Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

„Păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu“

 CAPITOLUL 7

Preţuim viaţa aşa cum o preţuieşte Dumnezeu?

Preţuim viaţa aşa cum o preţuieşte Dumnezeu?

„La tine este izvorul vieţii.“ (PSALMUL 36:9)

1, 2. Ce dar valoros am primit de la Dumnezeu, şi de ce este el deosebit de important în zilele noastre?

TATĂL nostru ceresc ne-a oferit un dar de o valoare inestimabilă: viaţa ca fiinţe inteligente, capabile să reflecte calităţile sale (Geneza 1:27). Datorită acestui dar preţios, putem raţiona pe baza principiilor biblice. Dacă le aplicăm, putem deveni persoane mature spiritual, care îl iubesc pe Iehova şi care „şi-au exersat capacitatea de înţelegere ca să deosebească binele şi răul“ (Evrei 5:14).

2 Capacitatea de a raţiona pe baza principiilor biblice este deosebit de importantă în zilele noastre, deoarece lumea a devenit atât de complexă, încât niciun cod de legi nu poate conţine prevederi pentru toate situaţiile care apar în viaţă. Ştiinţa medicală este o dovadă elocventă în acest sens, îndeosebi când este vorba despre produse şi proceduri care implică folosirea sângelui. Acesta este un domeniu de mare interes pentru toţi cei ce vor să asculte de Iehova. Înţelegând principiile biblice referitoare la acest subiect, vom putea lua decizii înţelepte, care ne vor ajuta să ne păstrăm o conştiinţă curată şi să rămânem în iubirea lui Dumnezeu (Proverbele 2:6–11). Să analizăm câteva dintre aceste principii.

VIAŢA ŞI SÂNGELE SUNT SACRE

3, 4. Când este menţionată prima oară în Scripturi sfinţenia sângelui, şi ce principiu stă la baza acesteia?

3 Iehova a dezvăluit prima oară legătura strânsă dintre viaţă  şi sânge, precum şi sfinţenia acestora, sau caracterul lor sacru, la puţin timp după ce Cain l-a ucis pe Abel. „Ascultă!“, i-a spus Dumnezeu lui Cain. „Sângele fratelui tău strigă din pământ la mine“ (Geneza 4:10). În ochii lui Iehova, sângele lui Abel reprezenta viaţa acestuia, care fusese curmată în mod violent. De aceea, se putea spune că sângele lui Abel striga la Dumnezeu, cerând răzbunare (Evrei 12:24).

4 După Potopul din zilele lui Noe, Dumnezeu le-a permis oamenilor să mănânce carnea animalelor, dar nu şi sângele. Iată ce a spus Dumnezeu: „Numai carnea cu sufletul ei — sângele ei — să n-o mâncaţi. Mai mult, voi cere înapoi sângele sufletelor voastre“ (Geneza 9:4, 5). Această poruncă a rămas în vigoare pentru toţi urmaşii lui Noe, până în zilele noastre. Ea întăreşte ideea pe care Dumnezeu i-o transmisese mai înainte lui Cain, şi anume că sufletul, sau viaţa, tuturor creaturilor este reprezentat de sânge. De asemenea, acest decret dovedeşte că Iehova, Sursa vieţii, avea să le ceară socoteală tuturor oamenilor care nu manifestau respect faţă de viaţă şi sânge (Psalmul 36:9).

5, 6. Cum arăta Legea lui Moise că sângele este şi sacru, şi preţios? (Vezi şi chenarul  „Respect faţă de viaţa animalelor“.)

5 Aceste două adevăruri fundamentale erau evidente în Legea mozaică. Iată ce se spune în Leviticul 17:10, 11: „Dacă vreun om . . . mănâncă sânge de orice fel, îmi voi întoarce negreşit faţa împotriva sufletului care mănâncă sânge şi îl voi nimici din mijlocul poporului său. Căci sufletul cărnii este în sânge, şi eu l-am pus pe altar pentru voi ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel ce face ispăşire prin sufletul din el“. * (Vezi chenarul  „Puterea de ispăşire a sângelui“.)

 6 Dacă un animal era înjunghiat, sângele care nu era folosit pe altar trebuia vărsat pe pământ. În felul acesta, viaţa se întorcea, figurativ vorbind, la Proprietarul iniţial (Deuteronomul 12:16; Ezechiel 18:4). Să remarcăm totuşi că israeliţii nu trebuiau să exagereze încercând să înlăture orice urmă de sânge din carnea pe care urmau s-o consume. Dacă animalul era înjunghiat corespunzător, iar sângele era scurs bine, ei puteau  mânca din carne cu o conştiinţă curată, deoarece îi acordaseră respectul cuvenit Dătătorului vieţii.

7. Cum a arătat David că pentru el sângele era sacru?

7 David, un „om după inima“ lui Dumnezeu, a înţeles principiile care stăteau la baza legii divine privitoare la sânge (Faptele 13:22). Odată, când îi era foarte sete, trei dintre oamenii lui şi-au croit drum în tabăra duşmană, au scos apă dintr-un rezervor şi i-au adus-o. Cum a reacţionat David? „Să beau eu sângele acestor bărbaţi care s-au dus, punându-şi sufletul în pericol?“, a întrebat el. În ochii lui David, apa reprezenta, de fapt, sângele acelor oameni. Astfel, deşi îi era sete, el „a vărsat-o înaintea lui Iehova“ (2 Samuel 23:15–17).

8, 9. S-a schimbat punctul de vedere al lui Dumnezeu privitor la viaţă şi sânge odată cu înfiinţarea congregaţiei creştine? Explică.

8 După aproximativ 2 400 de ani de la decretul dat lui Noe şi după aproximativ 1 500 de ani de la încheierea Legământului legii, Iehova a inspirat corpul de guvernare al congregaţiei creştine din primul secol să scrie următoarele: „Spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate şi de la fornicaţie“ (Faptele 15:28, 29).

9 Evident, corpul de guvernare din primul secol a înţeles că sângele este sacru şi că folosirea lui greşită este tot atât de gravă din punct de vedere moral ca idolatria şi fornicaţia. Adevăraţii creştini de azi împărtăşesc şi ei acest punct de vedere. Mai mult, întrucât se lasă îndrumaţi de principiile biblice, ei pot lua decizii plăcute lui Iehova cu privire la folosirea sângelui.

FOLOSIREA SÂNGELUI ÎN SCOPURI MEDICALE

Cum i-aş explica unui medic decizia mea privitoare la folosirea unor fracţiuni sanguine?

10, 11. a) Cum consideră Martorii lui Iehova transfuziile cu sânge integral sau cu componente primare ale acestuia? b) Când ar putea avea creştinii opinii diferite în ce priveşte folosirea sângelui?

10 Martorii lui Iehova înţeleg că ‘a te abţine de la sânge’ înseamnă a nu accepta transfuzii de sânge şi a nu dona sau stoca propriul sânge în vederea unei transfuzii. Din respect faţă  de legea lui Dumnezeu, ei nu acceptă nici cele patru componente primare ale sângelui: globulele roşii, globulele albe, trombocitele şi plasma.

11 Astăzi, aceste componente sunt deseori supuse unor procese ulterioare de divizare, din care rezultă anumite fracţiuni ce sunt folosite în diferite moduri. Ar putea un creştin să accepte aceste fracţiuni? Le consideră el „sânge“? Fiecare trebuie să decidă personal. Acest lucru este valabil şi în cazul unor proceduri medicale ca hemodializa, hemodiluţia şi cell salvage, care presupun folosirea propriului sânge, cu condiţia ca acesta să nu fi fost stocat. (Vezi articolul din Apendice „Fracţiunile sanguine şi procedurile chirurgicale“.)

12. Cum trebuie să considerăm şi să tratăm problemele de conştiinţă?

12 Au o importanţă mai mică pentru Iehova chestiunile în privinţa cărora trebuie să decidem personal? Nu, căci el este profund interesat de gândurile şi de motivaţiile noastre. (Citeşte  Proverbele 17:3; 24:12.) Astfel, după ce ne rugăm pentru îndrumare şi facem cercetări atente cu privire la un produs sau la o procedură medicală, trebuie să dăm ascultare conştiinţei noastre instruite cu ajutorul Bibliei (Romani 14:2, 22, 23). Desigur, n-ar trebui ca alţii să decidă în locul nostru şi nici să ne forţeze să procedăm aşa cum le dictează lor conştiinţa. Totodată, nici noi n-ar trebui să întrebăm: „Tu ce-ai face dacă ai fi în situaţia mea?“. Când este vorba despre astfel de lucruri, fiecare creştin trebuie ‘să-şi poarte propria sarcină’ (Galateni 6:5; Romani 14:12). * (Vezi chenarul  „Consider eu că sângele este sacru?“.)

LEGILE LUI IEHOVA REFLECTĂ IUBIREA SA PĂRINTEASCĂ

13. Ce dezvăluie despre Iehova legile şi principiile sale? Ilustrează.

13 Legile şi principiile biblice îl dezvăluie pe Iehova drept un Legislator înţelept şi un Tată iubitor, profund preocupat de binele copiilor săi (Psalmul 19:7–11). Deşi porunca de ‘a ne abţine de la sânge’ n-a fost dată ca normă medicală, ea ne ocroteşte de complicaţiile ce pot apărea în urma transfuziilor de sânge (Faptele 15:20). De fapt, multe cadre medicale consideră chirurgia fără sânge standardul de aur în ce priveşte îngrijirea medicală modernă. Pentru adevăraţii creştini, progresele înregistrate în acest domeniu nu fac altceva decât să confirme înţelepciunea infinită şi iubirea părintească a lui Iehova (Ioan 14:21, 23). (Citeşte Isaia 55:9.)

14, 15. a) În ce legi s-a reflectat iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său? b) Cum poţi aplica principiile care stau la baza acestor norme de siguranţă?

14 Preocuparea lui Dumnezeu pentru binele Israelului, poporul său din trecut, s-a reflectat în multe dintre legile sale. De exemplu, el le-a cerut israeliţilor să facă un parapet de jur împrejurul acoperişului casei pentru a preveni accidentele,  deoarece acoperişul era un loc unde se desfăşurau multe activităţi (Deuteronomul 22:8; 1 Samuel 9:25, 26; Neemia 8:16; Faptele 10:9). De asemenea, Dumnezeu a poruncit ca taurii periculoşi să fie supravegheaţi (Exodul 21:28, 29). Ignorarea acestor cerinţe trăda o lipsă crasă de interes pentru binele altora şi putea atrage vina de sânge.

15 Cum poţi aplica principiile care stau la baza acestor legi? Gândeşte-te la automobilul tău, la modul în care îl conduci, la animalele tale, la casa ta, la locul tău de muncă şi la formele de destindere pe care le alegi. În unele ţări, accidentele sunt principala cauză a deceselor în rândul tinerilor, şi aceasta deoarece deseori ei îşi riscă inutil viaţa. Însă tinerii care doresc să rămână în iubirea lui Dumnezeu preţuiesc viaţa şi nu caută senzaţii tari în activităţi periculoase. Ei nu împărtăşesc concepţia nesăbuită potrivit căreia tinerii sunt invulnerabili. Dimpotrivă, ei se bucură de tinereţea lor ferindu-se de necazuri nedorite (Eclesiastul 11:9, 10).

16. Ce principii biblice se aplică în cazul avortului? (Vezi şi nota de subsol.)

16 Dumnezeu consideră preţioasă chiar şi viaţa unui copil nenăscut. În Israelul antic, dacă cineva lovea o femeie însărcinată şi dacă femeia sau copilul ei murea, Dumnezeu considera că vinovatul era ucigaş şi pretindea ca el să plătească cu „suflet pentru suflet“. (Citeşte Exodul 21:22, 23.) * Imaginează-ţi deci ce trebuie să simtă Iehova când vede cum nenumăraţi copii sunt avortaţi în mod voit în fiecare an, mulţi dintre ei fiind sacrificaţi pe altarul intereselor egoiste şi al imoralităţii!

17. Cum poţi consola o persoană care a făcut avort înainte de a cunoaşte normele divine?

17 Dar ce se poate spune despre o femeie care a făcut avort înainte de a cunoaşte adevărul biblic? Înseamnă oare că ea  nu se va putea bucura de îndurarea lui Dumnezeu? Nicidecum! De fapt, persoana care se căieşte cu sinceritate poate avea încredere că va fi iertată de Iehova pe baza sângelui vărsat al lui Isus (Psalmul 103:8–14; Efeseni 1:7). Da, Cristos însuşi a  spus: „Eu am venit să-i chem la căinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi“ (Luca 5:32).

SĂ EVITĂM GÂNDURILE RELE!

18. Cum dezvăluie Biblia cauza principală a multor vărsări de sânge?

18 Iehova doreşte nu doar să nu le facem rău altora, ci şi să smulgem din inimă sentimentul care cauzează multe vărsări de sânge: ura. Apostolul Ioan a scris că „cine îşi urăşte fratele este un ucigaş“, sau un criminal (1 Ioan 3:15). O astfel de persoană nu numai că nu-şi suportă fratele, dar îi şi doreşte moartea. Duşmănia sa ar putea ieşi la iveală sub forma unor calomnii maliţioase sau a unor acuzaţii false referitoare la acţiuni grave, care ar merita judecata divină (Leviticul 19:16; Deuteronomul 19:18–21; Matei 5:22). Cât este de important deci să ne străduim să înlăturăm orice dorinţă rea care şi-ar putea face loc în inima noastră! (Iacov 1:14, 15; 4:1–3)

19. Cum consideră cei ce se lasă călăuziţi de principiile biblice versetele din Psalmul 11:5 şi Filipeni 4:8, 9?

19 Totodată, cei care preţuiesc viaţa aşa cum o preţuieşte Iehova şi care vor să se păstreze în iubirea lui evită orice formă de violenţă. Iată ce se spune în Psalmul 11:5: „Sufletul [lui Iehova] îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa“. Versetul acesta nu reprezintă doar o afirmaţie despre personalitatea lui Dumnezeu, ci este un principiu după care trebuie să ne călăuzim în viaţă. El îi determină pe cei ce îl iubesc pe Dumnezeu să evite orice formă de destindere care le-ar putea cultiva gustul pentru violenţă. În mod asemănător, afirmaţia că Iehova este „Dumnezeul păcii“ îi impulsionează pe slujitorii săi să-şi umple mintea şi inima cu lucruri care merită să fie iubite, care sunt virtuoase şi demne de laudă, da, cu lucruri care promovează pacea. (Citeşte Filipeni 4:8, 9.)

SĂ NE PĂSTRĂM SEPARAŢI DE ORGANIZAŢIILE VINOVATE DE SÂNGE

20–22. Ce poziţie adoptă creştinii faţă de lume, şi de ce?

20 În ochii lui Dumnezeu, toată lumea lui Satan este vinovată  de sânge. Sistemele ei politice, descrise în Biblie ca fiind asemenea unor animale feroce, au ucis nenumăraţi oameni, inclusiv mulţi slujitori ai lui Iehova (Daniel 8:3, 4, 20–22; Revelaţia 13:1, 2, 7, 8). Comerţul şi ştiinţa au lucrat mână în mână cu aceste puteri asemănătoare unor fiare pentru a crea unele dintre cele mai îngrozitoare arme posibile, obţinând astfel profituri uriaşe. Cât este de adevărat că „întreaga lumea zace în puterea celui rău“! (1 Ioan 5:19)

21 Întrucât continuatorii lui Isus ‘nu fac parte din lume’, ci îşi păstrează cu stricteţe neutralitatea în ce priveşte politica şi războaiele, ei nu-şi atrag vina de sânge nici individual, nici ca grup (Ioan 15:19; 17:16). * Şi, imitându-l pe Cristos, ei nu răspund cu violenţă când alţii îi persecută. Dimpotrivă, îşi iubesc duşmanii şi chiar se roagă pentru ei (Matei 5:44; Romani 12:17–21).

22 Mai presus de toate, adevăraţii creştini evită orice legătură cu „Babilonul cel Mare“, cetatea figurativă care reprezintă  imperiul mondial al religiei false şi care poartă cea mai mare vină de sânge. „În ea s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“, se spune în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, suntem avertizaţi: „Ieşiţi din ea, poporul meu“! (Revelaţia 17:6; 18:2424)

23. Ce înseamnă faptul de a ieşi din Babilonul cel Mare?

23 A părăsi Babilonul cel Mare înseamnă mai mult decât a avea numele şters dintr-un registru. Lucrul acesta înseamnă şi a urî practicile nelegiuite pe care religia falsă le tolerează sau le susţine deschis, cum ar fi imoralitatea, amestecul în politică şi goana după bogăţii materiale (Revelaţia 18:79, 11–17). (Citeşte Psalmul 97:10.) De câte ori n-au dus aceste practici la vărsări de sânge!

24, 25. Pe ce bază îi poate arăta Dumnezeu îndurare unei persoane care poartă vină de sânge şi se căieşte, şi de ce măsură din timpurile biblice ne amintește aceasta?

24 Înainte de a îmbrăţişa închinarea adevărată, fiecare dintre noi am susţinut într-un fel sau altul sistemul lui Satan, atrăgându-ne, astfel, într-o oarecare măsură vina de sânge. Dar, pentru că ne-am schimbat conduita, pentru că am cultivat credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos şi ne-am dedicat viaţa lui Dumnezeu, am primit îndurarea sa şi ocrotirea sa spirituală (Faptele 3:19). Această ocrotire ne amintește de oraşele de refugiu din timpurile biblice (Numerele 35:11–15; Deuteronomul 21:1–9).

25 În ce consta această măsură? Dacă un israelit omora pe cineva din greşeală, el trebuia să fugă în unul dintre oraşele de refugiu. După ce judecătorii calificaţi pronunţau sentinţa, cel care omorâse neintenţionat trebuia să locuiască în oraşul de refugiu până la moartea marelui preot. Apoi era liber să locuiască oriunde dorea. Ce exemplu minunat în ce priveşte îndurarea lui Dumnezeu şi marea valoare pe care o atribuie el vieţii umane! Asemenea acelor oraşe de refugiu din trecut, măsurile luate de Dumnezeu, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, ne pot ocroti de moartea pe care ar trebui  s-o suferim din cauza încălcării neintenţionate a poruncii lui Dumnezeu privitoare la sfinţenia vieţii şi a sângelui. Apreciezi tu aceste măsuri? Cum îţi poţi arăta aprecierea? O modalitate este aceea de a-i ajuta şi pe alţii să accepte măsurile prin care Dumnezeu oferă ocrotire, mai ales având în vedere că ‘necazul cel mare’ se apropie cu repeziciune (Matei 24:21; 2 Corinteni 6:1, 2).

SĂ DOVEDIM CĂ PREŢUIM VIAŢA PREDICÂND MESAJUL DESPRE REGAT

26–28. Cum se aseamănă situaţia noastră cu a profetului Ezechiel, şi cum ne putem păstra în iubirea lui Dumnezeu?

26 Situaţia de astăzi a poporului lui Dumnezeu ne aminteşte de cea a profetului Ezechiel din vechime, căruia Iehova i-a încredinţat misiunea de a sluji ca străjer spiritual pentru casa lui Israel. „Ascultă cuvântul din gura mea şi avertizează-i din partea mea“, a spus Dumnezeu. Dacă şi-ar fi neglijat misiunea, Ezechiel ar fi fost răspunzător de sângele celor nimiciţi în ziua când Ierusalimul avea să dea socoteală (Ezechiel 33:7–9). Însă Ezechiel a ascultat şi nu şi-a atras vina de sânge.

27 Astăzi se conturează la orizont sfârşitul întregii lumi a lui Satan. De aceea, Martorii lui Iehova consideră că au obligaţia, precum şi privilegiul de a proclama nu numai mesajul despre Regat, ci şi „ziua de răzbunare“ a lui Dumnezeu (Isaia 61:2; Matei 24:14). Participi din plin la această lucrare vitală? Apostolul Pavel şi-a luat în serios misiunea de a predica. Prin urmare, el a putut spune: „Sunt curat de sângele tuturor oamenilor, fiindcă nu m-am reţinut să vă spun toată voinţa lui Dumnezeu“ (Faptele 20:26, 27). Ce exemplu minunat!

28 Pentru a ne păstra în iubirea părintească şi plină de căldură a lui Iehova, trebuie desigur să facem mai mult decât să ne însuşim punctul său de vedere cu privire la viaţă şi la sânge. Trebuie, de asemenea, să rămânem curaţi, sau sfinţi, în ochii săi, aşa cum vom vedea în capitolul următor.

^ par. 5 Referitor la afirmaţia lui Dumnezeu potrivit căreia „sufletul cărnii este în sânge“, revista Scientific American face următoarea remarcă: „Lăsând de-o parte sensul metaforic, această afirmaţie este adevărată şi în sens literal: ca să existe viaţă, este nevoie de fiecare tip de celulă sanguină“.

^ par. 12 Vezi revista Treziţi-vă! din august 2006, paginile 3–12, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 16 Potrivit unor biblişti lexicografi, din textul ebraic „nu reiese, după cât se pare, că vătămarea i-ar fi fost adusă numai femeii“. De asemenea, Biblia nu spune că vârsta embrionului sau a fătului era un factor de care trebuia să se ţină cont când se pronunţa judecata lui Iehova.

^ par. 70 Pentru informaţii suplimentare, vezi articolul din Apendice „Fracţiunile sanguine şi procedurile chirurgicale“.