 1:1). În acest răstimp, copişti devotaţi au lucrat cu meticulozitate pentru a realiza copii exacte în vederea păstrării Scripturilor. — Ezra 7:6; Psalmul 45:1.

6 Iehova ne-a binecuvântat cu adevărat comunicând cu noi în scris. Ai primit vreodată o scrisoare care ţi-a fost atât de dragă — poate pentru că ai găsit în ea încurajarea de care aveai nevoie —, încât ai păstrat-o şi ai citit-o şi recitit-o? La fel stau lucrurile şi cu „scrisoarea“ lui Iehova pentru noi. Deoarece  Iehova a dat o formă scrisă cuvintelor sale, noi putem să le citim cu regularitate şi să medităm la semnificaţia lor (Psalmul 1:2). Putem primi „mângâiere din Scripturi“ ori de câte ori avem nevoie. — Romani 15:4.

De ce scriitori umani?

7. De ce este o dovadă de înţelepciune din partea lui Iehova că a folosit scriitori umani la redactarea Cuvântului său?

7 Iehova a dat dovadă de înţelepciune când s-a folosit de oameni pentru a scrie Cuvântul său. Gândeşte-te la următorul lucru: Dacă Iehova s-ar fi folosit de îngeri pentru a redacta Biblia, ar mai fi fost ea la fel de atrăgătoare? Este adevărat că îngerii ar fi putut descrie înfăţişarea maiestuoasă a lui Iehova, şi-ar fi putut exprima devoţiunea faţă de el şi ar fi putut face o prezentare a slujitorilor umani fideli ai lui Dumnezeu. Dar am fi înţeles noi cu adevărat modul de gândire al unor creaturi spirituale, ale căror cunoştinţe, experienţă şi putere sunt mult superioare capacităţilor noastre? — Evrei 2:6, 7.

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“

8. În ce fel li s-a permis scriitorilor Bibliei să-şi folosească propriile facultăţi mintale (vezi şi nota de subsol)?

8 Folosindu-se de scriitori umani, Iehova ne-a dat exact ceea ce aveam nevoie — o consemnare „inspirată de Dumnezeu“, din care nu lipseşte însă elementul uman (2 Timotei 3:16). Cum a realizat el lucrul acesta? După cât se pare, de cele mai multe ori, el le-a permis scriitorilor să-şi folosească propriile facultăţi mintale ca să aleagă „cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului“ (Eclesiastul 12:10, 11). Aşa se explică varietatea de stiluri ale Bibliei; scrierile reflectă mediul şi personalitatea fiecărui scriitor. * Totuşi, aceşti oameni „au vorbit din partea lui Dumnezeu, fiind purtaţi de spirit sfânt“ (2 Petru 1:21). Astfel, ceea ce a rezultat este cu adevărat „cuvântul lui Dumnezeu“. — 1 Tesaloniceni 2:13.

9, 10. De ce sporesc scriitorii umani căldura şi farmecul Bibliei?

 9 Redactarea ei de către scriitori umani îi conferă Bibliei o căldură şi un farmec aparte. Scriitorii ei au fost oameni cu sentimente ca ale noastre. Fiind imperfecţi, ei s-au confruntat cu încercări şi presiuni la care suntem supuşi şi noi. Uneori, spiritul lui Iehova i-a inspirat să scrie despre sentimentele şi dificultăţile lor (2 Corinteni 12:7–10). Astfel, unele pasaje au fost scrise de ei la persoana I, ceea ce nu ar fi fost posibil pentru un înger.

10 Să luăm exemplul regelui David din vechiul Israel. După ce a comis nişte păcate foarte grave, David a compus un psalm în care îşi varsă inima înaintea lui Iehova, implorându-l să-l ierte. Iată ce a scris el: „Curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a conceput mama mea. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:2, 3, 5, 11, 17). Nu simţi neliniştea scriitorului? Cine, cu excepţia unui om imperfect, ar fi putut exprima asemenea sentimente sincere?

De ce o carte despre oameni?

11. Ce fel de exemple reale sunt incluse în Biblie „pentru instruirea noastră“?

11 Mai este ceva ce contribuie la farmecul Bibliei. În mare parte, ea este o carte despre oameni — despre oameni care au trăit aievea —, dintre care unii i-au slujit lui Dumnezeu, iar alţii nu. Citim despre întâmplări din viaţa lor, despre necazurile şi bucuriile lor. Vedem care a fost rezultatul alegerilor pe care le-au făcut ei în viaţă. Aceste relatări au fost incluse „pentru instruirea noastră“ (Romani 15:4). Prin intermediul acestor ilustrări inspirate din viaţa cotidiană, Iehova ne învaţă sensibilizându-ne inima. Să luăm câteva exemple.

12. În ce sens ne sunt de folos relatările biblice despre oameni infideli?

12 Vorbind despre oameni infideli, şi chiar despre oameni răi, Biblia ne spune care a fost rezultatul acţiunilor lor. Aceste  relatări surprind manifestarea unor trăsături nedorite, contribuind la o mai bună înţelegere a lor. De exemplu, ce poruncă împotriva neloialităţii ar putea avea mai multă forţă decât exemplul grăitor al lui Iuda, care a manifestat această trăsătură când a pus în aplicare planul lui mârşav împotriva lui Isus (Matei 26:14–16, 46–50; 27:3–10)? Asemenea relatări ne sensibilizează cu mai multă uşurinţă inima, ajutându-ne să depistăm trăsăturile dezgustătoare şi să ne debarasăm de ele.

13. Cum ne ajută Biblia să înţelegem în ce constau calităţile de dorit?

13 Biblia vorbeşte despre mulţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu. În paginile ei citim despre devoţiunea şi loialitatea lor, vedem manifestări concrete ale calităţilor pe care trebuie să le cultivăm pentru a ne apropia de Dumnezeu. Să luăm ca exemplu credinţa. Biblia defineşte credinţa şi ne spune cât de importantă este ea pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu (Evrei 11:1, 6). Însă Biblia conţine şi exemple remarcabile de persoane care au exercitat credinţă. Gândeşte-te la credinţa pe care a avut-o Avraam când a încercat să-l aducă jertfă pe Isaac (Geneza, capitolul 22; Evrei 11:17–19). Datorită acestor relatări, cuvântul „credinţă“ îşi îmbogăţeşte semnificaţia şi poate fi înţeles mai uşor. Dovedind înţelepciune, Iehova nu numai că ne îndeamnă să cultivăm calităţi de dorit, dar ne şi arată cum să le manifestăm.

14, 15. Ce ne spune Biblia despre o femeie care a venit la templu, şi ce învăţăm despre Iehova din această relatare?

14 Din relatările reale pe care le conţine Biblia aflăm deseori ceva despre personalitatea lui Iehova. Iată ce citim despre o femeie pe care a observat-o Isus la templu: În timp ce stătea lângă casetele trezoreriei, Isus privea cum oamenii îşi puneau contribuţiile. Au venit mulţi oameni bogaţi, care au dat „din surplusul lor“. Însă privirile lui Isus s-au oprit asupra unei văduve sărace. Darul ei consta în „două monede mici, care au o valoare neînsemnată“. * Erau ultimii ei bănuţi. Reflectând în mod  perfect punctul de vedere al lui Iehova, Isus a spus: „Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi cei care au aruncat bani în casetele trezoreriei“. Potrivit cuvintelor lui Isus, ea a dat mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. — Marcu 12:41–44; Luca 21:1–4; Ioan 8:28.

15 Nu este semnificativ faptul că dintre toţi oamenii care au venit la templu în acea zi numai văduva a fost remarcată de Isus şi menţionată în Biblie? Prin intermediul acestui exemplu, Iehova ne învaţă că este un Dumnezeu care manifestă apreciere. El primeşte cu plăcere darurile noastre oferite din toată inima, indiferent cum sunt ele în comparaţie cu ceea ce pot alţii să ofere. Cu siguranţă, Iehova a găsit cea mai bună metodă de a ne învăţa acest adevăr însufleţitor!

Ce nu găsim în paginile Bibliei

16, 17. Cum se vede înţelepciunea lui Iehova chiar şi în ceea ce a ales să omită din Cuvântul său?

16 Unei persoane dragi nu-i poţi scrie decât anumite lucruri. De aceea, îţi foloseşti discernământul pentru a alege ce anume să-i scrii. În mod asemănător, Iehova a hotărât să menţioneze doar anumite persoane şi evenimente în Cuvântul său. Totuşi, în aceste pasaje narative, Biblia nu oferă întotdeauna cele mai mici detalii (Ioan 21:25). De exemplu, când Biblia vorbeşte despre judecata lui Dumnezeu, informaţiile pe care ni le furnizează ea nu răspund, probabil, la toate întrebările noastre. Înţelepciunea lui Iehova se vede chiar şi în ceea ce a lăsat el neconsemnat în Cuvântul său. Cum aşa?

17 Felul în care este scrisă Biblia reprezintă un test pentru inima noastră. În Evrei 4:12 se spune: „Cuvântul [sau mesajul] lui Dumnezeu este viu şi exercită putere şi este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât separă sufletul de spirit . . . şi este capabil să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“. Mesajul Bibliei pătrunde adânc, scoţând la iveală adevăratele noastre intenţii şi motivaţii. Cei ce citesc Biblia cu un ochi critic se poticnesc adesea din cauza unor  relatări, după părerea lor, incomplete. Probabil că aceşti oameni se întreabă dacă Iehova este cu adevărat un Dumnezeu iubitor, înţelept şi drept.

18, 19. a) De ce nu trebuie să ne neliniştim dacă o relatare biblică ridică anumite întrebări la care nu putem găsi imediat un răspuns? b) De ce anume avem nevoie pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, şi de ce este aceasta o dovadă a marii înţelepciuni a lui Iehova?

18 Dimpotrivă, când studiem Biblia cu atenţie şi cu o inimă sinceră, ajungem să-l cunoaştem pe Iehova în lumina în care ne este el prezentat în întreaga Biblie. De aceea, nu ne neliniştim dacă o anumită relatare ridică unele întrebări la care nu putem găsi imediat un răspuns. Să dăm un exemplu: Când potrivim piesele unui puzzle, s-ar putea să nu găsim chiar de la început o anumită piesă sau să nu înţelegem cum se combină unele piese. Totuşi, poate că am asamblat suficiente piese pentru a ne da seama cum ar trebui să arate în final. Tot la fel, când studiem Biblia, învăţăm puţin câte puţin ce fel de Dumnezeu este Iehova şi, astfel, ne formăm o imagine exactă despre el. Chiar dacă nu putem înţelege de la început o anumită relatare sau cum se armonizează ea cu personalitatea lui Dumnezeu, studiind Biblia am învăţat despre Iehova mai mult decât suficient pentru a putea înţelege că el este întotdeauna un Dumnezeu iubitor, imparţial şi drept.

19 Aşadar, pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-l citim şi să-l studiem cu o inimă sinceră şi cu o minte fără prejudecăţi. Nu este aceasta o dovadă a marii înţelepciuni a lui Iehova? Oamenii dotaţi pot scrie cărţi doar pe înţelesul ‘celor înţelepţi şi intelectuali’. Pentru a scrie însă o carte care să fie înţeleasă doar de cei cu o motivaţie corectă a inimii, e nevoie de înţelepciune divină! — Matei 11:25.

O carte de „înţelepciune practică“

20. De ce numai Iehova ne poate spune care este cel mai bun mod de viaţă, şi ce anume din Biblie ne poate fi de mare folos?

20 În Cuvântul său, Iehova ne spune care este cel mai bun mod de viaţă. Fiind Creatorul nostru, el ştie mai bine decât  noi de ce anume avem nevoie. Iar necesităţile umane fundamentale — între care dorinţa de a fi iubit, de a fi fericit şi de a cultiva relaţii trainice — nu s-au schimbat. Biblia conţine multă „înţelepciune practică“; ea ne poate ajuta să ducem o viaţă plină de sens (Proverbele 2:7NW). Fiecare secţiune a acestui auxiliar de studiu conţine un capitol în care se arată cum putem aplica sfaturile înţelepte ale Bibliei. Vom analiza în continuare un singur exemplu.

21–23. Ce sfat înţelept ne poate ajuta să evităm să nutrim resentimente şi mânie?

21 Ai observat vreodată că oamenii care poartă ranchiună şi nutresc resentimente sfârşesc deseori prin a se răni singuri? Resentimentele sunt o povară grea în viaţă. Ele pun stăpânire pe gândurile noastre, ne răpesc pacea şi ne înăbuşă bucuria. Studiile de specialitate arată că persoanele care se mânie sunt mai predispuse la bolile de inimă, precum şi la multe alte boli cronice. Cu mult timp înainte ca aceste studii să fi fost scrise, Biblia a dat următorul sfat înţelept: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea“ (Psalmul 37:8). Dar cum putem face lucrul acesta?

22 Cuvântul lui Dumnezeu dă următorul sfat înţelept: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“ (Proverbele 19:11). Perspicacitatea este capacitatea de a vedea dincolo de aparenţe, de a privi dincolo de ceea ce este evident. Perspicacitatea favorizează înţelegerea, deoarece ne poate ajuta să discernem de ce o persoană a vorbit sau a acţionat într-un anumit fel. Faptul de a ne strădui să înţelegem adevăratele ei motive şi sentimente, precum şi situaţia în care s-a aflat la un moment dat ne va ajuta să înlăturăm gândurile şi sentimentele negative pe care le-am putea nutri faţă de ea.

23 Biblia conţine un alt sfat în legătură cu acest subiect: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii“ (Coloseni 3:13). Expresia „continuaţi  să vă suportaţi unii pe alţii“ sugerează că trebuie să avem răbdare în relaţiile cu alţii, să le tolerăm trăsăturile de personalitate care poate pe noi ne irită. Îndelunga răbdare ne ajută să nu purtăm pică din motive neînsemnate. A „ierta“ înseamnă a nu nutri resentimente. Dumnezeul nostru înţelept ştie că e spre binele nostru să-i iertăm pe alţii când avem motive întemeiate să procedăm astfel. Şi aceasta nu numai în folosul lor, ci şi pentru pacea minţii şi a inimii noastre (Luca 17:3, 4). Câtă înţelepciune conţine Cuvântul lui Dumnezeu!

24. Care va fi rezultatul dacă ne aducem viaţa în armonie cu înţelepciunea divină?

24 Motivat de infinita sa iubire, Iehova a vrut să comunice cu noi. El a ales cea mai bună metodă posibilă: o „scrisoare“ redactată de scriitori umani sub îndrumarea spiritului sfânt. Drept urmare, în paginile Bibliei găsim înţelepciunea lui Iehova. Această înţelepciune este ‘cu totul sigură’ (Psalmul 93:5). Pe măsură ce ne aducem viaţa în armonie cu ea şi le vorbim şi altora despre ea, ne apropiem de Dumnezeul nostru atotînţelept. În capitolul următor, vom analiza un alt exemplu remarcabil al înţelepciunii perspicace a lui Iehova: capacitatea lui Iehova de a prezice viitorul şi de a-şi duce scopul la îndeplinire.

^ par. 8 De exemplu, David, care a fost păstor, foloseşte exemple din viaţa pastorală (Psalmul 23). Matei, care fusese încasator de impozite, face deseori referire la cifre şi la bani (Matei 17:27; 26:15; 27:3). Pentru că era medic, Luca foloseşte termeni specifici profesiei sale. — Luca 4:38; 14:2; 16:20.

^ par. 14 Cele două monede erau fiecare de câte o lepta, cea mai mică monedă evreiască în circulaţie la vremea aceea. Două lepta echivalau cu a şaizeci şi patra parte din salariul pe o zi. Cu aceste două monede nu se putea cumpăra nici măcar o vrabie, cea mai ieftină pasăre folosită ca hrană de către săraci.