Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 CAPITOLUL 16

Întrunirile, un aspect important al închinării noastre

Întrunirile, un aspect important al închinării noastre

IDEEA PRINCIPALĂ

Care este istoria întrunirilor noastre şi de ce sunt importante

1. Ce ajutor au primit discipolii lui Isus când s-au întrunit şi de ce aveau nevoie de acesta?

LA SCURT timp după învierea lui Isus, discipolii săi s-au adunat pentru a se încuraja unii pe alţii. Dar, pentru că se temeau de duşmanii lor, au încuiat uşile. Teama trebuie să li se fi risipit când Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a spus: „Primiţi spirit sfânt!”. (Citeşte Ioan 20:19-22.) Mai târziu, discipolii s-au întrunit din nou, iar Iehova a turnat spirit sfânt peste ei. Ce putere extraordinară au primit discipolii pentru a înfăptui lucrarea de predicare ce le stătea înainte! (Fap. 2:1-7)

2. a) De ce avem nevoie de putere şi cum ne-o dă Iehova? b) De ce este închinarea în familie foarte importantă? (Vezi nota marginală şi chenarul „ Închinarea în familie”, de la pagina 175.)

2 Şi slujitorii lui Iehova de azi trec prin încercări asemănătoare cu ale creştinilor din secolul I (1 Pet. 5:9). Unii dintre noi se luptă uneori cu teama de oameni. În plus, toţi avem nevoie de putere de la Iehova ca să perseverăm în lucrarea de predicare (Ef. 6:10). O modalitate importantă prin care Iehova ne dă această putere sunt întrunirile. În prezent, putem participa la două întruniri săptămânale instructive – întrunirea publică şi studiul Turnului de veghe şi întrunirea din cursul săptămânii, numită „Viaţa creştină şi predicarea”. * De asemenea, avem posibilitatea să luăm parte la patru evenimente anuale – un congres regional, două congrese de circumscripţie şi Comemorarea morţii lui Cristos. De ce este esenţial să participăm la toate aceste întruniri? Care este istoria întrunirilor noastre din perioada modernă? Ce dezvăluie despre noi atitudinea pe care o avem faţă de întruniri?

De ce ne întrunim?

3, 4. Ce pretinde Iehova de la poporul său? Daţi exemple.

3 Încă din vechime, Iehova a pretins de la poporul său să se întrunească pentru a i se închina. De exemplu, în 1513 î.e.n., Iehova i-a dat naţiunii Israel Legea, care includea respectarea unui Sabat săptămânal pentru ca fiecare familie să-i aducă închinare şi să fie instruită din Lege (Deut. 5:12; 6:4-9). Când israeliţii au dat ascultare acestei porunci, familiile au fost puternice, iar naţiunea s-a păstrat curată şi tare pe plan spiritual.  Când naţiunea nu a respectat Legea, ignorând unele cerinţe, cum ar fi cea de a se întruni cu regularitate pentru a-i aduce închinare lui Iehova, ea a pierdut aprobarea divină (Lev. 10:11; 26:31-35; 2 Cron. 36:20, 21).

4 Şi Isus ne-a dat un exemplu în această privinţă. El avea obiceiul de a merge la sinagogă în fiecare săptămână în ziua de sabat (Luca 4:16). După moartea şi învierea sa, discipolii au păstrat obiceiul de a se întruni cu regularitate, deşi nu mai trebuiau să respecte legea Sabatului (Fap. 1:6, 12-14; 2:1-4; Rom. 14:5; Col. 2:13, 14). Creştinii din secolul I nu numai că erau instruiţi şi încurajaţi la aceste întruniri, dar îi şi aduceau jertfe de laudă lui Dumnezeu prin rugăciuni, exprimări ale credinţei şi cântări (Col. 3:16; Evr. 13:15).

Discipolii lui Isus s-au întrunit pentru a se întări şi a se încuraja unii pe alţii

5. De ce participăm la întruniri şi la congrese? (Vezi şi chenarul „ Întruniri anuale care promovează unitatea în poporul lui Dumnezeu”, de la pagina 176.)

5 În mod asemănător, participând la întruniri şi la congrese, ne dovedim loialitatea faţă de Regatul lui Dumnezeu, primim putere prin spiritul sfânt şi îi încurajăm pe alţii când ne exprimăm credinţa. Însă şi mai important, îi aducem închinare lui Iehova prin intermediul rugăciunilor, al comentariilor şi al cântărilor. Deşi întrunirile noastre sunt organizate diferit de cele la care participau israeliţii sau creştinii din secolul I, ele sunt la fel de importante. Dar care este istoria întrunirilor noastre din perioada modernă?

Întruniri săptămânale care ne îndeamnă „la iubire şi la fapte bune”

6, 7. a) Care este scopul întrunirilor noastre? b) Cum ţineau întrunirile unele grupuri de Studenţi în Biblie?

6 Când a început să caute adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, fratele Charles Russell şi-a dat seama că era necesar să se întrunească cu alţii care aveau acelaşi obiectiv ca el. În  1879, fratele Russell a scris: „Eu, împreună cu alţii din Pittsburgh, am organizat o clasă biblică pentru a cerceta Scripturile, întrunindu-ne în fiecare duminică”. Cititorii Turnului de veghe au fost încurajaţi să se întrunească, iar în 1881 se ţineau deja întruniri în Pittsburgh (Pennsylvania) în fiecare miercuri şi duminică. În Turnul de veghe din noiembrie 1895 se spunea că scopul acestor întruniri era ca toţi cei prezenţi să se bucure de „companie creştină, să simtă iubirea celorlalţi, să lege relaţii strânse unii cu alţii” şi să se încurajeze reciproc. (Citeşte Evrei 10:24, 25.)

7 Mulţi ani, modul de organizare şi frecvenţa întrunirilor au variat de la un grup de Studenţi în Biblie la altul. De pildă, într-o scrisoare de la un grup din Statele Unite, care a fost publicată în 1911, se spunea: „Ţinem cel puţin cinci întruniri pe săptămână”. Ei le ţineau lunea, miercurea, vinerea şi de două ori duminica. În altă scrisoare de la un grup de fraţi din Africa, publicată în 1914, se specifica: „Avem întruniri de două ori pe lună; acestea încep vineri şi se termină duminică”. În timp, întrunirile au ajuns să se ţină în modul pe care îl cunoaştem noi în prezent. Să analizăm pe scurt istoria fiecărei întruniri.

8. Care au fost unele subiecte ale cuvântărilor publice din perioada de început?

8 Întrunirea publică. În 1880, la un an după ce a început să publice Turnul de veghe, fratele Russell a pornit într-un turneu de predicare, urmând astfel exemplul lui Isus (Luca 4:43). În acest turneu, fratele Russell a stabilit un model pentru ceea ce avea să devină întrunirea publică. Anunţând călătoria fratelui Russell, Turnul de veghe a spus că acesta „va fi bucuros să dezbată în cadrul unor întruniri publice subiectul «Lucruri referitoare la regatul lui Dumnezeu»”. În 1911, după ce au fost înfiinţate clase, sau congregaţii, în mai multe ţări, fiecare clasă a fost îndemnată să trimită vorbitori capabili în zonele învecinate ca să ţină o serie de şase predici cu subiecte precum judecata şi răscumpărarea. La sfârşitul fiecărei cuvântări erau anunţate numele vorbitorului şi titlul cuvântării pentru săptămâna următoare.

9. Ce schimbări s-au făcut în modul de prezentare a întrunirii publice de-a lungul anilor şi cum poţi susţine această întrunire?

9 În 1945, în Turnul de veghe s-a anunţat începerea unei campanii mondiale de întruniri publice. Aceasta presupunea prezentarea unei serii de opt predici biblice care aduceau în discuţie „chestiuni arzătoare ale timpurilor în care trăim”. Decenii la rând, vorbitorii desemnaţi au folosit subiectele propuse de sclavul fidel, dar au prezentat şi cuvântări concepute de ei. Însă, în 1981, toţi vorbitorii au primit îndrumarea de a-şi baza cuvântările pe schiţele puse la dispoziţie congregaţiilor. * Până în 1990, unele schiţe ale cuvântărilor publice prevedeau participarea auditoriului şi prezentarea  unor demonstraţii. Dar, în acel an, instrucţiunile au fost revizuite, iar cuvântările publice au fost prezentate ca atare. O altă schimbare a avut loc în ianuarie 2008, când timpul alocat cuvântărilor publice a fost redus de la 45 de minute la 30. Deşi s-au făcut schimbări în modul de prezentare a întrunirii publice, cuvântările bine pregătite continuă să ne întărească încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne înveţe diverse adevăruri despre Regat (1 Tim. 4:13, 16). Îi inviţi cu entuziasm pe cei pe care-i vizitezi, precum şi pe alţii să asculte aceste cuvântări importante bazate pe Biblie?

10-12. a) Ce schimbări s-au făcut în privinţa modului de desfăşurare a studiului Turnului de veghe? b) Ce întrebări ar fi bine să ne punem?

10 Studiul Turnului de veghe. În 1922, pelerinii – fraţi trimişi de Societatea Watch Tower să prezinte cuvântări în congregaţii şi să fie în fruntea lucrării de predicare – au recomandat să se ţină cu regularitate o întrunire în cadrul căreia să se studieze un articol din Turnul de veghe. Această sugestie a fost aplicată, iar întrunirile la care se studia Turnul de veghe s-au ţinut la început fie în timpul săptămânii, fie duminica.

Studiul Turnului de veghe, Ghana, 1931

11 În Turnul de veghe din 15 iunie 1932 au fost date mai multe instrucţiuni cu privire la modul în care trebuia condusă această întrunire. Având ca model studiul ţinut în familia Betel, articolul menţiona că un frate trebuia să conducă întrunirea. Trei fraţi stăteau în partea din faţă a locului de întrunire şi citeau pe rând paragrafele. La acea vreme, articolele nu aveau întrebări aferente paragrafelor; de aceea, conducătorul trebuia să-i îndemne pe cei din auditoriu să pună întrebări cu privire la materialul analizat. Apoi, el numea persoane din auditoriu să răspundă la întrebările respective. Când era nevoie de clarificări suplimentare, conducătorul trebuia să dea o explicaţie „clară şi concisă”.

 12 La început, fiecare congregaţie putea alege numărul revistei pe care cei mai mulţi voiau să-l studieze. Dar, în Turnul de veghe din 15 aprilie 1933, s-a recomandat ca toate congregaţiile să folosească numărul curent al revistei. În 1937 a fost dată îndrumarea ca studiul să se ţină duminica. Alte îmbunătăţiri datorită cărora s-a ajuns la forma actuală a acestei întruniri au fost publicate în Turnul de veghe din 1 octombrie 1942. Mai întâi, revista a precizat că urmau să apară întrebări la subsolul fiecărei pagini a articolelor de studiu şi că acele întrebări trebuiau folosite în cadrul studiului. Apoi a menţionat că întrunirea trebuia să dureze o oră. De asemenea, i-a încurajat pe cei care răspundeau să se exprime „cu propriile cuvinte”, nu să citească pasaje din paragraf. Studiul Turnului de veghe este şi în prezent principala întrunire prin intermediul căreia sclavul fidel dă hrană spirituală la timpul potrivit (Mat. 24:45). Întreabă-te: Mă pregătesc în fiecare săptămână pentru studiul Turnului de veghe? Mă străduiesc să răspund, dacă îmi stă în putinţă?

13, 14. Care este istoria studiului Bibliei în congregaţie şi ce îţi place la această întrunire?

13 Studiul Bibliei în congregaţie. La începutul anilor ’90 ai secolului al XIX-lea, după publicarea câtorva volume ale lucrării Zorii Mileniului, fratele H. N. Rahn, un Student în Biblie care locuia în Baltimore (Maryland, SUA), a propus să se ţină „cercurile zorilor”, unde se studia Biblia. Aceste întruniri, care aveau loc de cele mai multe ori în case particulare, au fost iniţial de probă. Însă, până în septembrie 1895, cercurile zorilor se ţineau în mai multe oraşe din Statele Unite. De aceea, în Turnul de veghe din luna respectivă s-a recomandat ca toţi cercetătorii adevărului să organizeze astfel de întruniri. De asemenea, s-a menţionat că fratele care conducea întrunirea trebuia să fie un cititor bun. El citea câte o frază şi apoi aştepta ca cei prezenţi să o analizeze. După citirea şi discutarea frazelor dintr-un paragraf, fratele care conducea studiul căuta şi citea versetele menţionate. La sfârşitul unui capitol, fiecare persoană din auditoriu prezenta câteva idei recapitulative.

14 Denumirea acestei întruniri s-a schimbat de câteva ori. Ea a fost cunoscută sub numele de „cercuri bereene pentru studierea Bibliei”, făcându-se referire la bereenii din secolul I care cercetau cu atenţie Scripturile (Fap. 17:11). Cu timpul, denumirea s-a schimbat în „studiul de carte al congregaţiei”. În prezent, se numeşte „studiul Bibliei în congregaţie”, cu ocazia căruia întreaga congregaţie se întruneşte la sala Regatului, nu în grupe în case particulare. De-a lungul deceniilor, au fost folosite ca materiale de studiu diverse cărţi, broşuri şi chiar şi articole din Turnul de veghe. Încă de la început, toţi cei prezenţi erau încurajaţi să fie activi la întrunire. Această întrunire ne-a ajutat să ne îmbogăţim cunoştinţele din  Scripturi. Te pregăteşti cu regularitate pentru studiul Bibliei în congregaţie şi te străduieşti să fii cât mai activ?

15. Care a fost menirea Şcolii de Serviciu Teocratic?

15 Şcoala de Serviciu Teocratic. „Era 16 februarie 1942, într-o luni seara”, îşi aminteşte fratele Carey Barber, care atunci slujea la sediul mondial din Brooklyn (New York). „Toţi bărbaţii din familia Betel din Brooklyn au fost invitaţi să se înscrie la cursurile unei şcoli cunoscute ulterior sub numele «Şcoala de Serviciu Teocratic».” Fratele Barber, care mai târziu a devenit membru al Corpului de Guvernare, a descris şcoala ca fiind „una dintre cele mai impresionante măsuri luate de Iehova în favoarea poporului său din zilele noastre”. Şcoala a fost foarte eficientă, ajutându-i pe fraţi să-şi îmbunătăţească modul de predicare şi predare. De aceea, din 1943, broşura Curs de serviciu teocratic a început să fie pusă la dispoziţia congregaţiilor din întreaga lume. În Turnul de veghe din 1 iunie 1943 se spunea că Şcoala de Serviciu Teocratic  are menirea de a-i ajuta pe slujitorii lui Dumnezeu „să se instruiască pentru a deveni martori mai eficienţi în lucrarea de proclamare a Regatului” (2 Tim. 2:15).

16, 17. Ne-a ajutat Şcoala de Serviciu Teocratic doar să dobândim aptitudini de predare? Explicaţi.

16 La început, multora le era foarte greu să vorbească în faţa unui auditoriu numeros. Clayton Woodworth Jr, al cărui tată a fost închis pe nedrept împreună cu fratele Rutherford şi cu alţi fraţi în 1918, îşi aminteşte ce a simţit când a participat prima oară la şcoală în 1943. „Nu îmi era deloc uşor să ţin cuvântări, spune fratele Woodworth. Mi se împleticea limba, mi se usca gura, iar vocea îmi era când gravă, când foarte stridentă.” Însă, cu timpul, fratele Clayton a făcut îmbunătăţiri în această privinţă şi a primit tot mai multe privilegii ca orator. Şcoala l-a ajutat nu doar să dobândească aptitudini de predare, ci şi să înţeleagă valoarea umilinţei şi importanţa faptului de a se bizui pe Iehova. El a spus: „Mi-am dat seama că vorbitorul în sine nu este important. Ceea ce contează este să se pregătească  bine şi să-şi pună toată încrederea în Iehova. Astfel, cei din auditoriu îl vor asculta cu plăcere şi vor învăţa ceva”.

17 Din 1959, şi surorile au putut să se înscrie la şcoală. Sora Edna Bauer îşi aminteşte momentul când s-a făcut anunţul la congresul la care a participat. „Îmi aduc aminte cât de entuziasmate au fost surorile, a spus ea. Li se oferise o nouă posibilitate de a progresa.” De-a lungul anilor, mulţi fraţi şi surori s-au folosit de posibilitatea de a se înscrie la Şcoala de Serviciu Teocratic şi de a fi învăţaţi de Iehova. În prezent, continuăm să primim o astfel de instruire la întrunirea din cursul săptămânii. (Citeşte Isaia 54:13.)

18, 19. a) Cum primim în prezent sfaturi practice pentru a ne îndeplini serviciul? b) De ce cântăm la întrunirile noastre? (Vezi chenarul „ Exprimarea adevărului prin muzică”.)

18 Întrunirea de serviciu. Încă din 1919 s-au ţinut întruniri pentru organizarea serviciului de teren. Pe atunci, nu toţi membrii congregaţiei participau la acele întruniri, ci doar cei care erau direct implicaţi în distribuirea literaturii. Începând cu anul 1923, întrunirea de serviciu s-a ţinut o dată pe lună şi la ea trebuiau să participe toţi membrii clasei, sau ai congregaţiei. În 1928, congregaţiile au fost încurajate să ţină întrunirea de serviciu săptămânal, iar în 1935, Turnul de veghe îndemna toate congregaţiile să-şi bazeze întrunirea de serviciu pe informaţiile publicate în Director (numit mai târziu Informator şi după aceea Serviciul pentru Regat). Această întrunire a devenit în scurt timp o parte integrantă a programului fiecărei congregaţii.

19 În prezent primim sfaturi practice pentru a ne îndeplini serviciul la întrunirea din cursul săptămânii (Mat. 10:5-13). Dacă eşti printre cei care pot primi un exemplar al Caietului pentru întrunire, îl studiezi şi aplici în lucrarea de predicare sugestiile date?

Cea mai importantă întrunire a anului

Creştinii de azi se întrunesc în fiecare an pentru a celebra Comemorarea morţii lui Cristos, aşa cum au făcut şi creştinii din secolul I e.n. (Vezi paragraful 20.)

20-22. a) De ce comemorăm moartea lui Isus? b) Ce foloase avem dacă participăm la Comemorare în fiecare an?

20 Continuatorilor lui Isus li s-a spus să-i comemoreze moartea până la sosirea sa. Asemenea sărbătorii Paştelui, Comemorarea morţii lui Cristos este un eveniment anual (1 Cor. 11:23-26). La acest eveniment sunt prezente în fiecare an milioane de persoane. Cu ocazia Comemorării, cei unşi îşi amintesc de privilegiul pe care-l au de a fi comoştenitori ai Regatului (Rom. 8:17). Iar alte oi îşi adâncesc respectul faţă de Regele Regatului lui Dumnezeu şi îşi întăresc hotărârea de a-i rămâne loiali (Ioan 10:16).

21 Fratele Russell şi colaboratorii săi au înţeles cât de important era să comemoreze Cina Domnului. Ei ştiau că aceasta trebuia să fie celebrată doar o dată pe an. În numărul din aprilie 1880 al Turnului de veghe se menţiona: „De câţiva ani, mulţi dintre noi de aici, din Pittsburgh, au obiceiul . . . să comemoreze Paştele [Comemorarea] şi să se împărtăşească din simbolurile corpului şi ale sângelui lui Cristos”. În scurt  timp, în perioada în care se ţinea Comemorarea aveau să aibă loc şi congrese. Primul raport făcut cu o astfel de ocazie datează din 1889, când au fost prezenţi 225 de participanţi şi s-au botezat 22 de persoane.

22 În prezent, Comemorarea nu mai face parte dintr-un program de congres, dar îi invităm pe toţi oamenii din zona noastră să celebreze acest eveniment împreună cu noi la o sală a Regatului locală sau într-o sală închiriată. În 2013, peste 19 milioane de persoane au comemorat moartea lui Isus. Ce privilegiu avem nu numai să participăm la Comemorare, ci şi să-i îndemnăm pe alţii să ni se alăture în cea mai sfântă noapte a anului! Inviţi cu entuziasm cât mai mulţi oameni la Comemorare în fiecare an?

Ce dezvăluie atitudinea noastră

23. Cum consideri îndemnul de a ne întruni?

23 Slujitorii loiali ai lui Iehova nu consideră îndemnul de a se întruni o povară (Evr. 10:24, 25; 1 Ioan 5:3). De pildă, regelui David îi făcea plăcere să se ducă la casa lui Iehova pentru a i se închina (Ps. 27:4). Îi plăcea să facă aceasta mai ales alături de cei care îl iubeau pe Dumnezeu (Ps. 35:18). Şi Isus ne-a lăsat un exemplu; chiar şi când era copil, el a avut o dorinţă puternică de a fi în casa în care i se aducea închinare Tatălui său (Luca 2:41-49).

Dacă dorim din inimă să ne întrunim, dovedim că Regatul lui Dumnezeu este real pentru noi

24. Ce dovedim când participăm la întruniri şi ce foloase avem?

24 Când participăm la întruniri, dovedim că-l iubim pe Iehova şi că dorim să-i încurajăm pe fraţi. De asemenea, arătăm că vrem să învăţăm cum să trăim ca supuşi ai Regatului lui Dumnezeu, întrucât primim această instruire în primul rând la întruniri şi la congrese. În plus, la întruniri dobândim aptitudini de predare şi puterea necesară pentru a persevera în una dintre cele mai importante activităţi desfăşurate de Regatul lui Dumnezeu în prezent – facerea de discipoli ai Regelui Isus Cristos şi instruirea lor. (Citeşte Matei 28:19, 20.) Dacă dorim din inimă să ne întrunim, dovedim că Regatul lui Dumnezeu este real pentru noi. Aşadar, să preţuim mereu întrunirile noastre!

^ par. 2 Pe lângă întrunirile săptămânale cu congregaţia, fiecare familie şi fiecare persoană este îndemnată să-şi rezerve timp pentru închinarea în familie, respectiv pentru studiul personal.

^ par. 9 În 2013 erau disponibile peste 180 de schiţe ale cuvântărilor publice.