Oamenii din orașul asirian Ninive erau foarte răi. Iehova i-a spus profetului său Iona să meargă la Ninive și să-i avertizeze pe oameni că ar trebui să-și schimbe comportamentul. Dar Iona a fugit în direcția opusă. El s-a îmbarcat pe o corabie care mergea în Tarsis.

În timp ce corabia înainta pe mare, a izbucnit o furtună puternică. Marinarii s-au înspăimântat și au început să se roage dumnezeilor lor și să se întrebe: „De ce se întâmplă asta?”. În cele din urmă, Iona le-a zis: „Eu sunt de vină. Dumnezeu mi-a spus să fac ceva, iar eu am fugit în direcția opusă. Aruncați-mă în mare și furtuna se va opri”. Marinarii nu voiau să-l arunce pe Iona în apă, dar el a insistat. După ce l-au aruncat, furtuna s-a liniștit.

Iona a crezut că va muri. În timp ce se scufunda tot mai adânc în mare, el s-a rugat lui Iehova. Dumnezeu a trimis un pește uriaș care să-l înghită pe Iona, fără să-l omoare. Iona s-a rugat din burta peștelui: „Iehova, îți promit că voi asculta întotdeauna de tine”. Iehova s-a îngrijit ca Iona să rămână în burta peștelui trei zile, după care a făcut ca peștele să-l verse pe uscat.

Faptul că Iehova l-a salvat pe Iona însemna oare că acesta nu mai trebuia să meargă la Ninive? Nu. Iehova i-a spus din  nou lui Iona să meargă acolo, iar de data aceasta Iona a ascultat. El a mers la Ninive și le-a spus oamenilor din oraș: „Peste 40 de zile, Ninive va fi distrus”. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: la auzul cuvintelor lui Iona, niniviții și-au schimbat comportamentul. Regele orașului Ninive și-a îndemnat poporul: „Strigați către Dumnezeu și căiți-vă. Poate că nu ne va distruge”. Când Iehova a văzut că oamenii s-au căit, nu a mai distrus orașul.

Atunci Iona s-a supărat foarte tare pentru că orașul nu a fost distrus. Gândește-te: Iehova a fost răbdător și îndurător cu Iona, dar Iona nu a fost îndurător față de oamenii din Ninive. El a ieșit din oraș și a stat acolo bosumflat, la umbra unei curcubete. Când planta s-a uscat, Iona s-a înfuriat foarte tare. Iehova i-a zis: „Ție îți pasă mai mult de această plantă decât de niniviți! Eu am fost îndurător cu ei și i-am lăsat în viață”. Ce voia să spună Iehova? Oamenii din Ninive erau mult mai importanți decât o plantă.

„Iehova . . . este răbdător cu voi, fiindcă nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință.” (2 Petru 3:9)