La două luni după ce au părăsit Egiptul, israeliții au ajuns la muntele Sinai și și-au așezat tabăra acolo. Iehova l-a chemat pe Moise pe munte și i-a spus: „I-am salvat pe israeliți. Dacă ascultă de mine și respectă legile mele, vor deveni poporul meu”. Moise s-a întors și le-a zis israeliților ce îi spusese Iehova. Ce au răspuns ei? „Vom face tot ce ne cere Iehova!”

Moise a urcat din nou pe munte. Acolo, Iehova i-a zis: „Peste trei zile îți voi vorbi. Spune poporului să nu încerce să urce pe muntele Sinai”. Moise a coborât și le-a spus israeliților să se pregătească să-l asculte pe Iehova.

După trei zile, israeliții au văzut că muntele era acoperit de un nor gros, din care ieșeau fulgere, și au auzit tunete și un sunet puternic de corn. Apoi, Iehova a coborât pe munte învăluit într-un foc. Israeliții au început să tremure de frică. Întregul munte fumega și se zguduia. Iar sunetul de corn era tot mai puternic. Atunci Dumnezeu a spus: „Eu sunt Iehova. Să nu vă închinați altor dumnezei!”.

Moise a urcat din nou pe munte, iar Iehova i-a dat legi, care arătau cum trebuiau israeliții să i se închine și să se comporte. Moise a scris legile și apoi le-a citit israeliților. Ei au promis: „Vom face tot ce ne cere Iehova”. Astfel, i-au făcut o promisiune lui Dumnezeu. Dar aveau ei oare să se țină de cuvânt?

„Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.” (Matei 22:37)