Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 CAPITOLUL 5

Cum să ne păstrăm separaţi de lume

Cum să ne păstrăm separaţi de lume

„Nu faceţi parte din lume.“ (IOAN 15:19)

1. Ce a scos în evidenţă Isus în ultima noapte petrecută ca om pe pământ?

ÎN ULTIMA noapte petrecută ca om pe pământ, Isus s-a arătat profund interesat de bunăstarea spirituală a continuatorilor săi. El chiar s-a rugat în acest sens, spunându-i Tatălui său: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să veghezi asupra lor din cauza celui rău. Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:15, 16). În această implorare fierbinte, Isus şi-a exprimat iubirea profundă faţă de continuatorii săi şi, totodată, a subliniat importanţa cuvintelor pe care li le spusese puţin mai devreme în noaptea aceea unora dintre ei: „Nu faceţi parte din lume“ (Ioan 15:19). Este clar deci că pentru Isus era foarte important ca discipolii săi să rămână separaţi de lume!

2. Ce este ‘lumea’ despre care a vorbit Isus?

2 ‘Lumea’ despre care a vorbit Isus se referă la toţi oamenii înstrăinaţi de Dumnezeu, conduşi de Satan şi înrobiţi de spiritul de mândrie şi de egoism, care provine de la cel rău (Ioan 14:30; Efeseni 2:2; 1 Ioan 5:19). Categoric, „prietenia cu lumea [aceasta] este duşmănie cu Dumnezeu“ (Iacov 4:4). Atunci cum pot cei ce doresc să se păstreze în iubirea lui Dumnezeu să fie în lume şi totuşi să rămână separaţi de ea? În continuare vom analiza cinci modalităţi: rămânând loiali Regatului lui Dumnezeu condus de Cristos şi neutri din punct de vedere politic, împotrivindu-se spiritului lumii,  dovedind modestie în ce priveşte îmbrăcămintea şi pieptănătura, păstrându-şi ochiul simplu şi îmbrăcând armura spirituală.

SĂ RĂMÂNEM LOIALI ŞI NEUTRI

3. a) Cum a considerat Isus politica vremii sale? b) De ce se poate spune despre continuatorii unşi ai lui Isus că slujesc ca ambasadori? (Vezi şi nota de subsol.)

3 Isus nu s-a implicat în politica vremii sale, ci s-a concentrat asupra predicării Regatului lui Dumnezeu, viitorul guvern ceresc al cărui Rege fusese desemnat (Daniel 7:13, 14; Luca 4:43; 17:20, 21). Astfel, când a fost dus înaintea guvernatorului roman Ponţiu Pilat, Isus a spus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). Continuatorii săi fideli îi urmează exemplul, fiindu-i loiali lui Cristos şi Regatului său şi anunţând acest Regat întregii lumi (Matei 24:14). „Noi suntem deci ambasadori în locul lui Cristos“, a scris apostolul Pavel. „Vă rugăm, în locul lui Cristos: «Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!».“ (2 Corinteni 5:20) *

4. Cum îşi demonstrează toţi creştinii adevăraţi loialitatea faţă de Regatul lui Dumnezeu? (Vezi chenarul  „Primii creştini şi-au păstrat neutralitatea“.)

4 Întrucât ambasadorii sunt reprezentanţi ai unui suveran sau ai unui stat într-un alt stat, ei nu se amestecă în treburile interne ale ţării în care sunt trimişi, ci rămân neutri. Însă ambasadorii promovează interesele guvernului ţării pe care o reprezintă. La fel stau lucrurile şi cu continuatorii unşi ai lui Cristos, a căror ‘cetăţenie este în ceruri’ (Filipeni 3:20). Predicând cu zel Regatul, ei au ajutat milioane de „alte oi“ ale lui Cristos ‘să se împace cu Dumnezeu’ (Ioan 10:16;  Matei 25:31–40). Aceste „alte oi“ slujesc ca trimişi ai lui Cristos, susţinându-i pe fraţii unşi ai lui Isus. Ambele grupuri, care alcătuiesc o turmă unită ce promovează interesele Regatului mesianic, se păstrează complet neutre faţă de treburile politice ale lumii. (Citeşte Isaia 2:2–4.)

5. Prin ce se deosebeşte congregaţia creştină de poporul Israel, şi ce presupune lucrul acesta?

 5 Dar creştinii adevăraţi rămân neutri nu doar pentru că îi sunt loiali lui Cristos. Spre deosebire de poporul Israel, care avea o ţară de la Dumnezeu, noi alcătuim o fraternitate internaţională (Matei 28:19; 1 Petru 2:9). Astfel, dacă am susţine vreun partid politic, atât libertatea noastră de exprimare cu privire la mesajul despre Regat, cât şi unitatea noastră creştină ar fi grav compromise (1 Corinteni 1:10). Mai mult, în timp de război am lupta împotriva colaboratorilor noştri creştini, pe care, după cum ni s-a poruncit, trebuie să-i iubim (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 3:10–12). Aşadar, Isus a avut motive bine întemeiate când le-a spus discipolilor lui să nu folosească sabia. El chiar le-a spus să-şi iubească duşmanii (Matei 5:44; 26:52). (Vezi chenarul  „Îmi păstrez neutralitatea?“.)

6. Cum influenţează faptul că te-ai dedicat lui Dumnezeu relaţiile tale cu Cezarul?

6 Fiind creştini adevăraţi, noi ne-am dedicat viaţa lui Dumnezeu, nu unui om, unei instituţii umane sau unei naţiuni. Iată ce se spune în 1 Corinteni 6:19, 20: „Voi nu sunteţi ai voştri, fiindcă aţi fost cumpăraţi cu un preţ“. Astfel, în timp ce îi dau „Cezarului“ ce îi datorează, adică onoare, taxe şi supunere relativă, continuatorii lui Isus îi dau „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Marcu 12:17; Romani 13:1–7). Aceasta include închinarea lor, iubirea lor din tot sufletul şi ascultarea lor loială. Dacă este necesar, ei sunt gata să-şi dea chiar şi viaţa pentru Dumnezeu (Luca 4:8; 10:27). (Citeşte Faptele 5:29; Romani 14:8.)

SĂ NE ÎMPOTRIVIM ‘SPIRITULUI LUMII’

7, 8. Ce este „spiritul lumii“, şi cum „lucrează“ acest spirit în oamenii neascultători?

7 O altă modalitate prin care creştinii se păstrează separaţi de lume este aceea de a se împotrivi spiritului ei rău. „Noi  nu am primit spiritul lumii, ci spiritul care vine de la Dumnezeu“, a scris Pavel (1 Corinteni 2:12). Iar efesenilor le-a spus: „[Voi] umblaţi odinioară potrivit . . . acestei lumi, potrivit conducătorului autorităţii aerului, spiritul care lucrează acum în fiii neascultării“ (Efeseni 2:2, 3).

8 ‘Aerul’, sau spiritul, lumii este o forţă motrice, invizibilă, care incită la neascultare de Dumnezeu şi care alimentează „dorinţa cărnii [şi] dorinţa ochilor“ (1 Ioan 2:16; 1 Timotei 6:9, 10). Spiritul lumii are putere, sau ‘autoritate’, în sensul că stârneşte dorinţele cărnii păcătoase, este subtil şi necruţător şi, asemenea aerului, există pretutindeni. Mai mult, el „lucrează“ în oamenii neascultători sădind treptat în ei trăsături lipsite de pietate, cum ar fi egoismul, trufia, ambiţia nestăpânită, înclinaţia de a-şi stabili propriile norme morale şi de a se răzvrăti împotriva autorităţii. * Cu alte cuvinte, spiritul lumii face ca trăsăturile Diavolului să se dezvolte încetul cu încetul în inima oamenilor (Ioan 8:44; Faptele 13:10; 1 Ioan 3:8, 10).

9. Cum ar putea pătrunde spiritul lumii în mintea şi în inima noastră?

9 Ar putea oare spiritul lumii să prindă rădăcini în mintea şi în inima ta? Numai dacă tu permiţi lucrul acesta, lăsând să-ţi slăbească vigilenţa. (Citeşte Proverbele 4:23.) De obicei, acest spirit începe să-şi exercite influenţa în mod subtil, probabil prin asocierea cu persoane care par drepte, dar care nu-l iubesc pe Iehova (Proverbele 13:20; 1 Corinteni 15:33). Totodată, ai putea adopta acest spirit rău citind literatură nepotrivită, accesând site-uri pornografice sau apostate, alegând o destindere nesănătoasă şi practicând sporturi care încurajează competiţia acerbă — da, lăsându-te influenţat de oricine sau orice promovează modul de gândire al lui Satan sau al sistemului său.

10. Cum ne putem împotrivi spiritului lumii?

 10 Cum ne putem împotrivi spiritului perfid al lumii şi cum ne putem păstra în iubirea lui Dumnezeu? Doar dacă profităm din plin de îngrijirile spirituale oferite de Iehova şi dacă ne rugăm cu regularitate pentru spirit sfânt. Iehova este incomparabil „mai mare“ decât Diavolul sau decât lumea rea, aflată sub stăpânirea lui Satan (1 Ioan 4:4). Cât de important este deci să stăm aproape de Iehova prin intermediul rugăciunii!

 SĂ DOVEDIM MODESTIE ÎN CE PRIVEŞTE ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI PIEPTĂNĂTURA

11. Cum influenţează spiritul lumii normele privitoare la îmbrăcăminte?

11 Spiritul care impulsionează o persoană se observă imediat din îmbrăcămintea, pieptănătura şi igiena acesteia. În multe ţări, normele privitoare la îmbrăcăminte au decăzut atât de mult, încât un prezentator de televiziune a afirmat că, în curând, prostituatele nu vor mai avea ce să îmbrace ca să se identifice. Până şi fetele care n-au ajuns la vârsta adolescenţei sunt influenţate de această tendinţă, aşa cum s-a spus într-un ziar: „Cât mai multă piele la vedere, cât mai puţină modestie“. O altă tendinţă este îmbrăcămintea neglijentă, care trădează un spirit de răzvrătire, precum şi lipsă de demnitate şi de respect de sine.

12, 13. Ce principii trebuie să ne călăuzească în ce priveşte modul de a ne îmbrăca şi de a ne pieptăna?

12 Ca slujitori ai lui Iehova, noi dorim pe bună dreptate să arătăm cât mai bine, ceea ce presupune să avem o îmbrăcăminte îngrijită, curată, de bun gust şi adecvată ocaziei. Înfăţişarea noastră trebuie să reflecte întotdeauna „modestie şi judecată sănătoasă“, calităţi care, însoţite de „lucrări bune“, li se cer tuturor celor ce „susţin că îl venerează pe Dumnezeu“, bărbaţi sau femei. Desigur, preocuparea noastră principală nu este să atragem atenţia asupra noastră, ci ‘să ne păstrăm în iubirea lui Dumnezeu’ (1 Timotei 2:9, 10; Iuda 21). Noi dorim ca podoaba noastră cea mai frumoasă să fie „persoana ascunsă a inimii . . . , care este de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:3, 4).

13 De asemenea, să nu uităm că îmbrăcămintea şi pieptănătura noastră pot influenţa opinia altora despre închinarea adevărată. Când este folosit cu privire la conduita morală, termenul grecesc tradus prin „modestie“ transmite ideea de veneraţie, teamă şi respect pentru sentimentele  sau opiniile altora. Aşadar, trebuie să ne propunem să acordăm mai multă atenţie conştiinţei altora decât drepturilor pe care considerăm că le avem. Şi, lucrul cel mai important, dorim să-i aducem onoare lui Iehova şi poporului său şi să ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu, care fac „toate lucrurile spre gloria lui“ (1 Corinteni 4:9; 10:31; 2 Corinteni 6:3, 4; 7:1).

Îl onorează pe Iehova înfăţişarea mea?

14. Ce întrebări ar trebui să ne punem cu privire la înfăţişarea şi igiena personală?

14 Îmbrăcămintea, pieptănătura şi curăţenia sunt aspecte cărora trebuie să le acordăm o şi mai mare atenţie când participăm la lucrarea de predicare sau la întrunirile creştine. De aceea, întreabă-te: Oare înfăţişarea şi igiena personală atrag în mod nepotrivit atenţia asupra mea sau îi fac pe alţii să se simtă stânjeniţi? Consider că drepturile mele în aceste domenii sunt mai importante decât calificarea pentru unele privilegii de serviciu în congregaţie? (Psalmul 68:6; Filipeni 4:5; 1 Petru 5:6)

15. De ce Cuvântul lui Dumnezeu nu cuprinde o listă de reguli privitoare la îmbrăcăminte, pieptănătură şi igienă?

15 Biblia nu cuprinde o listă de reguli privitoare la îmbrăcăminte, pieptănătură şi igienă. Iehova nu vrea să ne priveze de libertatea de a alege sau să ne împiedice să ne folosim capacitatea de gândire. Dimpotrivă, el doreşte să devenim  persoane mature, care meditează la principiile biblice şi care, „prin folosire, şi-au exersat capacitatea de înţelegere ca să deosebească binele şi răul“ (Evrei 5:14). Mai presus de orice, el vrea să ne lăsăm călăuziţi de iubire: iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. (Citeşte Marcu 12:30, 31.) Între aceste limite, putem alege dintr-o varietate de stiluri vestimentare şi de pieptănături. O dovadă în acest sens sunt mulţimile fericite de slujitori ai lui Iehova, care, oriunde s-ar întruni pe glob, sunt îmbrăcaţi într-o diversitate de culori.

SĂ NE PĂSTRĂM OCHIUL „SIMPLU“

16. Cum se opune spiritul lumii învăţăturilor lui Isus, şi ce întrebări ar trebui să ne punem?

16 Spiritul înşelător al lumii determină milioane de oameni să caute fericirea în bani şi în lucruri materiale. Însă Isus a spus: „Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu  depinde de lucrurile pe care le are“ (Luca 12:15). Prin aceste cuvinte, el nu a încurajat ascetismul, adică un mod de viaţă auster, ci ne-a învăţat că viaţa şi adevărata fericire le aparţin celor „conştienţi de necesităţile lor spirituale“ şi celor ce îşi păstrează ochiul „simplu“, aţintit într-o singură direcţie, spre lucrurile spirituale (Matei 5:3; 6:22). Întreabă-te: Cred cu adevărat ce ne-a învăţat Isus sau mă las influenţat de „tatăl minciunii“? (Ioan 8:44) Ce dezvăluie cuvintele mele, obiectivele mele, priorităţile mele şi modul meu de viaţă? (Luca 6:45; 21:34–36; 2 Ioan 6)

17. Menţionează câteva dintre foloasele de care se bucură cei ce îşi păstrează ochiul simplu.

17 „Înţelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei“, a spus Isus (Matei 11:19). Să ne gândim la câteva dintre foloasele de care se bucură cei ce îşi păstrează ochiul simplu. Ei găsesc o adevărată înviorare în serviciul pentru Regat (Matei 11:29, 30). Totodată, evită frământările inutile, fiind astfel scutiţi de multe gânduri chinuitoare şi dureri sufleteşti. (Citeşte 1 Timotei 6:9, 10.) Întrucât sunt mulţumiţi cu strictul necesar, ei au mai mult timp pentru familie şi pentru colaboratorii creştini, iar somnul lor este mai liniştit (Eclesiastul 5:12). Ei simt marea bucurie de a dărui, făcând lucrul acesta ori de câte ori este posibil (Faptele 20:35). De asemenea, au „speranţă din belşug“, precum şi pace lăuntrică şi mulţumire (Romani 15:13; Matei 6:31, 32). Aceste binecuvântări sunt de mare preţ!

SĂ ÎMBRĂCĂM „ARMURA COMPLETĂ“

18. Cum îl descrie Biblia pe duşmanul nostru, metodele lui şi natura ‘luptei’ pe care o purtăm?

18 Cei ce se păstrează în iubirea lui Dumnezeu sunt, de asemenea, ocrotiţi spiritualiceşte împotriva maşinaţiilor lui Satan, care vrea să-i priveze pe creştini nu numai de fericire, ci şi de viaţa veşnică (1 Petru 5:8). Noi „avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor,  împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“, a spus Pavel (Efeseni 6:12). În limba originară, expresia „avem de luptat“ sugerează că lupta noastră nu se poartă de la distanţă, de la adăpostul unui buncăr, ci este o luptă corp la corp. De asemenea, termenii ‘guvernări’, ‘autorităţi’ şi ‘conducători mondiali’ arată că atacurile care vin din domeniul spiritual sunt bine organizate şi premeditate.

19. Descrie armura spirituală a creştinilor.

19 Dar, în pofida slăbiciunilor şi a limitelor umane, putem ieşi victorioşi. Cum? Luând „armura completă care provine de la Dumnezeu“ (Efeseni 6:13). Iată cum este descrisă această armură în Efeseni 6:14–18: „Rămâneţi, aşadar, neclintiţi: încingeţi-vă mijlocul cu adevărul, îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii şi încălţaţi-vă picioarele cu promptitudinea de a predica vestea bună a păcii. Mai presus de toate, luaţi marele scut al credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. De asemenea, luaţi coiful [sau speranţa] salvării şi sabia spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu, rugându-vă oricând în spirit, cu orice fel de rugăciune şi implorare“.

20. Cum se deosebeşte situaţia noastră de a unui soldat propriu-zis?

20 Întrucât constituie o îngrijire din partea lui Dumnezeu, această armură spirituală ne va ocroti în mod sigur, cu condiţia să o purtăm în permanenţă. Spre deosebire de soldaţii propriu-zişi, care au şi perioade lungi de pauză între bătălii, creştinii duc o luptă continuă, pe viaţă şi pe moarte, care nu se va încheia decât atunci când Dumnezeu va distruge lumea lui Satan şi va arunca în abis toate spiritele rele (Revelaţia 12:17; 20:1–3). De aceea, nu renunţa dacă ai de luptat cu slăbiciuni sau dorinţe greşite, pentru că toţi trebuie ‘să ne lovim cu pumnii’ pentru a-i rămâne fideli lui Iehova (1 Corinteni 9:27). De fapt, când nu avem de luptat, atunci trebuie să fim îngrijoraţi!

21. Cum putem ieşi victorioşi în lupta noastră spirituală?

 21 În plus, noi nu putem câştiga această luptă prin forţe proprii. De aceea, Pavel ne aminteşte că trebuie să ne rugăm „oricând în spirit“ lui Iehova. În acelaşi timp, trebuie să ascultăm de Iehova studiind Cuvântul său şi asociindu-ne cu „camarazii“ noştri spirituali cu orice ocazie. Să nu uităm că în această luptă nu suntem singuri! (Filimon 2; Evrei 10:24, 25) Cei care rămân fideli în toate aceste aspecte nu numai că vor ieşi victorioşi, dar vor putea şi să-şi apere cu tărie credinţa ori de câte ori le va fi pusă la încercare.

SĂ FIM GATA SĂ NE APĂRĂM CREDINŢA

22, 23. a) De ce trebuie să fim întotdeauna gata să ne apărăm credinţa, şi ce întrebări ar trebui să ne punem? b) Ce subiect va fi analizat în capitolul următor?

22 „Fiindcă nu faceţi parte din lume“, a spus Isus, „lumea vă urăşte“ (Ioan 15:19). De aceea, creştinii trebuie să fie întotdeauna gata să-şi apere credinţa, făcând aceasta cu respect şi cu blândeţe. (Citeşte 1 Petru 3:15.) Întreabă-te: Înţeleg de ce Martorii lui Iehova adoptă uneori o poziţie pe care majoritatea oamenilor o dezaprobă? Când mă confrunt cu dificultăţi pentru că am adoptat această poziţie, sunt pe deplin convins că afirmaţiile Bibliei şi ale sclavului fidel sunt corecte? (Matei 24:45; Ioan 17:17) Iar când trebuie să fac ce este drept în ochii lui Iehova, sunt eu nu doar pregătit să fiu diferit, ci şi mândru că sunt diferit? (Psalmul 34:2; Matei 10:32, 33)

23 De multe ori însă, dorinţa de a ne păstra separaţi de lume ne este pusă la încercare în moduri mult mai subtile. De exemplu, aşa cum aminteam mai înainte, Diavolul încearcă să-i atragă în lume pe slujitorii lui Iehova prin intermediul divertismentelor lumeşti. Cum putem alege o destindere sănătoasă, care să ne învioreze şi să ne permită să avem o conştiinţă curată? Acest subiect va fi analizat în capitolul următor.

^ par. 3 De la Penticosta din 33 e.n., Cristos slujeşte ca Rege peste congregaţia continuatorilor săi unşi de pe pământ (Coloseni 1:13). În 1914, Cristos a primit autoritate regală peste „regatul lumii“. Astfel, creştinii unşi slujesc în prezent şi ca ambasadori ai Regatului mesianic (Revelaţia 11:15).

^ par. 8 Vezi cartea Argumente din Scripturi, paginile 366–370, publicată de Martorii lui Iehova.