Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Să ne apropiem de Iehova

 CAPITOLUL 12

„Există nedreptate la Dumnezeu?“

„Există nedreptate la Dumnezeu?“

1. Ce sentimente ar putea trezi în noi cazurile de nedreptate?

O VĂDUVĂ în vârstă este prădată de economiile ei de o viaţă. Un nou-născut lipsit de ajutor este abandonat de o mamă fără inimă. Un bărbat este închis pentru un delict pe care nu l-a comis. Ce sentimente trezesc în tine aceste situaţii ipotetice? Probabil că fiecare dintre ele te tulbură, ceea ce este cât se poate de firesc. Noi, oamenii, avem un puternic simţ al binelui şi al răului. Suntem indignaţi când vedem o nedreptate. Vrem ca victima să fie despăgubită, iar vinovatul, pedepsit. Dacă nu se întâmplă aşa, probabil, ne întrebăm: Vede Dumnezeu ceea ce se întâmplă? De ce nu face ceva pentru a corecta situaţia?

2. Care a fost reacţia lui Habacuc la nedreptate, şi de ce nu a fost el mustrat de Iehova?

2 Pe tot parcursul istoriei, slujitorii fideli ai lui Iehova şi-au pus întrebări asemănătoare. De exemplu, într-o rugăciune a sa, profetul Habacuc l-a întrebat pe Dumnezeu: „Pentru ce mă faci să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi violenţa se fac sub ochii mei.“ (Habacuc 1:3). Iehova nu l-a mustrat pe Habacuc pentru aceste întrebări sincere, deoarece El i-a insuflat omului conceptul de dreptate. Da, Iehova ne-a binecuvântat cu o fărâmă din puternicul său simţ al dreptăţii.

Iehova urăşte nedreptatea

3. De ce se poate spune că, în comparaţie cu noi, Iehova este mult mai conştient de nedreptăţile care se fac?

3 Iehova nu închide ochii la nedreptate. El vede tot ceea ce se întâmplă. Despre zilele lui Noe, Biblia ne spune: „DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că  toată imaginaţia gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate“ (Geneza 6:5). Gândeşte-te ce au însemnat aceste cuvinte. Deseori, modul în care percepem noi nedreptatea are la bază câteva întâmplări neplăcute pe care fie le-am auzit, fie le-am trăit personal. Iehova însă vede toate nedreptăţile care se fac la scară mondială. Mai mult decât atât, el poate discerne chiar şi înclinaţiile inimii, gândirea denaturată care se ascunde în spatele actelor de nedreptate. — Ieremia 17:10.

4, 5. a) Cum arată Biblia că Iehova are grijă de cei ce sunt trataţi în mod nedrept? b) Cum a suferit Iehova însuşi din cauza nedreptăţii?

4 Iehova nu numai că vede nedreptatea, dar le şi poartă de grijă celor ce ajung victime ale nedreptăţii. Când poporul său a fost tratat cu cruzime de naţiuni duşmane, Iehova a fost îndurerat „de gemetele lor“ provocate de cei „care-i asupreau şi-i copleşeau“ (Judecătorii 2:18). Ai observat probabil că unii oameni devin insensibili la nedreptate dacă sunt expuşi mai mult timp la asemenea acte. Despre Iehova nu se poate spune însă aşa ceva. Deşi a văzut toate nedreptăţile care s-au comis în decursul celor aproximativ 6 000 de ani de istorie umană, ura lui faţă de nedreptate nu a slăbit deloc. Dimpotrivă, Biblia ne dă asigurarea că lucruri precum „limba mincinoasă“, „mâinile care varsă sânge nevinovat“ şi „martorul fals care spune minciuni“ îi provoacă aversiune. — Proverbele 6:16–19.

5 Gândeşte-te, de asemenea, cu câtă vehemenţă i-a condamnat Iehova pe conducătorii nedrepţi din Israel. El l-a inspirat pe profetul său să-i întrebe: „Nu este datoria voastră să cunoaşteţi ce este drept?“. După ce descrie într-un limbaj sugestiv abuzul de putere de care se făceau vinovaţi aceşti oameni corupţi, Iehova prezice care va fi sfârşitul lor: „Veţi striga către DOMNUL, dar El nu va răspunde; ci Îşi va ascunde faţa de ei în timpul acela, pentru că au făcut fapte rele“ (Mica 3:1–4). Câtă aversiune îi provoacă lui Iehova  nedreptatea! De fapt, el ştie din proprie experienţă ce înseamnă aceasta. Satan îl batjocoreşte pe nedrept de mii de ani (Proverbele 27:11). Mai mult decât atât, Iehova a suferit de pe urma celui mai crud act de nedreptate când Fiul său, care „nu a comis păcat“, a fost executat ca un criminal (1 Petru 2:22; Isaia 53:9). Nu încape nici o îndoială că Iehova nu este nici orb, nici indiferent la suferinţa celor ce îndură nedreptăţi.

6. Cum am putea reacţiona la nedreptăţi, şi de ce?

6 Cu toate acestea, este cât se poate de firesc să reacţionăm vehement când vedem o nedreptate sau când suntem noi înşine ţinta unui tratament nedrept. Noi am fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu, iar nedreptatea este în opoziţie directă cu tot ceea ce îl reprezintă pe Iehova (Geneza 1:27). Atunci, de ce îngăduie Dumnezeu nedreptatea?

Controversa suveranităţii lui Dumnezeu

7. Explicaţi cum a fost contestat dreptul lui Dumnezeu de a guverna.

7 Răspunsul la întrebarea de mai înainte este legat de controversa suveranităţii. După cum am văzut, Creatorul are dreptul să guverneze peste pământ şi peste toţi locuitorii pământului (Psalmul 24:1; Revelaţia 4:11). Cu toate acestea, la începutul istoriei umane a fost contestat dreptul lui Iehova de a guverna. Cum aşa? Iehova i-a poruncit primului om, Adam, să nu mănânce dintr-un anumit pom din grădina care era locuinţa lui paradiziacă. Ce se întâmpla dacă nu asculta? „Vei muri negreşit“, i-a spus Dumnezeu (Geneza 2:17). Porunca dată de Dumnezeu nu era deloc grea nici pentru Adam, nici pentru soţia lui, Eva. Totuşi, Satan a convins-o pe Eva că Dumnezeu era exagerat de restrictiv. Şi dacă mânca din pom? Satan i-a spus cât se poate de clar Evei: „Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. — Geneza 3:1–5.

8. a) Ce i-a sugerat Satan Evei prin afirmaţiile pe care le-a făcut? b) Ce a contestat Satan în legătură cu guvernarea lui Dumnezeu?

 8 Prin această afirmaţie Satan lăsa să se înţeleagă nu numai că Iehova ascunsese de Eva lucruri importante, dar şi că o minţise. Satan a avut grijă să nu conteste adevărul că Dumnezeu este conducătorul suprem. Însă el nu a recunoscut dreptul şi meritul lui Dumnezeu de a fi Suveranul universului. Cu alte cuvinte, el a susţinut că Iehova nu guvernează cu dreptate şi spre binele supuşilor săi.

9. a) Care au fost consecinţele neascultării pentru Adam şi Eva, şi ce întrebări majore au apărut? b) De ce nu i-a distrus Iehova imediat pe răzvrătiţi?

9 După aceea, Adam şi Eva au încălcat porunca lui Iehova şi au mâncat din pomul interzis. Pentru neascultare, ei trebuiau să plătească cu moartea, aşa cum decretase Dumnezeu. Minciuna lui Satan a dat naştere câtorva întrebări majore: Are Iehova cu adevărat dreptul să conducă omenirea sau ar trebui ca omul să se conducă singur? Îşi exercită Iehova guvernarea în cel mai bun mod cu putinţă? Iehova s-ar fi putut folosi de puterea sa absolută pentru a-i nimici imediat pe răzvrătiţi. Însă întrebările care apăruseră vizau guvernarea, nu puterea sa. Prin urmare, înlăturarea lui Adam, a Evei şi a lui Satan nu ar fi demonstrat că guvernarea lui Dumnezeu este dreaptă. Dimpotrivă, ar fi amplificat şi mai mult controversa. Singura modalitate de a stabili dacă oamenii se puteau conduce singuri cu succes, independent de Dumnezeu, era aceea de a lăsa să treacă un timp pentru ca faptele să vorbească.

10. Ce dezvăluie istoria cu privire la guvernarea umană?

10 Ce s-a putut observa odată cu trecerea timpului? De-a lungul mileniilor, oamenii au încercat multe forme de guvernare, între care totalitarismul, democraţia, socialismul şi comunismul. Rezultatul este rezumat cu francheţe în următoarele cuvinte: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Profetul Ieremia a afirmat pe bună dreptate: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în  puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii.“ — Ieremia 10:23.

11. De ce i-a lăsat Iehova pe oameni în sclavia suferinţei?

11 Iehova a ştiut de la început că independenţa oamenilor faţă de el avea să aducă multă suferinţă în lume. Aşadar, se poate spune că el a fost nedrept când a permis ca inevitabilul să-şi urmeze cursul? Nicidecum. Am putea ilustra această idee astfel: Să presupunem că ai un copil care trebuie operat pentru a scăpa de o boală ce-i pune viaţa în pericol. Ştii că intervenţia chirurgicală îl va face să sufere, iar lucrul acesta te întristează foarte mult. Dar mai ştii că, după operaţie, starea de sănătate a copilului se va ameliora considerabil. În mod asemănător, Dumnezeu a ştiut — şi chiar a prezis — că guvernarea umană avea să aducă durere şi suferinţă (Geneza 3:16–19). Dar el mai ştia că eliberarea definitivă şi deplină era posibilă numai dacă toţi oamenii erau lăsaţi să vadă consecinţele dureroase ale răzvrătirii. Numai aşa controversa putea fi rezolvată o dată pentru totdeauna.

Controversa integrităţii omului

12. Aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Iov, ce acuzaţie le-a adus Satan oamenilor?

12 Mai există însă o latură a problemei. Contestând legitimitatea guvernării lui Dumnezeu şi dreptatea cu care îşi exercită El guvernarea, Satan nu l-a calomniat doar pe Iehova aruncând reproş asupra suveranităţii Sale, ci i-a calomniat şi pe slujitorii lui Dumnezeu punând la îndoială integritatea lor. Iată, de exemplu, ce i-a spus Satan lui Iehova despre dreptul Iov: „Nu l-ai înconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi  atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.“ — Iov 1:10, 11.

13. Ce a insinuat Satan prin acuzaţiile aduse lui Iov, şi cum se răsfrâng acestea asupra tuturor oamenilor?

13 Satan a susţinut că Iehova îşi folosea puterea ocrotitoare pentru a cumpăra devoţiunea lui Iov. Lucrul acesta, la rândul lui, dădea de înţeles că integritatea lui Iov nu era decât o prefăcătorie; cu alte cuvinte, Iov îi slujea lui Dumnezeu numai pentru că primea ceva în schimb. Satan a afirmat că, dacă Dumnezeu şi-ar fi retras binecuvântarea, chiar şi acest om l-ar fi blestemat pe Creatorul lui. Satan ştia că Iov era un om ireproşabil, „un om integru şi drept, care se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău“ *. Prin urmare, dacă Satan reuşea să ştirbească integritatea lui Iov, ce se putea spune despre restul omenirii? Satan a pus de fapt la îndoială loialitatea tuturor celor ce doreau să-i slujească lui Dumnezeu. Într-adevăr, amplificând litigiul, Satan i-a spus lui Iehova: „Omul [nu numai Iov] dă tot ce are pentru viaţa lui“. — Iov 1:8; 2:4.

14. Ce a demonstrat istoria cu privire la acuzaţia adusă de Satan oamenilor?

14 Istoria demonstrează, contrar pretenţiei lui Satan, că mulţi oameni, asemenea lui Iov, i-au rămas loiali lui Iehova în pofida încercărilor. Prin conduita lor fidelă, ei au bucurat inima lui Iehova şi i-au oferit un răspuns la batjocura răutăcioasă a lui Satan, potrivit căreia oamenii renunţă să-i mai slujească lui Dumnezeu când întâmpină greutăţi (Evrei 11:4–38). Într-adevăr, oamenii sinceri au refuzat să-şi compromită credinţa în Dumnezeu. Chiar şi în cele mai vitrege încercări, ei au avut o încredere deplină că Iehova le va da forţa necesară pentru a suporta. — 2 Corinteni 4:7–10.

15. Ce întrebare ar putea apărea cu privire la judecăţile trecute şi viitoare ale lui Dumnezeu?

 15 Însă Iehova nu aplică justiţia doar în cazul controverselor privitoare la suveranitatea sa şi la integritatea omului. În Biblie găsim o dare de seamă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Iehova împotriva unor persoane sau a unor naţiuni şi profeţiile despre judecata pe care o va face el în viitor. De ce putem fi siguri că judecăţile lui Iehova au fost şi vor fi drepte?

Justiţia lui Dumnezeu este superioară

Iehova nu-l va nimici niciodată „pe cel drept împreună cu cel rău“

16, 17. Ce exemple demonstrează că oamenii au o înţelegere limitată asupra adevăratei justiţii?

16 Despre Iehova se poate spune în mod justificat: „Toate căile Lui sunt drepte“ (Deuteronomul 32:4). Însă nici unul dintre noi nu poate spune despre sine lucrul acesta, pentru că, deseori, orizontul nostru limitat ne întunecă facultatea de a discerne ce este drept. Să-l luăm ca exemplu pe Avraam. El a intervenit pe lângă Iehova în legătură cu distrugerea Sodomei — chiar dacă răutatea luase proporţii îngrijorătoare în acel oraş. Avraam l-a întrebat pe Iehova: „Vei nimici Tu oare şi pe cel drept împreună cu cel rău?“ (Geneza 18:23–33). Bineînţeles, răspunsul era nu. Numai când dreptul Lot şi fiicele sale au ajuns teferi în oraşul Ţoar, Iehova „a făcut să plouă peste Sodoma . . . pucioasă şi foc“ (Geneza 19:22–24). Iona, în schimb, „s-a mâniat“ când Dumnezeu le-a arătat îndurare locuitorilor oraşului Ninive. De vreme ce el îi anunţase că vor fi nimiciţi, Iona ar fi vrut să-i vadă distruşi, chiar dacă niniviţii se căiseră cu sinceritate. — Iona 3:10—4:1.

17 Iehova i-a dat din nou lui Avraam asigurarea că, pentru El, exercitarea dreptăţii nu însemna doar distrugerea celor răi, ci şi salvarea celor drepţi. Iona, la rândul lui, a trebuit să înveţe că Iehova este îndurător. Dacă cei răi renunţă la practicile lor, el este ‘gata să-i ierte’ (Psalmul 86:5). Spre deosebire  de unii oameni care se tem să nu-şi pericliteze poziţia, Iehova nu aplică o judecată nefavorabilă doar pentru a arăta cât de mare este puterea sa şi nici nu se reţine să arate compasiune de teamă că ar putea fi considerat slab. El este îndurător ori de câte ori are motive să procedeze astfel. — Isaia 55:7; Ezechiel 18:23.

18. Arătaţi cu ajutorul Bibliei că Iehova nu acţionează pur şi simplu sub impulsul sentimentelor.

18 Cu toate acestea, Iehova nu se lasă condus de sentimente. Când poporul său s-a cufundat în idolatrie, Iehova a declarat cu hotărâre: „Te voi judeca potrivit căilor tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale. Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine şi nu Mă voi îndura, ci voi aduce peste tine căile tale“ (Ezechiel 7:3, 4). Prin urmare, când oamenii se încăpăţânează să facă ceea ce vor ei, judecata lui Iehova este pe măsură. Numai că judecata sa se bazează întotdeauna pe dovezi solide. Astfel, atunci când la urechile sale a ajuns un strigăt puternic cu privire la Sodoma şi Gomora, Iehova a spus: „Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după strigătul venit până la Mine“ (Geneza 18:20, 21). Cât de recunoscători suntem că Iehova nu este ca majoritatea oamenilor, care se grăbesc să tragă concluzii înainte de a auzi toate faptele! Într-adevăr, Iehova este aşa cum îl descrie Biblia: „un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate“. — Deuteronomul 32:4.

Aveţi încredere în dreptatea lui Iehova

19. Ce putem face dacă avem unele nelămuriri în legătură cu modul în care îşi exercită Iehova justiţia?

19 Biblia nu răspunde la fiecare întrebare legată de acţiunile din trecut ale lui Iehova şi nici nu oferă toate detaliile în legătură cu modul în care-i va judeca El în viitor pe oameni şi organizaţiile din care fac ei parte. Când avem nedumeriri în legătură cu unele relatări sau profeţii din Biblie din care lipsesc astfel de informaţii, putem dovedi  aceeaşi loialitate pe care a dovedit-o Mica. Iată ce a scris el: „Voi sta în aşteptarea Dumnezeului salvării mele“. — Mica 7:7NW.

20, 21. De ce putem fi siguri că Iehova va face întotdeauna ceea ce este drept?

20 Putem fi siguri că în orice situaţie Iehova va acţiona cu dreptate. Chiar şi atunci când oamenii se fac că nu văd anumite nedreptăţi, Iehova promite: „Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti“ (Romani 12:19). Dacă manifestăm răbdare, vom nutri aceeaşi convingere fermă pe care a avut-o Pavel când a spus: „Există nedreptate la Dumnezeu? Asta niciodată!“ — Romani 9:14.

21 Deocamdată trăim în ‘timpuri critice, căror cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Nedreptăţile şi „asupririle“ au dus la multe abuzuri abominabile (Eclesiastul 4:1). Cu toate acestea, Iehova nu s-a schimbat. El urăşte şi acum nedreptatea şi se îngrijeşte cu iubire de cei ce sunt victime ale nedreptăţilor. Dacă îi rămânem loiali lui Iehova şi continuăm să susţinem suveranitatea sa, el ne va da putere să suportăm până va sosi timpul când, sub domnia Regatului său, vor fi corectate toate nedreptăţile. — 1 Petru 5:6, 7.

^ par. 13 Iehova a spus despre Iov: „Nu este nimeni ca el pe pământ“ (Iov 1:8). De aceea, e foarte posibil ca Iov să fi trăit după Iosif şi înainte ca Moise să devină conducătorul Israelului. La vremea aceea, se putea spune deci că Iov era cel mai integru om de pe pământ.