Iehova doreşte ca persoanele căsătorite să respecte jurământul de căsătorie. Când i-a unit prin căsătorie pe primul bărbat şi pe prima femeie, Iehova a spus: „Bărbatul . . . se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne“. Mai târziu, Isus Cristos a repetat acest lucru şi a adăugat: „Deci ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Geneza 2:24; Matei 19:3–6). Aşadar, Iehova şi Isus consideră căsătoria o legătură pe viaţă, care ia sfârşit numai când unul dintre partenerii conjugali moare (1 Corinteni 7:39). Întrucât căsătoria este o instituţie sacră, divorţul constituie o chestiune foarte serioasă. Iehova urăşte divorţul care nu are o bază biblică (Maleahi 2:15, 16).

 Care este baza biblică pentru divorţ? Iehova urăşte adulterul şi fornicaţia (Geneza 39:9; 2 Samuel 11:26, 27; Psalmul 51:4). El consideră fornicaţia atât de dezgustătoare, încât permite ca aceasta să fie motiv de divorţ. (Pentru mai multe informaţii referitoare la fornicaţie, vezi capitolul 9, paragraful 7.) Dacă o persoană comite fornicaţie, Iehova îi dă partenerului nevinovat dreptul de a decide dacă va rămâne cu cel vinovat sau dacă va divorţa (Matei 19:9). Dacă partenerul nevinovat decide să divorţeze, Iehova nu urăşte acest divorţ. Însă congregaţia creştină nu încurajează pe nimeni să divorţeze. De fapt, în unele situaţii partenerul nevinovat ar putea decide să rămână cu cel vinovat, mai ales dacă acesta se căieşte sincer. Aşadar, cel care are un motiv biblic de divorţ trebuie să decidă singur ce va face şi să accepte consecinţele deciziei lui (Galateni 6:5).

În situaţii extreme, unii creştini au decis să se separe sau să divorţeze chiar dacă partenerul conjugal n-a comis fornicaţie. În astfel de cazuri, Biblia prevede ca partenerul care se separă ‘să rămână necăsătorit sau să se împace’ cu partenerul conjugal (1 Corinteni 7:11). Acest creştin nu este liber să caute pe altcineva ca să se recăsătorească (Matei 5:32). În continuare vom analiza câteva situaţii extreme, ce ar putea fi considerate motive de separare.

Refuzul de a se îngriji de familie. S-ar putea ca o familie să ajungă foarte săracă, neavând nici măcar strictul necesar, pentru că soţul nu se îngrijeşte de familie, deşi este apt fizic. Biblia afirmă: „Dacă cineva nu se îngrijeşte de . . . membrii familiei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Dacă un bărbat cu un astfel de comportament refuză să se schimbe, soţia va trebui să decidă dacă nu cumva este mai bine să se pună la adăpost atât ea, cât şi copiii ei printr-o separare legală. Desigur, bătrânii creştini trebuie să analizeze cu atenţie învinuirea adusă unui creştin care refuză să se îngrijească de familia sa, deoarece acest comportament poate avea drept consecinţă excluderea.

 Violenţa fizică gravă. O persoană poate fi atât de violentă, încât să pună în pericol sănătatea sau chiar viaţa partenerului conjugal. Dacă partenerul violent este creştin, bătrânii congregaţiei trebuie să verifice temeinicia acuzaţiei. Izbucnirile de mânie şi comportamentul violent sunt motive de excludere (Galateni 5:19–21).

Periclitarea gravă a spiritualităţii. O persoană ar putea încerca încontinuu să-şi pună partenerul conjugal în imposibilitatea de a practica închinarea adevărată sau chiar să-l forţeze să încalce în vreun fel legile lui Dumnezeu. În acest caz, partenerul ameninţat va trebui să decidă dacă singura modalitate de ‘a asculta mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’ este aceea de a obţine o separare legală (Faptele 5:29).

Când este vorba despre situaţii extreme, cum sunt cele pe care tocmai le-am analizat, nimeni nu trebuie să facă presiuni asupra partenerului nevinovat pentru a-l convinge fie să se separe, fie să rămână cu partenerul său. Prietenii maturi din punct de vedere spiritual şi bătrânii pot acorda sprijin şi sfaturi bazate pe Biblie, dar ei nu au cum să ştie tot ce se întâmplă între un soţ şi o soţie. Numai Iehova poate vedea lucrul acesta. Bineînţeles, o soţie creştină nu l-ar onora nici pe Dumnezeu, nici instituţia căsătoriei dacă ar exagera problemele conjugale doar pentru a obţine o separare. Lucrul acesta este valabil şi pentru un soţ care vrea să se separe de soţia lui. Iehova cunoaşte orice plan ascuns prin care s-a obţinut o separare, indiferent cât ar încerca cineva să-l ascundă. Într-adevăr, „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“ (Evrei 4:13). Dar, dacă o situaţie extrem de periculoasă durează de mult timp, nimeni nu trebuie să-l critice pe creştinul care recurge, în ultimă instanţă, la separare. Să nu uităm că „toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu“ (Romani 14:10–12).