Regele Siriei, Ben-Hadad, a pornit la război împotriva Israelului. Profetul Elisei îl avertiza pe regele Israelului de fiecare dată când sirienii atacau, iar astfel Israelul scăpa. De aceea, Ben-Hadad a hotărât să-l răpească pe Elisei. El a aflat că Elisei se afla în orașul Dotan și și-a trimis armata acolo pentru a-l prinde.

Sirienii au ajuns la Dotan noaptea. Dimineața următoare, slujitorul lui Elisei a ieșit afară și a văzut că orașul era înconjurat de o armată foarte mare. El s-a îngrozit și a început să strige: „Elisei, ce-o să facem acum?”. Elisei i-a răspuns: „Cu noi sunt mai mulți decât cu ei”. În acel moment, Iehova l-a făcut pe slujitorul lui Elisei să vadă că munții din jurul orașului erau plini de cai și de care de foc.

Când soldații sirieni au încercat să-l răpească pe Elisei, el s-a rugat: „Iehova, orbește-i, te rog!”. Deși nu-și pierduseră vederea, soldații sirieni nu mai știau unde se află. Elisei le-a  spus soldaților: „Nu acesta este orașul unde vreți să ajungeți. Veniți după mine și am să vă conduc la bărbatul pe care-l căutați”. Ei l-au urmat pe Elisei până în Samaria, unde era regele Israelului.

Sirienii și-au dat seama prea târziu unde ajunseseră. Atunci regele lui Israel l-a întrebat pe Elisei: „Să-i omor?”. S-a folosit Elisei de ocazie ca să se răzbune pe cei care au vrut să îi facă rău? Nu. Elisei i-a răspuns regelui: „Nu-i omorî! Dă-le să mănânce și trimite-i înapoi acasă”. Regele a dat un ospăț mare pentru ei și apoi i-a trimis acasă.

„Aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, indiferent ce am cere după voința sa, El ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)